lorena lupu: ştii cum e când lansezi o carte, sau termini cu bine un alt proiect măreţ?
lorena lupu: e o senzaţie mai intensă de plăcere decât un gang bang cu negri
lorena lupu: e mai intens decât tot ce vrei tu
lorena lupu: iar când scrii ceva mare
lorena lupu: întâi ai în minte o schemă
nedormitul: eu nu vreau gangbang cu negri!!!!!!!!!!!!!
lorena lupu: apoi lucrurile ţi se revelează treptat
lorena lupu: îţi apar adevăruri despre personajele tale
lorena lupu: soluţii mai bune
lorena lupu: răsturnări de situaţie, chestii care se nasc unele din altele şi duc undeva
lorena lupu: şi fiecare dintre astea te face să mai dai o labă de plăcere
nedormitul: fericiți cei care pot da o labă de plăcere
lorena lupu: iar după ce termini cartea, sau textul, sau ce plm vrei tu – şi e exact cum voiai să fie
nedormitul: așa
lorena lupu: îţi vine să alergi gol pe străzi şi să strigi: sunt dumnezeu
imi cer scuze ca ma bag, da’ nici io nu vreau gang bang cu negri si nici cu albi si gogol bordelo ii substitutul pseudointelectualilor pentru manele. ma duc la somn.
dar mie îmi plac manelele, deci e ok. 😉
si cand scrii pe blog sau banezi te loveste acest fetish? :))
nu. pe blog doar mă amuz. fetişul meu are nevoie de jocuri cu miză mare pentru a se putea declanşa.
E adevarat ceea ce ai spus tu. E un sentiment cu adevarat fantastic. Dar de cele mai multe ori, peste cateva saptamani, dupa ce ti s-a mai dus din entuziasm, cand recitesti textul de care esti atat de mandru, ti se pare ca nu mai e bun de nimic si ca trebuie rescris.
nu, pentru că mă refer la extazul ultim. extazul ultim e acela de după rescrieri, automui, autocristoşiimătii şi autoghearepesteochi.
Da. Asa da. E ca un fel de recompensa dupa toate chinurile prin care treci.
Cel mai frustrant mi se pare atunci cand te apuci sa scrii ceva care, la un moment dat, ajunge sa nu mai duca nicaieri. Presupun ca asta e ca un fel de faliment pentru un scriitor.
asta ţi se întâmplă doar dacă nu ai bocanci cu ţinte, să-ţi dai singur şuturi în coaie.
Nedormitu o adormit.
aşa ţi se întâmplă ţie de obicei? oamenii adorm când le povesteşti chestii? 🙁
Să-l fut în gât!
O sa raguseasca saracul…
Magistrala albastră.
magistrală e rochia mea! și nu e albastră.
Partea proasta dupa ce lansezi o carte, etc. este ca de multe ori senzatia intensa de plăcere nu dureaza mult. Cateodata cazi tot asa de adanc cat te-ai ridicat in nori. Euforia si entuziasmul stimuleaza creatia de dopamina, un neurostimulant, care la randul ei produce o prelungită sentimente de plăcere şi emoţie. Din nefericire, nu avem rezervoare infinite de dopamina…
Lorena scrie: îţi vine să alergi gol pe străzi şi să strigi: sunt dumnezeu. Are dreptate, cuvantul entuziasm provine de la grecul “a fi impreuna cu zeii” – dar cred ca stiati si voi aceasta. Unde mai pui ca Lorena este si zeita absoluta si nemiloasa al acestui blog…
man, esti ca bromura:
“Bromura este o sare a acidului bromhidric (HBr) din grupa sedativelor (calmantelor), cu actiune generala datorita ionului brom.
Acesta are o actiune principala asupra sistemului nervos central, readucand la normal functia sa in anumite imbolnaviri, ca: afectiuni psihice, boala epileptica, dureri de inima sau palpitatii de origine nervoasa, boala ulceroasa sau hipertonica, insomnii, tulburari de menopauza si unele tulburari genitale.”
Si cata bromura ai luat recent de ai aceste simptome? Ai fost la doctor?
tu ai fost indeajuns, acum sunt flasc:
“FLASC, -Ă, flasci, -ce, adj. Moale, fleșcăit2. ♦ Fig. Fără vigoare, fără forță, lipsit de energie. ♦ (Tehn.; despre corpuri solide) Fără rezistență la turtire, la răsucire sau la încovoiere. – Din fr. flasque.”
Ma duc sa ma culc… sper, spre binele tau, sa ma trezesc cu pula tare.
Somn usor, ingerasule, poate ca te scoli mai putin agresiv si artagos…
E adevarat ce ai scris, dupa ce reusesti ceva , te consideri implinit si poti(ai dreptul, de fapt) sa te simti in al noualea cer si sa faci ce vrei tu. Lumea e a ta.
hai du-te
moooamaaa, te invidiez, eu nu am evoluat. Pt mine, extazul sublim INCA este gang bangul cu negrii. Si s-a lasat si cu miscari in burta. Asta da, extaz :))))))
era pentru baba cloanta
Scuze, am si eu o intrebare: de unde sti cum e un gang-bang cu negrii?!
din povestirile mamei tale.
