Recentul scandal pe care l-am disecat putin in postarea “Mostre de mitocanie” m-a facut sa ma gandesc la cele doua modalitati prin care oamenii au reusit sa se infiga in istorie:
1.datorita valorii personale – pentru ca aveau un talent special, o calitate deosebita, ceva iesit din comun.
2. datorita conjuncturii – un complex de imprejurari valorificat in mod inteligent (sau strident si atat, dar e bine, ca noi, romanii, agream stridenta) de un individ care nu straluceste prin nimic altceva, decat prin flerul de a valorifica oportunitati. (e si asta un talent, nu?)
Intrebarea mea: oare eroii de conjunctura trebuie apreciati in egala masura cu cei de valoare? (de exemplu, daca Vasile Paraschiv nu s-ar fi nascut in perioada comunista, ci intr-una perfect normala, ar fi murit anonim; in schimb, sa zicem, George Enescu e George Enescu, indiferent de perioada istorica sau regiune).
Nu se poate nega: iti trebuie o scanteie de inteligenta, pentru a valorifica in asa fel un context, incat sa lasi urme. Dar o putem pune pe o treapta egala cu valoarea in sine?
*Nota: Aceasta postare nu urmareste sa denigreze pe nimeni. Exprima doar nedumeriri legate de o stare de fapt.
Cred ca undeva fiecare are cele 15 minute de glorie. Unii le fructifica, altii nu. Mai curand e o chestie de caracter nu de oportunitate. Parerea mea, vorba celui mai celebru oportunist contemporan. 🙂
E pacat ca revenim la subiectul “VASILE PARASCHIV”.
L-am vazut in emisiune la Realitatea TV vineri.Din ce spunea el si comentau cei 2 comentatori, cum a tras-o VASILE cu familie cu tot, nu cred ca e cazul sa-l mai pomenim, mai ales ca recent a castigat procesul cu Statul roman ( pentru ca nu avea cum sa dea in judecata fosta Securitate care l-a anchetat, torturat, internat fortat la psihiatrie, batut copilul minor in fata parintilor,la fel sotia, atacati pe strada, etc.)si a refuzat cele 300.000 de EURO despagubire pe care i le-a dat Curtea Suprema de Justitie, ca recompensa pentru tot. Nu a luat nici un leu. Care dintre noi ar fi facut acest gest ?
Tipul nu este in nici un partid, nu a avut si nu are nici o functie, Iliescu a refuzat sa discute cu el sau sa-l cunoasca, idem altii si altii care s-au perindat pe la putere.
Nu cred ca bataile luate l-au facut erou de conjunctura sau in moment ce i se aplicau injectii in cap si dusuri reci se gandea la asta.
Mai bine sa ne ocupam de alte “uscaturi”
Ce sa spun, am urmarit in reluare faza cu Vasile Paraschiv de la tv. Stiu eu ce sa zic? Mi se parea un om care a suferit, nu un nesimtit. Numai ca nu Basescu trebuia sa ia palma de la el, palma refuzului, de ea spun, ci Iliescu. Pe el l-a asteptat acest om sa-i dea raspunsuri la intrebari. Nu il cred erou de conjunctura, ar fi fost daca ar fi obtinut avantaje, dar asa?…E doar o parere, nu o lua in seama.
dan şelaru: loool!
vulpe: ba tocmai bătăile luate l-au făcut erou – altfel nu auzeam de el. şi spune: faptul că refuzi 300.000 euro nu e un gest menit să lase lumea cu gura căscată?
repet: nu am scris postarea asta cu vreo intenţie negativă – e doar o meditaţie asupra talentului de a exploata conjuncturi.
cutza40: exact – nu băsescu merita această palmă, pentru că băsescu i-a oferit ceea ce antedecesorii lui au omis să facă – i-a oferit confirmarea valorii.
avantajele obţinute de VP nu sunt de natură materială, ci dintr-o fibră mult mai fină: câştigarea reputaţiei de erou invincibil. pot înţelege asta, pt. că şi eu am o doză de – să-i zicem – paraschivism în mine. şi în momentele astea îmi dau seama că e penibiluţă.
draga Lorena, nu te supara, dar iarasi nu sunt de acord cu tine.
