Săptămânal, am această rubrică numită Poşta redacţiei. Şi vin mesaje. Apoi se enervează alţi oameni şi încep să vitupereze. Unele reacţii sunt atât de ample, încât îşi adjudecă propriul drept la un articol.
Lunea asta, un domn a fost teribil de insultat de faptul că domnişoara care îmi scrisese credea autentic că are o prietenie cu celălalt domn, care de fapt nutrea sentimente de altă natură, şi, profund indignat de faptul că femeile îşi permit să aibă propriile gusturi în materie de bărbaţi, s-a înscris la cuvânt.
Cred că e mare păcat să fie băgați toți bărbații, așa, la grămadă, în malaxorul refuzurilor în serie, de parcă am fi niște unelte dispensabile, numai bune de aruncat la gunoi, de parcă lumea asta ar fi mult mai bună fără noi, bărbații fiind, se înțelege, o pacoste by default, un dat aprioric de care trebuie scăpat cât mai repede.
Nu poți știi care a fost dinamica dintre ei; poate omului i-a luat ani până să își facă un dram de curaj să-i spună că are sentimente pentru ea.
Și mai e ceva: atracția sexuală pentru o femeie, asta nu ți-o poți comanda, ca bărbat; cel mult, o poți ține sub control. Și atunci, ce te faci dacă ai o sumedenie de puncte comune cu o fată, vine o împrietenire naturală, o interacțiune frumoasă din care câștigă amândoi, dar atracția sexuală e acolo, bat-o vina, și te gâdilă, și te chinuie precum un fluturaș pervers?
În liceu mă îndrăgostisem lulea de o fată de care m-am apropiat foarte mult, apoi, într-un moment al ei de vulnerabilitate (se despărțise de prietenul ei), am rugat-o să-mi dea și mie o șansă. Mi-a spus că nu vede în mine decât un frate mai mare, ne-a durut foarte tare pe amândoi noua dinamică, dar am reușit să rămânem prieteni și ținem și acum legătura, după aproape 20 de ani.
La vârstă adultă, 30+, am mai pățit o astfel de îndrăgostire de o altă fată, cu care s-a legat, la fel, o chimie naturală de amiciție, colaborare, interese comune, spune-i cum vrei. Trebuie să-ți spun că și acest al doilea refuz a fost atât de dureros, am suferit atât de mult, m-a durut atât de tare încât mi-am jurat să nu mai fac astfel de propuneri niciodată, niciunei femei. De-aia dor exprimările astea atât de fruste, cu labe nocturne, și fantezii porcoase și tot tacâmul. E mare păcat dacă o femeie, sau femeile, înțeleg numai atâta lucru din propunerile sau din îndrăgostirea bărbaților.
Pentru mine e încă o confirmare și un motiv în plus de a rămâne, pe viitor, singur. Scuze pentru lungimea mesajului, dar te urmăresc și eu de foarte multă vreme și am găsit în postările tale multe indicii utile despre psihologia femeilor. Însă genul ăsta de duritate în respingere pe mine, unul, mă determină să mă închid, pentru totdeauna, în carapace. Afară e o lume mult prea dură pentru fraieri ca mine.
*
Stimate domn,
Nu înţeleg care e legătura între faptul că o fată nu e atrasă de un tip cu care avea până în momentul ăla relaţii de simplă prietenie şi afirmaţia ta că “voi, bărbaţii, sunteţi unelte dispensabile, numai bune de aruncat la gunoi.”
Punerea în acest mod a problemei e absolut greşită: adică sau femeia ți se pune pe tavă cu act de predare – primire pe sistem volens, nolens, bea Grigore aghiazmă, sau, dacă nu i se pare normal să treci de la prietenie la genul ăsta de pretenţii, te declari brusc unealtă dispensabilă.
Când colo, tu o tratezi pe ea pe post de unealtă dispensabilă: sau vrea să fie gagică-ta, sau prietenia se anulează. Și, da, prin genul ăsta de șantaj îl educați voi pe om să se lipsească de cei ca voi.
Apoi tot voi plângeți că sunteți dispensabili.
