triste est – zice latinul. noi ne-am propus să fim mai erotici de sărbători, am fost. azi, decretăm zi de tristeţe postcoitală. azi e ziua migrenei aprige, a cearcănelor cât capacele borcanelor, a “de mâine mă adun şi mă pun pe treabă că nu mai merge aşa”, a unei uşoare indigestii (că am mâncat moderat, nu ca voi 🙂 ) şi a unei pofte de citit literatură adevărată. din punctul meu de vedere – cititul (distragerea şi canalizarea atenţiei către o lume fictivă) e în continuare singurul remediu valabil pentru durerea de cap.
Apropo de citit – mai există oameni care împrumută cărţi? şi dacă da, cum se asigură că le primesc înapoi?
Între noi fie vorba – mie (da, recunosc, post-coital tristesse) împrumutul de cărţi mi se pare similar furtului de muzică de pe torente. Adică e vorba de un content pentru care, conform legii, tu trebuie să plăteşti o anumită sumă de bani. Dar pe care tu ţi-l însuşeşti gratuit.
Cum ar fi să se scoată împrumutul de cărţi în afara legii?
Şi discuţie între fraţi:
Eu: Te iubesc. Te iubesc sincer, din toată inima, mă bucur că te am, că eşti lângă mine chiar dacă eşti departe, că mă înţelegi, că mă susţii şi că putem vorbi la orice oră din zi şi din noapte.
Frate-meu: Şi eu.
Eu: Şi tu ce?
Frate-meu: Şi eu mă iubesc sincer şi-aşa mai departe.
evident nu te referi și la împrumutul cărților de către instituțiile biblioteci publice, nu?
și eu nu dau cu împrumut cărți pentru că nu numai că s-ar putea să le nu mai primesc înapoi, dar mi se murdăresc nenecesar. altfel, împrumut de la cine dă, mai ales cărți care nu s-au mai reeditat.
și ca act de cultură necesar oricărei societăți, orice creație artistică mi-ar plăcea să fie la „liber”, asta sub condiția ca orice artist care a făcut un efort să se afirme să primească ramburs și apoi finanțare din fonduri la care să fim obligați să contribuim toți. mai greu ar fi să se stabilească niște criterii după care artistul să primească suma diferențiată, că doar n-or avea toți aceeași valoare.
eh! da ce știu eu?! zic și eu așa că nu vreau să fac ce am a face duminica.
biblioteca publică e ca şi cantina socială – un act de susţinere al celor care nu au posibilităţi materiale. deci, e ok.
în schimb, mi s-a întâmplat pe la lecturile mele publice să întâlnesc cucoane bine îmbrăcate şi oPULEnte care mă felicitau pentru frumuseţea textului citit şi inefabilul prezenţei mele publice, apoi nu se îndurau să dea 15 – 20 RON pe o carte. chit că întreaga lor făptură răgea “am cu ce, mă!”
de aceea sunt împotriva gratuităţii culturii.
sug pula fără mâini.
Am uitat să precizez: când mă doare capul, suport greu mitocăniile gratuite. de aceea, toţi cei incapabili să formuleze civilizat un punct de vedere vor suge pula fără mâini până învaţă să comunice decent.
dacă n-ai înţeles, nu-i vina mea. dar te rog şterge ce-ai scris în numele meu.
am vrut să spun că madamele preferă să-şi etaleze opulenţa ca să se fută, dar nu şi să cumpere o carte. pentru futai au cu ce, pentru creier nu.
în privinţa cotoarelor, da, e adevărat. şi eu nu suport cărţile cu cotoare belite.
aşa că nu numai că nu m-am exprimat decent, dar am fost şi în acord cu comentariul tău anterior.
ba da, e vina ta. e datoria fiecăruia dintre noi să ne exprimăm în aşa fel, încât să ne facem înţeleşi.
ce am scris acolo rămâne valabil pentru a-i educa pe oameni să-şi aleagă cu grijă cuvintele. dar uite, dat fiind că mesajul ăsta corespunde aşteptărilor mele, ţi-am oferit drept la replică.
Deci in un pic alta interpretare a titlului: deci aia care post coitum sunt tristi,in loc sa fie happy si zambitori si sa-si pisiceasca partenerul pana adoarme- aia sunt niste animale, dom’le!! De aici o fi aparut vorba aia cu “barbatii sunt porci”?
e ca latinii, Ralu dragă. Mai creşti tu şi o să vezi.
bărbații e porci dacă au crescut în cocină (50% vina mamei dacă așa a fost) și rămâne porci dacă nici femeia care-l alege nu știe să-l educe.