o vorba de-a samurailor spune ca pe timp de pace lipseste onoarea. parafrazez si zic ca pe vremea comunismului a lipsit onoarea si onoarea insemna a nu-l aplauda pe geniul din Carpati si, daca te tin curelele, a te opune. Vasile Paraschiv, care – spre deosebire de alti dizidenti, demni de toata stima – nici n-a prea avut spate, a fost unul din putinii oameniu de onoare care s-au opus, fara sanse mari de izbanda si cu sanse mari de a pierde totul, inclusiv viata.
comparatia cu George Enescu e nepotrivita, pentru ca reprezinta doua repere distincte, unul estetic si unul moral, la care si raportarea noastra trebuie sa fie diferita. era ok daca ai fi propus spre ilustrarea dihotomiei din titlu pe George Enescu si pe O-Zone.
Enescu este un geniu al muzicii clasice .Altii devin eroi din oameni simpli, din conjunctura istoriei. Aici e corect.
GENIUL este geniu asa se naste la 100 sau la 1000 de ani, se cultiva, se remarca ca o nestemata intre un milion de fire de nisip.
Eroul intotdeauna este la baza un simplu membru al societatii, care, la data si locul potrivit au fost pusi in ipostaza de a face sau a nu face ceva, ca sa iasa in fata si au ales , ca la ruleta rusa , sa faca, iesind in fata.
Este celebru cazul lui DAN IOSIF, un simplu derbedeu si bisnitar , inainte de 1989, care il prinde Revolutia in fostul CC-PCR cu AK-47( pistol mitraliera KALASNIKOV modernizat varianta romaneasca, calibru 7,62 mm-600 cartuse cadenta/minut) la gatul fostului prim-ministru comunist CONSTANTIN DASCALESCU. Mai niste gloante-schimb de focuri cu “teroristii”, mai amor cu Raduleasca ( pe atunci Tziganu o chema), mai o emisiune la TV in direct cu Revolutia, mai o valiza cu valuta disparuta din CC-PCR cu banii fostilor ofiteri DIE, care lucrau acoperit in Ministerul de Externe ca diplomati, si gata. Eroul nou-nout, pentru FSN, muncitor, din popor, care cu pieptul gol…bla,bla,bla…
Fraierii pun botul,el intra in CPUN, Senat,Consilier prezidential la Cotroceni, Deputatie si moare de cancer in Siberia. Adica ceea ce se cheama : THE CALL OF THE WILD ( pe romaneste l-a rechemat tara muma, ca era agent KGB).
Pe cand idiotii de anticomunisti care au luat bataie la metru prin beciuri si le-au fost strivite testiculele cu cisma , sau au avut electrozi la cap, nu mai sperau ei sa ajunga in fata, ca nici n-au ajuns si n-au cum sa ajunga in jungla dominata de aceeasi si copii si nepotii lor.
Si ca sa vedeti cat de conjuctural e totul, tatal lui DAN IOSIF, DAN EDMOND, fost colonel de Securitate-tortionar pe vremea lui Dej, epurat de Ceausescu, maica-sa a lucrat in cladirea CC-PCR dactilografa la LIUBA KISHINEVSKY (mare stabareasa de PCR , din anturajul ANNEI PAUKER).
Adica el, de copil stia si cladirea si camerele si lifturile, a fost o joaca sa ajunga la depozitul de arme sa ia un AK-47 si sa-l puna in gat lui DASCALESCU.
Dar sa nu uitam ca avea si seriosa pregatire militara,absolvise scoala de subofiteri -maistri militari de la Sibiu.
Jumatate din civilii care n-au facut armata, daca iau o arma se impusca intre ei, ceea ce s-a si intimplat.
De unde stiu, stiu din 1989 si stiu si altii, dar nu s-a facut nimic, era in voga revolutionarul cu sefa de cabinet Radulesca.
Acuma e in voga DANI OTIL cu Raduleasca diva.