Nici o femeie nu se trezește dimineața cu “azi îmi propun să mai bag niște indivizi în malaxorul refuzurilor în serie”. Şi dacă n-ar deranja-o nimeni cu impertinenţe, probabil că s-ar relaxa în ziua aceea. Şi în următoarea. Şi în cea de după. Şi tot aşa.
Dar, desigur, nu se întâmplă asta. Se întâmplă diverse trageri de brăcinari online şi offline, şi la finalul zilei, tu care cică eşti prieten vrei de fapt în linii mari acelaşi lucru pe care-l vrea şi gigel care dă videocall pe facebook la 4. noaptea.
În condiţiile astea, dă-ne voie să ne rezervăm câtă duritate vrea plua noastră în respingere. Până avem şi noi o pauză, să ne reculegem.
Cea mai simplă analogie pe care o pot face pentru cei ca voi, să pricepeţi cât sunteţi de absurzi când aveţi pretenţia să treceţi graniţa de la prietenie la amor şi să nu vă luaţi muie este: aveţi un cel mai bun prieten, tovarăş de beri, meciuri de fotbal, pescuit, whatever. Şi într-o zi cu soare, ăla se trezeşte că are sentimente faţă de voi şi vrea să treceţi la sex şi o relaţie exclusivă.
Sentimentul ăla de WHAT THE FUCK pe care l-aţi avea voi îl avem şi noi când unul pe care îl credeam prieten se trezeşte brusc că vrea să fim iubirea vieţii lui sau ceva.
Și nu mă lua cu dar stai, că noi suntem sexe opuse. Când ești prieten cu cineva, pur și simplu nu te interesează sexul persoanei respective.
Nu știu care e dinamica? M-am prins din mailul fetei. Super prietenie și camaraderie. Genul I got your back and you got mine.
Poate omului i-a luat ani până să își facă un dram de curaj să-i spună că are sentimente pentru ea.
Și? Cu ce schimbă asta faptul că persoana cealaltă nu e interesată?
Poate şi ipoteticul cel mai bun prieten din exemplul de mai sus îşi face curaj ani în şir. Schimbă asta voma care ţi se adună în gât când tu credeai că ai o prietenie pe care te bazezi şi când colo, e încă unul care se dă la tine?
NU.
“Să-ţi dea o şansă”? Nu aşa funcţionează iubirea. Iubirea nu e cu şanse. Iubirea e se bazează pe atracţie care există sau nu. Şi dacă nu există, nu se obţine pe bază de curriculum vitae. Dacă te plăcea, nu-ţi trebuiau ani să aduni curaj. Îţi lua ea limba în gură cu mult înainte.
Mă întreb dacă oamenii ca tine au idee cum se comportă o femeie căreia îi placi sexual. Şi răspunsul evident este: NU. Altfel nu aţi pretinde “şanse” de la oameni care vă sunt PRIETENI. Şi cărora LE TRĂDAŢI ÎNCREDEREA cu mărturisirile voastre nesolicitate.
Drept care, pe viitor, sugerez să vezi cu care tipă se conturează o dinamică erotică şi cu care doar una personală-prietenească. Şi unde nu e cu chimie, prinde-te că nu e cazul să-ţi aduni nici un curaj, şi nici să te vaieţi că lumea e rea.
Ai idee cât îmi place mie Jared Leto? E exact prototipul primordial de bărbat care mă face să rag ca o tigroaică în călduri. Dar fac pariu că omul nu mă vrea, şi asta n-o să se schimbe dacă îmi iau ani să îmi fac curaj sau nu. Poţi să te vaieţi că lumea e rea, sau poţi să nu mai forţezi amor-amor-amor acolo unde nu e cazul şi gata.
*
Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.