și am continuat cu porci că asta e vorba, altfel analogia e tristă pentru bietul animal
te contrazic, alex. există porci înnăscuţi, în pofida educaţiei materne-paterne-şamd şi oameni extraordinar de calzi & tandri & duioşi în pofida cocinei. până la urmă, educaţia e ca îmbrăcămintea – mai devreme sau mai târziu, cade.
bun, deci nu-i vina mea că n-ai înţeles. deci, am spus că madamele îşi etalează opulenţa ca să se fută, dar nu şi să cumpere o carte. pentru futai dau bani, pentru creier nu.
în privinţa cotoarelor, da, mi s-a întîmplat şi nu suport cotoare belite.
nu numai că exprimarea era decentă, dar era şi în acord cu comentariul tău anterior. ai preferat să scrii ce ai crezut. păcat.
iar eu ţi-am spus că ba da, e vina ta. şi e datoria ta să comunici inteligibil.
următorul comentariu a fost inteligibil, de aceea l-am publicat. nu e cazul să te repeţi.
bun, atunci publică comentariul acesta, reiau aproximativ ce am spus în cel pe care nu l-ai înţeles.
madamele opulente preferă inefabilul fututului inefabilului prezenţei tale. pentru futai au cu ce, pentru creier, nu.
Ei, aşa da, aşa are sens.
m-am repetat pentru că wordpressul mai face figuri.
coelho ar fi împrumutabil, dar e cam bătrîior, iar idioții ăștia de la humanitas au băgat niște tiraje gen ajutoare pentru sinistrați. un tiraj de 0,7 bucăți per titlu ar fi fost rezonabil.
coelho nu e împrumutabil, că există pericolul returnării. în schimb, e bun de dat cadou la rude semidocte.
ba, e împrumutabil la persoane care sigur că n-o să ți-l mai dea înapoi. îl faci cadou doar dacă vrei să dai senzația că faci un favor. ceea ce.
păi şi nu e mai simplu să îl faci cadou?
“prietene, uite, nu îţi împrumut o carte, ţi-o dăruiesc”.
dacă vrei să scapi de el, i-o împrumuți. și, de fiecare dată cînd te întîlnești cu el, nu spui nimic, dar adopți privirea aia – “cartea, futu-te-n bot”.
există oameni care preferă să piardă un om decât să returneze o carte?
pe mine mă pierd greu fincă am suflet de aur, aşa că trebe să apelez la împrumuturi
sug pula fără mâini.
–
cred că am fost destul de explicită. mârlănia gratuită se pedepseşte prin supt pula fără mâini. la recidivă, ban. rezolvaţi-vă problemele psihice în altă parte.
In legatura cu anuntul dvs., unde puteti fi contactat ?
=))
nu, mai bine, le dai o revoluţir şi reformă peste bot?
că nu merită ce-ai scris şi la mine. 🙂
la revoluție și reformă mi se scoală. revoluția era o tipă bogată, educată, chestii și babacii o trimit la studii la moscova. acolo se întîlnește cu tînărul reformă – student la politehnică – care voia să i-o pună, da’ asta nu voia. chestia e că reformă era cam rupt în cur, avea două mame de hrănit, dar era arătos și avea potențial. și revoluție se apucă să îl învețe pe reformă bunele maniere, mă rog, iar după schema asta reformă îi cucerește inima lu revoluție într-un moment dramatic cu împușcături și trasoare, după care fuge cu el de unde era el și tipu’ ajunge un fel de împărat. foarte mișto, vă recomand s-o citiți.
ce rost mai are, acu’ că ne-ai povestit-o tu. spoiler.
Vronsky, taci!
vronsky, taci și fute la gaspadina!