Comparam rosii cu mere. Eroii tot timpul au fost de conjunctura, o anume situatie i-a facut sa iasa in evidenta. Soljenitin nu era erou daca nu exista maica Rusia, soldatul Ryan nu era daca nu era razboi samd. Banuiesc ca nu ati facut voit amestecul, deci probabil e vorba de personalitati care ramin in istorie, in memoria colectiva. Eu cred ca cei mai multi eroi nu trec de proba asta, din pacate. Enescu ramine, Vasile Paraschiv, nu. Si chiar e pacat sa ne intoarcem la el, a suferit prea mult. Paradoxal, cei mai multi dintre ei nici nu vor sa ramina in istorie, vor doar sa fie lasati in pace si monstrii care i-au chinuit sa fie pedepsiti. Chiar daca e amuzant, Paraschiv a fost scos la lumina de cele 15 minute de glorie de care a facut rost. Daca nu era decorat de Basescu, nici nu stiam ca exista sau foarte putini dintre noi stiau. Ati auzit probabil de experimentul Pitesti sau fenomenul Pitesti cum i s-a mai spus, laboratorul ala de tortura a carui artizan a fost un securist tembel pe nume Turcanu. Oamenii care au trecut pe acolo au fost eroi? Da, de conjunctura evident. Ar trebui sa ramina in memoria colectiva? A vrut vreunul sa fie mare personalitate si sa plateasca pentru asta cu infernul de la Pitesti? Stiti numele la vreunul dintre ei? Probabil ca da, dar citi mai stiu? Eu ar trebui sa rasfoiesc o carte ca sa imi amintesc, spre rusinea mea. Asa ca in final e o intrebare grea, cum sa apreciem personalitatile. Probabil Vasile Paraschiv i-ar aprecia pe cei care au facut puscarie politica la Pitesti la fel ca pe Enescu. Deci in fond depinde de unde te uiti ca sa iti stabilesti propriile personalitati ce merita sa ramina. Iar din suma parerilor rezulta lista aia asemanatoare cu Zece pt Romania. Nu stiu daca are legatura cu vreo conjunctura. Sau poate da. Daca Enescu ajungea la canal…
Ai mai postat si partea a II-a care a disparut. Sunt probleme tehnice ?
Surse despre DAN IOSIF :
-vecinii si fostii colegi din cartierul Floreasca-bloc Bitolia, fostii colegi de serviciu de la Fca. de calculatoare, IAMC-Otopeni,wikipedia pe google in lb. romana, ziarele vremii (1989-2008), fostii colegi ai lui DAN EDMOND de la Secu’, cand era seful garzilor de corp ale lui Mihai Florescu (IACOBI IANCU )fost ministru al chimiei in regimul comunist, fost tovaras cu WALTER ROMAN in batalioanele rosii in Spania in 1936, ilegalist, fosta sotie de care s-a despartit dupa 1989 si pe care a amenintat-o cu moartea, etc.
De stiut :
-este nascut in 1951, generatie si coleg de cartier si scoala cu PETRE ROMAN, NICUSOR CEAUSESCU si alti copii de nomenclaturisti PCR din cartier ( FLOREASCA -PRIMAVERII).
Il cunostea dinainte tov. ILIESCU si tov. BRUCAN ( SAUL BRUKNER), se pare ca ducea corespondenta secreta intre ei sub pretextul plimbarii unor caini de rasa in parcul Floreasca contra cost, inainte de 1989.
-are dosar de cazier judiciar in anii 77-80 cand a executat si 2-4 ani pe inchisoare la Poarta Alba, pentru :trafic de metale pretioase, trafic de valuta, escrocherii, furt din avutul privat (?),etc.
Bineinteles, dupa revolutie primeste drept de port-arma, desi legea interzice persoanelor cu cazier judiciar.
Eu din cate am inteles a refuzat banii pentru ca vrea mai mult pentru tot ce a indurat. Si nu am nicio pb cu asta, singura pb e ca banii aia care ii va primi vor fi din banii nostri si nu ai fostilor securisti sau tortionari. Pacat ca trebuie sa faci procese si alte demersuri ca sa ajungi sa primesti beneficii pentru ce ai suferit dar asta e. Din pacate, a lupta azi cu comunismul a devenit pentru multi o iluzie pentru ca toti fostii s-au metamorfozat si azi un comunist serios e un parvenit de succes al lumii capitaliste.