Dragă Lorena, departe de mine gândul de a mă simți insultat. O să comentez, însă, doar 2 din afirmațiile tale, pentru a gestiona lungimea mesajului. 1) ”Când colo, tu o tratezi pe ea pe post de unealtă dispensabilă: sau vrea să fie gagică-ta, sau prietenia se anulează. Și, da, prin genul ăsta de șantaj îl educați voi pe om să se lipsească de cei ca voi.” – am scris cât se poate de clar că prietenia cu fata în cauză a continuat, că păstrăm legătura și că ne vedem și la aproape 20 de ani de la acele evenimente. N-a fost vorba de șantaj, ci de iubire autentică, din păcate neîmpărtășită. Dar faptul că ea nu a avut sentimente pentru mine, nu anulează sentimentele mele pentru ea. Actul sexual a fost ultimul lucru la care mă gândisem – o iubeam pur și simplu. 2) ”Iubirea e se bazează pe atracţie care există sau nu.” După cum îți spuneam, am experiența unei relații de durată, de 15 ani. Atracția sau chimia de început nu ține un cuplu laolaltă atunci când se instalează rutina sau zahariseala. După 7-10 ani de relație, ajungi să vezi iubirea în cu totul alți termeni. Sintetizând, îmi pare rău că intervențiile mele au fost receptate într-o așa manieră deformată; îmi confirmă că ne situăm, ca gen, pe poziții antagoniste by default, în tranșeele neîncrederii. Nu toți bărbații vor să f**tă femei, Lorena, cu orice preț și în orice condiții. Iar atracția sexuală nu anulează, din start, prieteniile bărbați-femei. Intervențiile și vulnerabilizarea mea mele invitau la nuanțe; departe de a mă simți insultat, sper să nu te fi simțit tu insultată în vreun fel, n-a fost nicio astfel de intenție la mijloc. Evident, voi urmări Poșta Redacție cu aceeași atenție și bucurie ca și până acum.
Exact, nu inchisul în carapace e ideea, ci cititul semnalelor. Problema e ca unii sunt convinși ca fata nu le da semnale pt ca le așteaptă de la ei. Dac-o fi timida, dac-o fi pe principiul ca bărbatul tre sa facă primul pas… Ok, poate poate o fi asa în unele cazuri, dar dacă încerci să-i arăți ca o placi atât de mult, arata-i mai subtil totuși, nu cu “vrei sa fii prietena mea?” prea din senin. Creste treptat gradul de apropiere și vezi pe parcurs dacă percuteaza și ea. Asa poți ușor sa revii la prietenia dinainte, dacă nu e sa fie. Pt ca sunt sigur ca în unele cazuri stricarea relației tine și de cât de penibil se simte gagiul după ce a făcut asa mărturisiri bruște.
Iar asta cu primul pas, de care ziceam…asta nu exclude semnale date de ea înainte de primul pas oficial pe care “trebuie” să-l faci tu.
Am fost pe aproape de situații penibile și eu ( nu știu de ce, pe la mijlocul experientei mele cu femeile, nu la început) dar am reușit sa nu-mi stric relatiile, chiar și după unica “mărturisire brusca” (dar na, situația a fost mai diferita de cele din misivele de aici de pe blog, din ce îmi dau seama)
Deci stai asa, sa-mi revin: un PRIETEN de-al tau profita (ca asta e cuvantul) de un moment vulnerabil al tau; in loc sa te consoleze si sa-ti fie alaturi iti cere ”o sansa” (hai sa fim seriosi, stim cu totii ce sansa), tu ramai prietena cu omul desi noua situatie e si incomoda, si dureroasa SI PENTRU TINE … si el tot ce a inteles din asta e ca femeile sunt dure in exprimare si refuza in serie TOTI barbatii?! Dupa care, la o varsta mai coapta, iar isi aduna curajul sa ii faca propuneri/marturisiri unei PRIETENE?! Pai stimate domn, faptul ca prima fata – de vulnerabilitatea careia ai profitat – a fost mai mult decat eleganta si a pastrat legatura cu dumneata este un noroc chior, nu ceva firesc. Exprimarea dura – chit ca nu iti place cum suna – e in schimb reactia naturala cand cineva (barbat sau femeie) iti tradeaza increderea si iti arata ca nu da doi bani pe prietenia ta. Personal – si cred ca nu sunt putine ca mine – prietenul care profita de vulnerabilitatea mea, in loc sa imi fie alaturi (ca de aia sunt prietenii) imi e muuult mai antipatic decat ghertoiul necioplit care striga obscenitati pe strada; sunt la fel de nesolicitate ”atentiile”, dar macar pe ghertoi il vad ca-i ghertoi si iau distanta. Vorba ceea: apara-ma, Doamne, de prieteni, ca de dusmani ma feresc si singur! Se potriveste ca o manusa situatiilor de genul. Iar daca ”femeile” ar baga in oala cu acest domn toti barbatii, s-ar duce naibii specia umana. Noroc ca nu e cazul.