Vronsky, cartea mi-e deschisă!
păi, din câte vezi, ţi-am dat drept la replică şi şansa revanşei.
dau oricui o a doua şansă, dacă se dovedeşte vrednic. 🙂
nu aşa. 🙂 eşti îngăduitoare.
dă şi tu un interval scurt de timp, un sfert, hai, o jumate de oră, cel mult, pentru replică. atât!
se vede că nu eşti şahistă. 🙂
tablagioaică. păzea! să-l aud pe vreunu’ că zice ceva de puluri. 👿
on-topic: o minte deschisa descopera toate sensurile din “Dumnezeu ti-a dat s-o dai nu sa mergi cu ea in rai”
off-topic: “madamele îşi etalează opulenţa ca să se fută” = fals x3 = vocea prostimii. Pizda isi etaleaza cristalele Swarovski pentru a face in ciuda A L T O R pizde. Punct.
madamele își etalează opizdența.
off-topic: juuuuuuuuust.
Ușoară indigestie? N-am. Am fost exilați la Sîngeorz, petrecere cu manele. M-am abținut.
aţi pierdut un pariu şi pedeapsa era să mereţi la Sângeorz?
Nu dau carti cu imprumut.Dar nu neaparat din cauza riscului de-a nu le mai primi inapoi, ci pentru ca pur si simplu sunt “chitroasa”.
Nu mi se pare normal sa dau niste sume pe carti sau pe orice altceva pentru ca mai apoi sa beneficieze altii de acele lucruri .
Daca vrei sa citesti, cumpara-ti carti.
Obisnuiesc sa daruiesc carti doar pe-alea care nu mi-au placut in mod special.De curand am dat Realk ( a fost ok cartea, insa nu mi s-a lipit de suflet) : am avut un fel de Secret Santa @ work si cartea asta a ajuns in mainile unei tipe care sigur nu gusta genul si mai rau de-atat, nu va intelege ce scrie acolo .
Roxana, eşti visul oricărui autor. 🙂
imi place sa imprumut carti. se intampla sa citesc cate una,extraordinara,sa vreau sa vorbesc despre ea cu oameni care n-au citit-o , le-o ofer daca n-au de unde s-o mai ia sau n-au cu ce. intotdeauna le primesc inapoi, pentru ca si eu le inapoiez intotdeauna. “tombuctu” s-a plimbat cateva luni, am primit-o inapoi perfect conservata.si cu un semn de carte brodat cu initialele mele:)
tu în ce ţară trăieşti? sau în ce cerc restrâns de elitişti necunoscut nouă, gloatei?
noemi, împrumută-mi și mie niște bani, te rog. promit că ți-i dau înapoi, sau măcar portofelul
pe tine te-as plati eu, fara sa-mi ceri. ai un umor devastator cateodata, ma faci sa rad cu sughituri, ceea ce e o rara performanta:)
acum, in romania. aceeasi ca a ta, probabil. si daca suna a elitism, e unul natural, e firestenie, pur si simplu. oameni care ofera, cer, primesc, daruiesc cand ceva incanta foarte mult pe altcineva.
noemi, eu când primesc ceva care mă-ncântă, n-o mai dăruiesc şi altcuiva. 🙂
Nu-i chiar rau sa dai carti la imprumut.E dovada faptului ca oamenii sunt dornici sa citeasca ceea ce e minunat.Daca vad ca imprumutul nu vine inapoi,li cer de la obraz fara jena.Daca nu vine a doua oara nu mai dau.
la carti si altele, mai merge . la femei, nu:). imprumut,impartasire, kestii
Eu am dat cărți cu împrumut și cu rare excepții mi s-au întors ca naibii. Așa că acum nu mai dau. Eu sunt foarte riguros și fanatic în anumite chestii, cum ar fi în aceea că doresc să mi se dea înapoi cărțile așa cum le-am dat. Sunt ca ăia de la Waffen SS. De fapt am și mutră, peste de obicei sunt luat drept neamț, și nu o combinație slavo-greaco-daco-romană așa cum se pare că sunt de fapt.
Am o verișoară ciudată. Mi-a cerut odată o carte, o singură dată. Dacă nu i-o dădeam eram bulangiu, dacă i-o dădeam o pierdeam. Cum acum doi-trei nu puteam să-mi cheltuiesc salariul lunar nici dacă mă străduiam destul de mult, acum cu colapsul ăsta este de ajuns să mă duc o dată la cazinou și gata cu salariul lunar, am cumpărat încă un exemplar și i l-am dat pe cel vechi verișoarei, cu împrumut, cică. După un an, când am îmcercat să dau de verișoară, aia își schimbase adresa și dispăruse. Karma.
