Plăcerea pericolului

-Alo? auzi vocea incertă, prea soprană pentru a aparţine unui bărbat, dar cumva prea apăsată pentru a ieşi din gâtul unei femei.
Da, era exact ce fusese anunţat când stabilise lipeala. Rosti formula secretă:
-Peştele vrea să înoate.
-Porcul vrea să bea, îi răspunse interlocutorul.
Era de bine. Însemna că avea marfă şi era pregătit s-o livreze. Dacă i-ar fi zis că boul a murit de sete, situaţia ar fi fost sumbră.
Şi, pesimist cum se ştia, anticipa cea mai neplăcută posibilitate. Nu de alta, dar se găsea din ce în ce mai rar. De când pedepsele se aspriseră, dilării deveniseră tot mai puţini, mai evazivi şi mai eluzivi. Zici că erau orgasme feminine.
-Câte găleţi de apă?
-Patru. În troacă.
Asta însemna că a doua zi, la orele şaisprezece, îl aştepta pe client la adresa cunoscută numai de acest cerc de iniţiaţi.
-Mălai?
-Cinci grămezi.
Aha, 5000 de ruble. Rezonabil, având în vedere raritatea şi pericolul.
-Să-ţi trăiască copiii, strigă clientul.
Asta însemna “da”. “Să moară mă-ta” era codul de refuz al tranzacţiei. Şi de obicei, conversaţia se întrerupea pe loc, pentru că şi clientul, şi dilărul ar fi fost arestaţi pentru contrabandă şi torturaţi fizic. Mai nou, legile se înăspriseră. Prohibiţia trebuia impusă şi dusă la bun sfârşit, cu orice preţ, şi nici un mijloc nu era îndeajuns.
A doua zi, pe la cinci, ajunse acasă. Mersese mult până acasă la dilăr. Schimbase trei autobuze şi două peruci, să zădărnicească eventualii urmăritori. Dar acum era în posesia lor. Deschise geanta, scoase cu grijă teancul îngălbenit de Gazete Matematice. Luă un caiet şi începu să rezolve probleme.

***

Din rai, Dumnezeu şi Liviu Pop, fiecare pe un norişor, priveau scena pe o plasmă imensă.
-Ei?
-N-am văzut aşa ceva, grăi Dumnezeu. Am văzut potop, invazie cu lăcuste, uragane cu nume de oameni, palate subacvatice, sex cu un mănunchi de penisuri deodată, dar, de când sunt eu Dumnezeu, adică dinainte să existe cuvântul şi derivatul lui, înjurătura, n-am văzut. Niciodată. Aşa ceva.
-Ăştia habar n-au că eu de fapt sunt binefăcătorul şcolii româneşti, zise Liviu Pop. Faci educaţia obligatorie? Toţi o să chiulească şi o să fumeze în budă. Eu am mers pe ruta inversă. Am interzis-o. Şi subit, a devenit cool şi marfă să înveţi.

****************

La fel de cool şi de marfă e tot volumul Trollywood. Pe care-l poţi achiziţiona în precomandă aici.