Momentul ăla când redacția îți scrie ție.
@ciprianbaciu: băiatul i-a zis fetei că vrea altceva, fata i-a răspuns că nu e interesată. Băiatul trebuia să spună dacă-i mai poate fi prieten sau nu – și când spui ceva pot avea loc și discuții, dacă e cazul. End of story. El a uitat că ai niște responsabilități ca prieten, indiferent de ce iubire ți-a izvorât ție din suflet. De ce trebuie să disecâm modul în care intereacționează bărbații cu femeile pentru că un tip n-a înțeles ce înseamnă să-i fie prieten tipei?
@dam167 păi exact discuția asta am avut-o eu cu colega din liceu și de-aia ne-am salvat prietenia și de-aia ne vedem și la 20 de ani după. Pana mea, credeam că se subînțelege, înainte de a fi eviscerat la Poșta Redacției 🙂 Tot ceea ce voiam să subliniez e că prieteniile pot exista chiar dacă e acolo și atracție sexuală (ținută, de cele mai multe ori, latent, sub control), că dacă un bărbat are sentimente pentru o prietenă (erezie!), atracția sexuală e pe ultimul loc, că astfel de îndrăgosteli pe parcursul unei prietenii provoacă suferință nu doar femeilor nevoite să refuze, ci și bărbaților. Nu e la mijloc nici trădare, nici dorința de a face sex cu orice preț, nici labe nocturne, nici fantezii porcoase. Doar neînțelegere, neîncredere și, din păcate, foarte multă suferință. Care duce la singurătate (în cazul meu), sau la cinism + eviscerare în cadrul Poștei Redacției. Pe care, evident, nu o iau personal. Și, sincer, îmi doream să-mi limitez intervențiile la cele trei inițiale (de la postarea de început a Lorenei). Acum, iată-mă sub reflector, postură pe care n-am intenționat-o și care îmi dă dureri de stomac în așteptarea uraganului.
@ciprianbaciu: chestia e că pleci cu parabole de la un caz concret și generalizezi ca să nu dai exemplu un caz izolat (care oricum ar fi irelevant):
„[…] că dacă un bărbat are sentimente pentru o prietenă (erezie!), atracția sexuală e pe ultimul loc [..]”
De unde știi că e pe ultimul loc? că nu suntem toți la fel. Și n-are absolut nici o relevanță cu cazul din postare.
„Nu e la mijloc nici trădare, nici dorința de a face sex cu orice preț, nici labe nocturne, nici fantezii porcoase.” da’ poa’ să fie, ideea e ca atunci când începi să ai astfel de gânduri să te gândești că ai niște responsabilități într-o relație de prietenie. Poți să ai fantezii porcoase și să fii sincer și să ai bun simț (și implicit respect). Relațiile între oameni se pot schimba în timp, trebuie doar să comunici și să te gândești și la cei cu care ai/avut relațiile alea.
@miruna.s acum am văzut și mesajul ăsta și mă tem că ați citit printre rânduri. N-a fost nicio intenție de a profita de vulnerabilitatea unei femei. Mă tem că n-ați înțeles nimic. Pe de altă parte, în câteva rânduri nu aș putea oferi nici eu toate detaliile unei prietenii care se întinde pe mai bine de 30 de ani (din clasa I de școală). Ce mă surprinde, însă, neplăcut, e tonul nespus de dur de pe care vorbiți; nu ne cunoaștem, dar vă permiteți să afirmați că, fără unul ca mine, specia umană ar merge mai departe, de parcă aș fi un rebut ce ar trebui suprimat. Îmi mențin afirmația: ne aflăm în tranșeele neîncrederii. Vă declarați oripilată de cei care strigă obscenități pe stradă, însă dacă un bărbat dezvoltă sentimente pentru o femeie, devine automat un profitor jegos și un trădător care ar trebui executat. Înainte de a vă plânge de duritatea bărbaților, uitați-vă la duritatea dumneavoastră, de exprimare cel puțin. Și cu asta topicul pentru mine este încheiat. Înapoi în carapace. Regret, sincer, prima literă pe care am scris-o aici, crezând, în naivitatea mea, că perspectiva mea poate limpezi puțin apele și vă poate îmblânzi. N-aveți decât să mă puneți la ziar și să mă dați exemplu de fraier care dăunează speciei umane și care, pe cale de consecință, ar trebui mai bine suprimat.