de-aia prefer eu să fiu bulangioaică. 🙂
a real gentleman, ce waffen. comision de lectura i-ai cerut verisoarei? ca sa ai de-un pourboire lacazino
Dacă nu era vorba de verișoara cea scufița roșie, persoana care nu mi-ar fi înapoiat cartea s-ar fi alăturat lungii liste de mucenici ai credinței. 🙂
“ramai cu ce daruiesti” versus ” daca dai,n-ai”. tanana, ce dilema:)
intr-un fel sau altul orice carte se intoarce inapoi la un moment dat, ca un bumerang bine aruncat
poetic punct de vedere. dar biblioteca mea tot incompletă e. 😛
mda, se-ntoarce zdreanţă… 🙁
foi indoite, pata de unsoare, SUBLINIERI!, notite,foaie rupta si lipita cu banda adeziva, cotorul lipit cu brrrr ,leucoplast”am vrut s-o repar”…mai stii vreun alt pacat?
copertă cu colţ lipsă sau îndoit mitocăneşte, colţuri de pagini îndoite că n-avea, futu-i, ceva de pus ca semn de carte…
mai stiu una: un tantar stropsit
“pete de cola” s-a zis? maioneză? etc.?
vorba aia, un amic mi-a bagat o carte pe gat , ca se-intampla sa imprumuti si fara sa vrei neaparat. I-am pus-o pe-un dulap si i-am restituit-o cam pe cand am crezut eu ca banuie el ca-s gata ,hm, c-o dunga groasa de praf exact pe masura cutiei depozitate peste. Si decolorata la model. Asta satisfactie!
teoria pare cam hilara .si ca sa nu capete vreun iz malitios dau direct un exemplu. Mrs.Dalloway, iubita, avuta si prin imprumut pierduta. Pierdere atat de dureroasa ca nici n-am mai cautat-o, la urma urmei sunt mai multe carti de citit decat cate ore-mi are ziua. Dupa muuuult timp primesc cadou un film nemaipomenit, deci Mrs. Dalloway is back, dar ma incapatanez si tot nu cumpar cartea .plec in concediu cu lecturi usoare la Bodensee si dau de un anticar intr-o camaruta imposibil de mica si ticsita de carti care sfidau orice lege a gravitatiei , cumpar o “turma” intreaga si in timp ce o pastoresc spre usa anticarul ma striga din urma si mai primesc o carte cadou. Mrs.Dalloway
bine, e un exemplu dintr-o mie.
n-am o mie de carti! dar cateva exemple ar mai fi
asta nu dovedeşte decât că eşti TU un om cu noroc şi nadia o fostă gimnastă de geniu. dacă aia a luat zece la olimpiadă, nu înseamnă că putem şi noi.
http://www.ueberlinger-antiquariat.de/ueberlinger_antiquariat_galerie.htm
ce carte-ti lipseste cel mai mult?
Nici una, că le-am cumpărat din nou. 🙂
A, ba, da – şi să îi aplic o muie aprigă şi penetrantă ştiu eu cui. “Munca actorului cu sine însuşi” a lui Stanislavski, veche şi foarte scumpă.
asta da pierdere
Hm, sa facem distinctie, imprumutatorul nu vrea, nu poate sau nu are tinere de minte? E esential de stiut pentru strategia recuperarii
Lorena,
îţi place mirosul cărţilor noi, proaspăt tipărite sau al celor vechi, mirosul de anticariat?
am rinită alergică, fac urât de tot la praf, de aceea mă bucur doar de mirosul cărţilor noi.
îmi pare rău.
Pledoarie pentru libera circulatie a cartilor:
@fetelor, fetelor, fetelor
daca veti preabinemeritata, Dumnezeu ma va trimite in patul dvs. Daca pana acum cateva zile futeam habarnist, acum, daca ma intrebati “de ce ma futi, ba ?” eu nu voi mai ramane blocat ca bou’ la poarta noua ci, cu o privire sclipind de inteligenta va voi spune: “eu va fut pentru ca, fiindca, deoarece, asa cum bine a spus Mircea Cartarescu in “De ce iubim femeile”, sexul implică o profundă îngustare a conştiinţei, o coborâre adânc sub convenţiile sociale şi etice, o eliberare de tabu-uri, de dezgust, o căutare a plăcerii în interzis şi perversiune…plm. Va dati seama ca daca X (femeie!) nu-mi imprumuta cartea, ati fi fost in pericol sa fiti futute de un nenorocit de manelist ?