In legatura cu subiectul, un om poate fi si erou si mitocan in acelasi timp. Nu cred ca cele doua se autoexclud. Si hai sa fim seriosi, daca dupa tot ce ti s-a intamplat, mai esti intreg la minte, eu zic ca poate fi si mitocan ca doar asa se incadreaza mai bine in peisajul de azi. Pana la urma, cred ca sunt o gramada de explicatii psihologice dar asta poate tine si de caracterul omului care poate e asa mai dintr-o bucata. Problema e azi ca gesturile de mitocanie sunt interpretabile in functie de personaj si simpatie sau antipatie si asfel se dilueaza totul. Exemple din lumea politica sunt o gramada ca sa nu mai zic si din cea a vedetelor. Unii oameni ajung cunoscuti prin forta imprejurarilor dar si pentru asta e nevoie de ceva deosebit asa ca nu prea vad o diferenta notabila intre cele doua tipuri.
Castigarea reputatiei de erou invincibil?? Hei, hai sa nu hiperbolizam statutul omului.
Vasile Paraschiv este in esenta un om care a trecut prin multe la viata lui, lucruri pe care unii dintre noi nu ni le prea putem imagina. Pana la urma o palma din partea unui tata abuziv nu se compara cu tortura aplicata de securitate, si nici o cearta cu casiera de la Taxe si Impozite nu te face un razvratit al sistemului.
Faptul ca a devenit un erou de conjunctura, nu e atat de rau pe cat incerci sa expui tu. Nimeni nu se naste erou… Sunt doar oameni comuni in situatii iesite din comun. Cred ca poti sa fii totusi un erou mare sau un erou mai mic. Nu stiu in ce categorie intra Paraschiv insa cred ca ar trebui sa primesti o palma pana sa ai dreptul sa dai una… nu?
chiar a refuzat ăia trei sute de mii? pe bune?
nu pricep de ce notorietatea ar fi un lucru bun în sine, chiar nu pricep; iar notorietatea în schimbul banilor never, never, never
Paraschiv e o raritate, ar fi fost o raritate oricând; de când Burebista a tăiat viile şi până la alegerile din 2008 nu cred că s-au născut pe plaiurile mioritice mulţi indivizi care să dea cu piciorul unei asemenea sume; cu atâta indiferenţă faţă de bani şi integritatea fizică ai şanse serioase să ieşi în evidenţă în orice epocă
desigur o asemenea intransigenţă e de admirat, e şi benefică pentru naţie, dar pe mine mă sperie
dacă aş fi fost rudă cu respectivul, aş fi aşteptat până se pronunţa sentinţa, în momentul următor l-am fi pus sub interdicţie şi am fi împărţit banii între rude
pe tine te oripilează insulta adusă autorităţii; mie nu mi se pare că elita noastră cleptocrată merită cine ştie ce respect, dar mă îngrozeşte paguba făcută familiei, cred că neamurile lui iau acum antidepresive cu pumnul; banii nu se refuză!!!indiferent că ar veni de la Putin, Bush, Bin Laden sau fostii securişti
nu prea-s de acord cu teoria ta cum că pe vremuri a mâncat bătaie, iar acum a refuzat banii numai ca “să se bage-n seamă”; e o băgare în seamă cam costisitoare; pentru gesturi de genul ăsta mi se pare că-i nevoie de o motivaţie mai serioasă
nu neapărat de o motivaţie exclusiv altruistă, La Rochefoucauld susţinea o teorie foarte interesantă cum că nu întotdeauna faptele frumoase au motivaţii la fel
poate că furia dezamăgirii i-a dat forţa să înfrunte sistemul, cine ştie
sigur e că, dacă ar fi fost mai mulţi ca el, ar fi rezultat un popor mai puţin obedient, s-ar fi reacţionat mai repede la o conducere catastrofală, oricât de brutale i-ar fi metodele; şi probabil am fi fost astăzi la nivelul Ungariei sau Slovaciei …
dc unul anume nu era “erou” in el deja…degeaba exista conjuctura.