@ciprianbaciu
La partea cu comentariile pe net, cei care răspund cuiva într-un stil pe care nu l-ar folosi fata în fata ar trebui trași serioși de mânecă ca și-au cam pierdut direcția. De exemplu nu cred ca primele lucruri pe care miruna S le-ar spune față în față cuiva necunoscut ar fi astea. Ar baga măcar un bună ziua înainte. Prea ne dezlănțuim pe net efectiv ca niște crescuți în padure. Ii recomand ei și altora sa ia o pauza și sa se privească în oglinda. Se poarta pe net ca niște copii razgaiati (sau mai rău, din aia care au nevoie sa ia periodic litiu)
Eu cred că vina lui Ciprianbaciu e că dă prea multă importanță chestiilor ăstora, după limbaj mi se pare tipul ăla de băiat cu care femeile se pot mândri părinților, sau care nu le fac de rușine. Te-a refuzat? ok, scazi interacțiunea cu prietena respectivă dacă ești atras de ea și îți concentrezi atenția pe munca, hobbyiurile tale, pe interacțiunile cu alte femei care-ți plac. Nu e vina lui că și-a exprimat sentimentele ( nu te învață nimeni asta), ar fi trebuit să o facă mai repede totuși, e clar că dacă ești prieten bun cu o tipă șansele sunt mici să te placă așa că de ce nu elimini din start what if-ul ăsta? Toate femeile ( dacă arată decent) știu că 99% din prietenii lor ar vrea să se culce cu ele, așa-s construiți masculii, dacă le spui că ești atras de ele nu o vor lua ca pe o magie scoasă de nicăieri, dacă le spui că ești îndrăgostit sau că vrei o relație, cam se schimbă treaba, poate nu ești cel mai bun din toate opțiunile ei și ea vrea să aleagă doar unul. Acum concluzia ar fi să nu stabilești o regulă strictă din chestiile astea și să o aplici cu oricine, unele femei care tânjesc după foști cei mai buni prieteni, mai ales după relații eșuate, de aceea dialogul e cea mai bună opțiune. Vreau asta, asta ofer, ce zici? dacă da, hai să încercăm, dacă nu, e ok.
Perfect de acord, pana la “Dacă te plăcea, nu-ţi trebuiau ani să aduni curaj. Îţi lua ea limba în gură cu mult înainte.” — asta e un mega bullshit, care pe langa ca e fals in esenta(sunt o gramada de femei care nu ar face asta), obiectifica barbatul.
Sarim de fund in sus ca un barbat isi marturiseste sentimentele dar e ok ca o femeie sa bage limba in gura unui prieten, pentru ca femeia stie cel mai bine si barbatul e doar un penis dornic.
Not ok.
Păi şi ce îşi imaginează că s-ar fi întâmplat dacă zicea “da”? Simula 2 luni (maxim) o relație şi el era super încântat, după care ea nu mai rezista şi îi dădea papucii… el suferea şi mai mult şi prietenia chiar era over. Eu zic că e ok să îți mărturiseşti sentimentele față de o prietenă, sau prieten, dar fără pretenții şi cu asumarea unui eventual refuz.
In momentul in care ai “sentimente” de marturisit e 99% probabil prea tarziu sa te astepti la o relatie romantica cu prietenul ala.
Daca tot supui omul la marturisirea asta nesolicitata, ar trebui sa fii suuuper impacat cu ideea unui refuz, ca pentru tine e win-win — tu in cel mai rau caz iti scarpini mancarimea, ar trebui sa fie win-win si pentru celalalt, daca stii ca esti un adolescent suparacios, mai bine o lasi balta.
Oricum, in acel punct s-a creeat o discrepanta mult prea mare intre cat de mult esti investit romantic, ce asteptari ai, cu ce viteza vrei sa progreseze relatia aia romantica vs. asteptarile celuilalt, chiar daca e deschis si el la mai mult, sansele sa reactionezi adecvat pe masura ce relatia aia se dezvolta sunt minime.