Mama mea n-ar sta de vorba cu semisalbatici ca noi! Si pe mine ma ignora mai nou … probabil ca a observat ca imi bat capul sa scriu pe aici ;9
da cine vorbea de dezbatere? gang-bang cu negrii nu-i un episod din inapoi la argument, moderator patapievici, cu tema fecioara maria si nasterea fiului lui d.zeu.
ma-ta te ignora din cauza faptului ca trebuie sa onoreze un ritual, bunga-bunga.
Nimeni nu stie cum e cu negrii, dar toti au o imaginatie bogata. Poate au vazut prea multe filme porno si se cred mari experti.
nu e “era babei cloante” era doar un comentariu adresat “ei”
cunosc senzatia. mi se intampla dupa cate un futai cand vad lacrimi in ochii partenerei.
asta-i realitatea cruda, asta sunt. un netrebnic vrednic de mila.
Eu plâng după orice futai. Câteodată șiroaie, altădată o lacrimă discretă, da’ ca regulă generală, după futai nu mai sunt bună de nimic.
fa-ti in masaj si-ti revii
Masaj, masaj, masaj! Numai masaj știi, de dimineață până seara!
eu plang si inainte de futai. si dupa. si in loc de.
Ostapbenderii întreabă, pulele din buchet răspunde: felaţie aţi încercat?
Cum era? “Post coitum omne animalia triste est”? Aşa şi cu scrisul sau orice altă întreprindere creatoare :). Şi (cumva) offtopic, Lorena, aşa mă obosesc oamenii ăştia care comentează aiurea…
post coitum humanum est, animalia diabolicum.
singurul(a) care comenteaza aiurea este @o pula din buchet.
singurul(a) care nu este in buchet este o pula.
Rădașca (lat. Lucanus cervus) este un gândac din familia Lucanidae.
Deci tu nu esti sigur(a) de sexul pulei din buchet?
Da’ ca să faci o comparaţie între două lucruri trebe’ să le fi trăit pe amândouă! :))
Mă, ia mai dădeți-vă în pula mea!
PS Încă mai am fantezia aceea, cu mine făcându-i un anal Babei Cloanța! Reminescențe ale copilăriei mele plină de basme, ce să-i faci!
Baba Cloanţa, ăsta nu-i din gaşcă, pe ăsta poţi să-l înjuri.
Acuma cine intarata cainii? Vezi ca esti rautaciosa? Pai eu nu am injurat pe nimeni, de ce-i incurajezi sa ma injure?
n-ai înţeles, nu pe el îl încurajam să te înjure – ăsta înjură şi neîncurajat. Ţie îţi spuneam că ăsta nu-i din gaşcă.
Scuzele mele, Lorena, n-am inteles… Imi pare rau de Bogdan, imi aduce aminte de prietenul meu din copilarie la Bucuresti, Bogdan, si n-as vrea sa-l injur. Cine stie, poate o fi chiar el…
😥 😥 😥
baboooo…
😥 😥 😥 😥 😥
Daca Baba Cloanta Cotoroanta face muschi asa cum stie ea, ai sa fi Bogdan cand intri si Bogdana cand iesi…
sunt un cocalar penibil.
”Scuzele mele, Lorena, n-am inteles… Imi pare rau de Bogdan, imi aduce aminte de prietenul meu din copilarie la Bucuresti, Bogdan, si n-as vrea sa-l injur. Cine stie, poate o fi chiar el…”
Măi Babo, drăcia dracu’, acum chiar m-ai pus pe gânduri. Și eu am avut mai multe prietene din provincie în copilărie. Poate, cine știe, ne-am pupat rezemați cu spatele de copacii din vreun parc. Oricum, pentru că mi-ai trezit amintiri plăcute, retrag ce am spus cu analul. Și i-ați și tu un alt nick, auzi, Baba Cloanța! :). Ce, nu mai există Desdemona, Julieta, marele Will (nu Willmark de la Dansez pentru tine, altul) a murit de tot?
Și dacă vrei să ne mai pupăm ca-n tinerețe, scrie-mi pe adresa mea de e-mail de la blog și voi veni! 🙂
Acum, trec și eu de la una la alta, ca Florin Piersic. Odată, m-am întâlnit pentru ultima oară cu o mare iubire. Eu, romantic, mi-am fabricat momentul, ca în filmele de epocă, i-am spus: ”Oriunde voi fi, caută-mă, dacă vei avea nevoie de mine, și voi veni, orice ar fi!”. La care ea m-a umplut de spume, a întrebat, foarte practică: ”Și dacă îți vei schimba numărul de telefon? ”. Cu ultimele forțe, m-am smuls de lângă ea, șoptindu-i în gând: ”Du-te la mânăstire, Ofelia”.
asculta niste cannibal corpse si esti iertat.
Unde nu mi-te mai pui sa vinzi si indulgente, preasfintitule Buddhai.
calea de mijloc e iluminarea, chiar daca e zig-zag intre extreme 😉
Boii trag plugul incet, dar tarana are rabdare.
“îţi vine să alergi gol pe străzi şi să strigi: sunt dumnezeu”
Ce chestie, casi Mircea p0pescu. Numai ca el o face pe blog nupe strada ca pe strada ia da vreunu vro palma ceva.