poti sa spui numai ca sunt valori diferite; nu cred ca le poti compara. decat ca una a fost mai de amploare, mai de insemnatate pt muzica, zestrea culturala a unui popor, sau altceva etc…insa inafara de reprezentativitate si gradul ei de acoperire al unor nevoi…eu cred ca valorile reale nu suporta grade de comparatie in esenta
Oamenii intra in istorie si sint apreciati pentru ceea ce fac, iar asta se datoreaza in primul rind conjuncturii. Ca s-au nascut intr-o anumita familie, ca au primit o anumita educatie, ca educatia primita s-a pliat pe talentul sau, ca au avut acces in anumite cercuri sociale, ca s-au intimplat niste evenimente in timpul sau. Toti sint eroi de conjunctura. Daca Enescu nu ar fi fost fiu de invatator ci de simplu taran altfel ar fi stat lucrurile in ciuda talentului sau, daca Ferdinand n-ar fi avut o sotie venita pe filiera engleza si un prim-ministru capabil n-ar mai fi ajuns rege al Romaniei Mari samd.
La punctul 1. as adauga conjunctura + valoare personala.:)
aici nu sunt de acord cu tine. Vasile Paraschiv este un erou pentru ceea ce a facut si ceea ce a indurat apoi. Banii pe care i-a refuzat nu il fac nici mai mult si nici mai putin decat ceea ce il face suferinta. Gestul pe care l-a facut refuzand decoratia statului roman (conjunctural oferita de Basescu) nu il face mai putin erou ci doar il descalifica …sau poate nici macar nu este un erou, ci un om caruia noi toti ii datoram recunostinta pe care el a refuzat-o intr-un mod atat de urat.
Comparatia cu Enescu nu are sens. Pe Enescu nu il consider erou ci doar o valoare.
Din ce am inteles eu din postarea Lorenei, aici nu e vorba de domnul Paraschiv sau de suferintele personale ale acestuia, ci de o intreaga clasa de oameni care sunt valorizati nu atat pentru ceea ce au facut ci pentru ceea ce li s-a facut, in raport cu cei care au avut niste talente/aptitudini speciale pe care si le-au cultivat in mod activ si constient pentru a atinge o performanta.
Cred ca merita facuta o distinctie intre genii (cei care au avut un talent nativ sau au sustinut un efort in mod activ pentru atingerea unui scop) si martiri (cei care au fost sacrificati pentru ca au refuzat sa renunte la un ideal). Sigur, e nevoie si de unii si de altii intr-o societate si cred ca fiecare dintre aceste categorii de oameni prezinta o serie de trasaturi dezirabile de caracter, care nu sunt de acelasi tip, dar se complementeaza de multe ori, pentru a crea modele frumoase in istorie (de exemplu creativitatea si geniul lui Enescu se complementeaza cu taria de caracter si curajul domnului Paraschiv, sa zicem – e doar un exemplu, puneti orice alte nume in loc…)
Nu sunt insa convinsa de faptul ca persoanele pe care le-am incadrat la “genii” (Enescu etc.) sunt complet independente de perioada istorica in care traiau. Cred cu tarie ca o parte insemnata din ceea ce este o persoana se datoreaza mediului si epocii in care a trait si ca hazardul joaca un rol neplacut de important in viata oricui (sa zicem ca Enescu s-ar fi nascut si ar fi trait intr-un mic satuc izolat de munte si nu i-ar fi cazut in mana un instrument muzical niciodata, ar mai fi fost oare Enescu?…)Conjunctura isi pune amprenta asupra vietii oricui, doar ca asupra unora intr-un mod mai direct decat a altora…
Geniul e geniu “si-n pielea goala”.El razbate chiar daca este zidit intr-o pestera, in cei mai indepartati munti.
Sa ne gandim la Enstein, care era considerat retardat pana la 8-10 ani si care ajunge ce ajunge, in ciuda profesorilor, rudelor sau parintilor.Beethoven compune si surd.Alt pictor picteaza semiparalizat sau cu nu stiu ce defect de vedere de se minuneaza contemporanii ( El Greco).
Alte exemple mai mioritice :Camil Petrescu-surd,ranit in primul razboi; Creanga – fiu de taran sarac; Eminescu- al 7 dintr-o familie cu dificultati materiale si cu 11 copii; Cosbuc-idem; Slavici-la fel; Goga-idem de la Rasinari-Sibiu; Rebreanu-idem; Grigorescu-pictor de icoane in biserici;Brancusi–fiu de taran din Hobita-Gorj, etc.