:))))))))
ti-ai lasat si parul lung?
ăă, sunt tuns periuta. N-ar mai straluci lanţicu’ de 850gr. manca-ti-as tu p’a mea de fraierestean care ejti tu fraierestean.
22k de goldeanu’ !
fara deghizare n-ajungi in alcov
auzi, băiete, după ce mă fuți, nu faci analiza sintactică şi morfologică la “sexul implică o profundă îngustare a conştiinţei, o coborâre adânc sub convenţiile sociale şi etice, o eliberare de tabu-uri, de dezgust, o căutare a plăcerii în interzis şi perversiune…plm”?
aşa, şi dup-aia vorbim despre numele predicativ în timp ce mă lingi pe scamele buric.
preabinecuvântă după ce preabinemerită.
fut orbitor.
să-l vezi după ce citeşte şi orbitor – ce poveşti o să le zică gagicilor lui. :)))
orbitor, laba stîngă, orbitor, laba dreaptă și orbitor citit de șarpele cu ochi de ciclop.
Wait a minute, wait a minute (piua, pentru fraierii care n-are valoarea mea)
ete Bogdan cu: “Sunt ca ăia de la Waffen SS. De fapt am și mutră, peste de obicei sunt luat drept neamț”
Ma, ma lasi. Parca aud: şnelll, şnell, ia, ia…ia ia, ia-ia, şnel, iaiaiaia oh uf stopwatch => 9 secunde si sase sutimi.
Ben Johnson suck !
te-ncurci in limbi! se cheama iala, iala
Ca să mai desacralizez un pic atmosfera. Apropo de verișoare. În vacanțele ei de vară de la liceu mai venea la maică-mea o puștoaică din provincie, care am înțeles că mi-era rudă. Tipa – o Geamănă foarte atrăgătoare, dulce, simpatică, cu personalitate. Semănam cumva la piele și la păr, tenul deschis și părul spre blond. O răsfățam, am dus-o până și la Lăptărie și îi cumpăram mici cadouri, așa, ca să aibă și ea niște termene de comparație. Un amic de-al meu tot voia să i-o tragă. A venit odată în vacanța de iarnă, într-a doisprezecea. Hai să-i cumpăr mănuși la Romană, seara. Între noi o diferență de 16 ani. Ne dăm jos din taxi la Romană și tipa mă apucă decisă de mână. Eu mă înroșesc la față ca un virgin – nu-i dau drumul la mână – și am o erecție care m-a ținut tot episodul cu mănușile și drumul înapoi, cât ne-am ținut de mână. A doua zi îi arunc pastila maică-mii, cu un aer nepăsător, ca în filmele englezești: ”Auzi, mamă, Cătălina ar fi bună de soție, e harnică și e frumușică”. Maică-mea se uită o dată scurt la mine și îmi spune: ”Ți-e nepoată, ești verișor de gradul doi cu maică-sa”. Da, așa era. M-am gândit dacă merita să fac o prostie, eram totuși rude, nici apropiate, dar nici foarte îndepărtate. Frământat de controverse de natură filosofică, m-am destăinuit unui amic, i-am povestit că îmi doresc, da, ruda. Amicul mi-a spus: ”Bogdane, la engleji se căsătoreau verii primari între ei ca să rămână averea în familie”. Asta m-a hotărât – nu am mai încercat. Până la urmă, totul are o limită.
delicioasa poveste. erectie,nevasta,erectie,nevasta.asta-i criteriu pentru sexagenari si gentlemeni. de dragul monumentului care esti in inima mea,spune-mi, ba chiar jura ca nu e verisoara cu cartea.
păi nu e. aia e din Bucureşti, asta e din provincie.
şi nu ai înţeles. nu e erecţie, nevastă. e Lăptărie-cadouri-alt bărbat-gelozie-mănuşi-erecţie-nevastă. autre chose.
Lorena a nimerit-o cam 99% :). Nu, nevastă, nu, după cum spuneam. Sex, da, o, da.
nemaipomenita forta erogena a manusilor,de fapt. ca in laptarie e doar zgomot si fum, iar celalalt mascul e invizibil cand bogdan flaneaza pe marile bulevarde, cu frageda vergina sudata de degetele lui supervirile.
Nu, aia e mult mai mare ca mine :). Și nu voiam să-mi iau nepoata, de fapt, nu verișoara, verișor eram doar cu maică-sa, de nevastă, voiam doar să mă culc cu ea, ca să pun punctul pe i. Pe maică-mea am întrebat-o doar ca să aflu gradul de rudenie, pe care nu mă obosisem să-l aflu până atunci, speram să fie nepoata soției unui văr de gradul IV, ca lucrurile să fie frumoase.
Bogdan,
nu-i asa ca tu faci vorbire de Verisoara lui Ion Pribeagu ?
Laurențiu, am avut și o astfel de poveste, dar pe aceea o s-o povestesc altădată. Non multa sed multum.
gata, s-a facut praf monumentul. tandari. sa-i dai palpitatii mamei tale pentru o lolita de gradul trei, orisicat. doar nu era pericol de hemofilie sau ceva. dar cu ” controversa filosofica” m-ai sedus inubliabil:)
Era pericol în primul rând să-mi ia maică-sa gâtul. 🙂 Dacă te-am sedus cu ceva, înseamnă că măcar postamentul monumentului a scăpat. Și Lolita era de prima mână, doar mi-era nepoată. 🙂
“de prima mână”
Ha !
Noapte bună! Mă duc să visez o Lolită.
“să visez o Lolită”
De prima mână…
îți spun eu, dacă tipa era pe-a doișpea, avea 18 ani, iar tu 36. ai încurcat pastilele, în loc să iei compensatele sau așa, de inimă, de ficaţi, de bătrîneţe, ai luat viagra, te-au fraierit ăia la farmacie. şi eu am păţit-o, dar nu era verişoară, era o mătuşă. bogdane, sîntem nişte boşorogi amîndoi, pupu-te-n cur!
de parca ne pasa de lege. traiasca rusii, torentele si piratarea!
bine, la asta cu cartile m-ai pus pe ganduri, ca eu imi justificam descarcatul de filme prin faptul ca vreau sa contribui la falimentarea domeniului. pt ca dupa aia lumea sa n-aiba ce sa faca si sa citeasca. dar imprumutul de carti poate e mai putin daunator, pt ca are potential mai mic. trebuie sa gasesti pe ala care are cartea care-ti trebe tie, sau sa se trezeasca unu sa-ti recomande vreo carte pe care o are. e mai la nimereala decat cu filmele. mai simplu te duci la librarie si-ti cumperi.
:))) oameni buni, vă mulţumesc. râd de tot acest dialog de mă piş pe mine. mersi că i-aţi adus veselie unui suflet chinuit de tristeţea menţionată mai sus. sunteţi bestiali.
Clavum clavo eiciendum putat.
@noemi k.
Doamna, oare va iubesc ?
domnule, nu. vai, nu.
pot să adorm fericit! mulțam laurențiu… pe bune că meriți bani. da probabil pe scenă ai avea trac și nu ai mai fi așa bun.
lolita, prima mână, sfooorrrrrr….
Cum ai petrecut, Alexandru? A fost OK?
ba’ scnoabelor, nu sa ezista autor care sa nu se bucure ca finca i se da cartea de colo-colo.Numa’ o proasta(carte) are un sengur cetitor intr-o sengura pozitiune. Dasteapta(cartea) tre’ LUATA, posedata,dusa la posta,intoarsa de la posta,vlaguita si rasfututa si numa’ dupe ce ii cad zdrentele da tot ce are in ‘mneaei..si nici atuncea.Ce Loren,eu dac-am traficat bataia de campi la neste gisculitze si dac’acu umezesc o gramada de limbi destu pe capriciosu tau, vreai sa spui ca ti-e trist?
Apropo de petrecerea Anului Nou, soră-mea cu cumnată-meu, cu nepotă-meu, cu gagică-sa și cu sora gagicii cu soțul au fost să petreacă la restaurantul unui amic, mai interlop, așa, de genul lui, dar băiat fin de altfel. Mâncare super, rubedeniile mele se duc de vreo trei ani acolo, dar dacă anul trecut a fost un DJ cu muzică bună, anul ăsta au venit niște lăutari care cică ar fi trebuit să cânte o jumătate de oră. Băieții au cântat toată noaptea, tare, și nu numai lăutărească, ci și manele, de mi-au înnebunit rubedeniile, c-așa voiau cei de la masa cu interlopi, că a existat și așa ceva. Mă amuzam de cumnată-meu, după aceea, care îmi spunea că au plecat cam toți de calitate de pe aici, doctori buni în câțiva ani nu o să mai avem deloc, că ăia bunii o tirează într-un ritm înfiorător, și că noi, românii geto-daci vom fi o minoritate în marea (mareea) neagră de interlopi maneliști.