Daca esti nascut sa devii geniu, nu prea isi pune amprenta pe tine arealul in care ai aparut si ai supravietuit.Tot geniu devii.
@vulpe vanator
Unii razbat, dar multi nu cred ca o fac si asta datorita conjuncturii. Toti cei pe care i-ai enumerat au avut parte la un momendat de conjuctura, bafta spunei cum vrei. Nu cunosc detaliile vietii celor insirati si mi-e lene sa caut ca sa ii “desfiintez” pe toti, dar…Creanga de exemplu a fost dat la scoala, lucru mare pt un copil de tarani din acea perioada. Ar mai fi iesit geniul lui la suprafata daca ar fi fost analfabet? Eu cred ca nu. Beethoven a compus surd, dar atunci cind a facut-o deja stia cum suna orice nota muzicala, daca se nastea surd ma indoiesc ca mai compunea ceva.
Eu privesc lucrurile altfel: cred ca fiecare dintre noi este in viata pe Pamantul asta cu unul sau mai multe scopuri. Iar conjuncturile sunt pana la urma ocazii valorificate cu succes de oameni care – cred eu – erau meniti sa fie acolo in acel moment.
Dupa mine, fiecare suntem cine si ce suntem pentru ca fix acolo trebuie sa fim in momentul respectiv, chiar daca nu credem asta, si intotdeauna va exista cineva care sa ne ia partea si cineva care sa ni se opuna.
Binele si raul sunt in functie de fiecare. Interpretarea unei situatii e in functie de cine o percepe, de experienta si capacitatile personale… suntem diferiti, e normal sa vedem lucrurile diferit.
Pe cine apreciem si in functie de ce, e relativ…Stiu ca nu vrei sa desfiintezi pe nimeni si ca nu asta e scopul postarii, si inevitabil cineva tot o va interpreta asa. Ar fi mai boring sa aiba toti aceeasi parere, nu?
Lumina & Iubire & free hugs for all 🙂
N-am zis ca Beethoven s-a nascut cu handicap.
Geniul lui Creanga a iesit la suprafata din cauza de mai multe “conjuncturi”: n-a mai iesit preot pentru ca a fost cateherisit ( a tras cu pusca dupa pasari),a frecventat cenaclul JUNIMEA a lui Titu Maiorescu si l-a incurajat Eminescu sa scrie din povestirile de la JUNIMEA, pe care il gazduia in mahalaua Ticaului din Iasi, unde a locuit pana la moarte.
Daca n-ar fi avut talent=geniu literar, degeaba ar fi scris el , ca si eu as scrie, dar nu ma citeste nimeni, din pacate .
Eu zic ca degeaba ti se intimpla 1-10 conjuncturi in viata, ca daca talent- nema , nema-geniu.
Si cu ceilalti la fel.
Ca sa nu ma repet, GENIU te nasti, nu poti ajunge prin conjuctura, EROU, da.
Uite ca un psiholog imi da dreptate :-ne nastem fiecare cu cu karma ( un scop anume ) noastra, rezultat al vectorilor actiunilor trairilor anterioare , fatalitate si destin, daca ne luam dupa brahmani.
Daca ti-e dat asa, asa se face. Poti tu sa-ti doresti sa ajungi al 2-lea Beethoven, si sa muncesti toata viata pentru asta, daca nu-i asta menirea ta, cel mult poti ajunge un interpret de pian de succes.
Numai munca sustinuta nu e suficienta in lipsa geniului, dar e o conditie necesara.
Sper ca din ceea ce am spus nu se intelege ca daca ti-e dat ajungi oricum…trebuie sa contribui si tu cu ceva la treaba respectiva, ca degeaba ai talent daca nu muncesti sa-l descoperi si sa inveti sa-l folosesti.
Daca n-a fost clar ce am vrut sa spun, sper ca asta ajuta: ambele coordonate isi aduc aportul.
Pentru Antheea : exact asa am inteles cum ai transmis, dar ma exprim destul de putin laconic.
Sunt doua conditii necesare care trebuie intrunite la aparitia unui geniu : 1 si 2.( munca si talent )
Una din ele este necesara dar nu si suficienta, cealalta este si necesara si suficienta, dar nu poate genera nimic fara prima.