Eu, după o pauză de un deceniu, am stat în București, acasă. Timpul nu mi-a permis o escapadă în Ardeal sau în Banat sau la Budapesta. M-am uitat la niște filme bune, două erau de frații Coen, ”O brother, Where art thou” și ”The Big Lebowski”, am halit și am băut ceva, nu m-am uitat nicio secundă la tembelizor, nu mai fac asta de ani de Anul Nou și m-am culcat relativ devreme. Sincer, petrecerile astea recunoscute oficial nu-mi plac, îmi plac alea surpriză.
Doamne, Bogdane, cat esti de inocent. Aproape ca’mi doresc sa devii victima unui viol ca sa vii sa povestesti cu ochii mariti de emotie si mainile tremurande prima ta experienta sexuala.
esti foarte indulgenta, daca´mi permiti sa exprim o parere mai naiva, ashea.
Doar nu puteam sa’i zic la om “tu meriti futut in cur sa’ti mai vina reveneala”.
Nici nu stiu de ce sa fiu mai mindru: ca m´ai bagat in seama pe anul asta sau pt ca mi´e mi zici orice!?
Vezi ca te’ai scapat de fericire cand ai pus un apostrof aiurea. Poate nu’ti mai primesti whiskas’u’ sau pedigree’u’ sau cu ce va hraneste ea p’aici, ca de la mine nici apa, neam paie, doar bataie, ca’i sfanta.
marghioala, parcă ne ameninţai că tu eşti o cititoare exigentă şi ai ce citi în blogosferă, nu te mai cobori la retarzii de-alde noi. te invităm să nu-ţi mai amărăşti zilele cu oameni cărora le găseşti atâtea defecte şi să cauţi texte care să corespundă orizontului tău de aşteptări. mersi anticipat.
Asta cu multumesc anticipat imi place foarte mult.
Ma vad umbland pe strada si multumind anticipat in stanga si-n dreapta, cu picioarele lipite si mainile pe langa corp.
Lorena, cum iti place tie sa faci presupuneri in numele meu si sa vorbesti in numele tuturor. Totusi, tu ce nevoie mai ai de retarzenii de’astea cand te ai pe tine care sa pui si intrebari si sa’ti raspunzi singura la ele? Mersi de invitatie, o voi onora cand voi considera eu de cuviinta.
se vede că nu ai “nas” pentru subtilităţi. uite traducerea în limba ta: FLIT, FĂĂĂĂĂ!
Mersi, Marghioala, e plăcut să știi că o persoană atât de șarmantă și de atrăgătoare ca tine te vede ca un innocent.
By the way, prima mea experiență sexuală care s-a prelungit timp de trei luni cu mici pauze a fost cu o nimfomană mai mare cu 14 ani decât mine, e istorie, cred că pot să mă refer după atâta timp la asta.
Marghioalo, tu care esti o doamna atit de umblata ca vezi peste tot numa teachers la pet, nu faci decit sa intaresti zicala: femeia la cratima! Daca imi permiti o sa vin direct la tine ca sa rectific, ca astia au ceva alergie la latex.
ce-as vrea sa vad un film cu manelisti facut de fratii coen.
Eu imprumut, mereu. N-as putea sa zic, totusi, in ce stare mi se intorc cartile, ca n-am mai primit una inapoi de nu tin minte. Imi face placere sa imprumut si pana acum nici nu m-am gandit la aspectul financiar, ca cineva ar putea sa ceara o carte cu imprumut ca sa n-o cumpere, fiindca eu imprumut doar cand nu gasesc sa-mi cumpar eu si cand even the library has failed me.
In plus, nici n-as sti cum sa zic ‘nu’ si daca, ad absurdum, as reusi, m-as simti apoi groaznic de vinovata. Pana acum, e ok. Doar cand imi trebuie vreo carte pe care am imprumutat-o si care, evident, nu se mai editeaza, ma oftic. Ah, si o data am plans dupa o editie superb legata si scumpissima a unei carti care oricum se gaseste greu. Sa-mi trag palme si acum! Dar daca mi-ar cere-o cineva, as da-o din nou. Ca sa vezi ca omul invata din greseli – not.
Ah, poate ca sunt eu mai mimoza, dar sa-ti spuna cineva ca nu iti imprumuta o carte e hurtful. Adica mie-mi spune ca persoana cu pricina n-are incredere in mine si mai e si egoist(a). Si stim doar ca ‘sharing is caring’.
viaţa e hurtful în general.
Si eu ma iubesc sincer, din toată inima, mă bucur că ma am, că sunt lângă mine chiar dacă sunt departe, că mă înţeleg, că mă susţin si că-mi pot vorbi la orice oră din zi şi din noapte.
Deasemenea sti ce sar mai putea interzice? Vorbitu si scrisu pe bloguri. Ca daca cumva se scapa vreunu si zice la altu cum se termina finalu la Codru lu da Vinci ca de fapt Sophie era o vampira si ca ia la omorat pe ala la hotel si ca de fapt profesoru era intrunchiparea lui Alexandru cel Batran sau cum ii zice si ala numai cumpara cartea cum e normal? Pai nar fi pacat?
Asa mare capodopera.
antipatia pentru cei care imprumuta carti ai dezvoltat-o de cand ti-ai publicat cartile? crezi ca se inghesuie lumea sa ti le imprumute ? crezi ca ei iti mananca veniturile? te simti ca acei artisti carora li se pirateaza melodiile? not!
pana la urma, chestia asta tine de cei care le cumpara. pentru ca ei le cumpara, ca mai apoi sa le imprumute, sa-ti diminueze tie vanzarile. leaga-i si da-le un bici pe spate. totusi, merita si o limba pe gat, ca na, ei le cumpara pana la urma.
ahhh – razbunare + multumire? BDSM all the way…
de când îmi dictezi tu mie ce să simt şi ce nu? e un mod prost de a-ţi face intrarea pe acest blog.
ieşi afară şi mai sună o dată. de data asta cu mai multă diplomaţie. sau dacă nu eşti în stare, ieşi afară şi atât.
pai de ce nu specifici la about me ca accepti numai lingai?
Ca toţi oamenii care îşi fac din intruziune şi agresiune un mod de viaţă, nu ai înţeles.
O întrebare: de ce genului tău de om un mod de adresare respectuos – mai ales că nu am făcut armata împreună – i se pare “lingere”? Serios, ce-aţi făcut voi în ăia primii şapte ani de acasă?
“Între noi fie vorba […] împrumutul de cărţi mi se pare similar furtului de muzică de pe torente. Adică e vorba de un content pentru care, conform legii, tu trebuie să plăteşti o anumită sumă de bani. Dar pe care tu ţi-l însuşeşti gratuit.”
Wrong, wrong.
În primul rând, chiar dacă tu spui că bibliotecile sunt ok, eu dacă nu fac rost de carte de la tine o iau de la bibliotecă. Deci din punctul meu d.v. e la fel.
Secundo, informaţia ar trebui să circule cât mai liberă. Nu să fie taxată. Este absurd să taxezi informaţia, deşi este un element de bază al societăţii noastre. Este absurd să trebuiască să plăteşti un patent doar pentru că
altcineva a avut acea idee înaintea ta. Este absurd să consideri că e rău să împrumuţi cărţi.
Problema e că arta/cultura/cunoaşterea şi economicul/financiarul sunt 2 planuri perfect paralele care se intersectează în secolul nostru. Paradox. De aici o serie de anomalii. În realitate un artist nu ar trebui să işi pună problema unui trai decent sau chiar foarte bun, care trai nu ar trebui să fie condiţionat de numărul de cărţi vândute ci de valoarea artistului. O societate normală ar trebui să recunoască această valoare, dar evident că nu este aşa. Recunoaştere nu înseamnă număr de cărţi vândute, asta este o prostie.
Iar cărţile ar trebui să fie cât mai mult împrumutate.
E interesantă perspectiva ta de autor. Probabil dacă nu ai fi publicat nimic ai fi avut altă opinie. Şi dacă nu ai fi avut prieteni autori. Oare?
La fel e interesant că imediat ce Lorena Lupu spune că nu e bine să se împrumute cărţi, toţi sar în comentarii cu: pfuai, ce rău e să împrumuţi cărţi… :)) Nu e rău. E foarte bine.