Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimi(te)ți problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE BLOG.
Sau în consultaţie privată remunerată.
Subliniez: dacă nu vrei să scriu despre, nu-mi trimite o poştă a redacţiei cu amendamentul “dar vreau răspuns privat”, după ce am citit un întreg roman fluviu. Există două opţiuni: vrei formatul ăsta, sau îmi recompensezi timpul. Merci de înţelegere.
Scrisorica de azi spune aşa:
***
Bună, Lorena.
Te rog tare mult să-mi dai un sfat .
Am 47 ani. Am crescut într-o casă în care luam bătaie din orice, la orice oră din zi şi din noapte. în permanenţă auzeam cuvintele:” nu meriţi””, ” proastă te-am mai făcut”, ” mie trebuie să-mi spui tot, am tot dreptul asupra ta, eu te-am făcut” etc. Am avut noroc că mi-a plăcut cartea şi m-am refugiat în ea.
Am avut şi eu prima iubire, limitată la vreo câteva întâlniri în parc şi atât. Eram peste măsură de timidă şi nesigură pe mine. Băiatul şi-a dat seama, a spus că în relaţia noastră a intervenit monotonia şi nu are rost să continuăm. Un comportament exemplar. Acasă, fireşte că trebuia să spun tot. A început mama: de proastă ce eşti te-a lăsat, nu eşti în stare să ţii un bărbat, proastă te-am mai făcut. Plângeam zi şi noapte. Simţeam că nu mai am aer. Credeam tot ce zicea. Am suferit după el, nu că ar fi fost marea iubire, ci pentru că s-a purtat frumos, lucru nemaiîntâlnit la mine.
În fine, dă semne un tip că mă place. Eu prind curaj şi-l invit la nu ştiu ce bairam. El vine însoţit de un alt tip, să-i zicem Dan, pe care-l cunoşteam şi eu destul de bine. Îl trimite pe Dan să cumpere un ziar şi-mi zice: Dan te place, nu ai vrea să începi o relaţie cu el? Eu te plac, dar nu îndeajuns încât să-ţi propun o relaţie. Eu, ca proasta, dau cu băţu-n baltă şi zic: Şi să sufăr iar? El nu a mai zis nimic. Am mers toţi trei la petrecere, Dan a stat puţin şi a plecat. Eu şi băiatul celălalt am stat un pic mai mult şi am plecat.
Despre Dan ştiam că ieşea cu o prietenă comună, Gianina. Dar atunci nu mai erau împreună. Cam peste un an de zile, Dan s-a căsătorit cu Gianina. Cam peste un an, li s-a născut un copil, cam peste doi-trei ani au divorţat şi ea a plecat cu tot cu băieţel in Italia. Asta se întâmpla prin ’97-‘ 98. Între timp, m-am căsătorit şi eu, în grabă, dar am nimerit un om bun. Dar nu am avut timp să ne cunoaştem şi nu l-am iubit. Şi nici eu pentru el nu am fost marea iubire. Dar am fost doi oameni care am ştiut că familia poate fi oaza în pustiul vieţii. Şi am luptat să fie bine în familie.
Acum câţiva ani am dat , pe fb, de fosta lui soţie (a lui Dan, notă Lorena). Printre altele, mi-a zis că Dan nu i-a dat niciodată nici un ban pt întreținerea copilului. Peste un timp, am dat peste pagina de fb a lui Dan . E recăsătorit de vreo zece ani. Deşi are studii superioare militare-grănicereşti a plecat demult din ţară şi a lucrat în diverse joburi, prin Italia şi Anglia. Oare din cauza divorţului a plecat?
Prin iulie, anul acesta, i-am trimis cerere de prietenie pe fb. Mi-a acceptat-o, dar nu am vorbit niciodată. Eu i-am dat câteva like-uri la poze, dar el nu. În schimb, de fiecare dată când pun story se uită. Ce să fac? Am greşit când nu am vrut o relaţie cu el atunci? Nici el nu a prea insistat atunci, pe unde ne mai întâlneam mă fixa cu privirea, îmi zâmbea… dar şi eu . Auzi la mine răspuns: să sufar iar?
Doamne… cât mi-a mai scos ochii maică-mea că era băiat bun, că am dat cu piciorul. Am greşit aşa mult? De ce îmi urmăreşte orice story? Te rog să ţii cont că noi, cei care avem 45-50 altfel am fost educaţi: era la modă bătaie acasă, copilul nu era bine să fie lăudat că şi-o ia în cap. Eu tot încerc să cred că are o latură ascunsă de s-a ajuns la divorţ aşa repede, nu a plătit pentru creşterea copilului…
Mulţumesc!
X.
***
Dragă X.,
Sfatul pe care ţi-l pot da este să apelezi la serviciile unui psihoterapeut. Nu e deloc sănătos ca, la 47 de ani, să trăieşti atât de mult în trecut şi să ai toate aceste obsesii legate de lucruri care s-au întâmplat în 1997 – 1998. Suntem în 2022, iar tu trebuia să fii uitat de mult cine e Dan, sau, chiar dacă îl ţii minte, să fie ceva vag, la modul, uite, bă, ce flirturi aveam la vârsta aia.
Faptul că retrăieşti iar şi iar trecutul, şi îţi pui nişte întrebări care au expirat tehnologic mai crunt decât CD-ul sau Nokia 3310 e, mai mult ca sigur, un efect secundar al traumelor provocate de această copilărie atât de abuzivă şi de sinistră. De aceea, eu pe blog îţi pot spune doar să laşi toate astea în urmă, să depăşeşti rănile trecutului şi să te concentrezi pe cei care sunt actually în jurul tău as we speak, dar omul care te poate ajuta să pui asta în practică e un psiholog bun. Ai nevoie de el mai mult decât realizezi.
Acum, legat de lucrurile în privinţa cărora te frămânţi:
Nu ai de ce să dai doi bani pe nimic din ce spune maică-ta. Era o bully agresivă şi abuzatoare, care deriva plăcere din a te umili şi răni, şi fiecare eşec emoţional al tău era pentru ea un nou prilej de a-şi şterge bocancii de sufletul tău. Nu, nu credea nici ea că ăla era cine ştie ce oportunitate. Nu făcea decât să te tortureze, pentru că putea.
Terapia te va ajuta să nu mai dai atâta importanţă şi putere asupra ta acestei bestii şi să te detaşezi de toate rănile pe care ţi le-a provocat.
Legat de toţi băieţii ăia din adolescenţa ta şi de Dan în mod special: dacă te plăceau cu adevărat, se străduiau mai mult. Faptul că nu şi-au dat deloc silinţa să te cunoască şi să te înţeleagă dovedeşte interes pasager. Dar un bărbat şi-a dat silinţa să facă toate astea. Soţul. Eu, să fiu tu, aş concentra pe el toată această energie pe care tu o iroseşti pe pulifrici cu care n-ai avut de a face de peste 20 de ani. Pentru că nu i-ai interesat.
“Nu vreau să sufăr iar” este un răspuns autentic, perfect valid din partea unui om tânăr, proaspăt ieşit dintr-o copilărie de abuzuri şi violenţe, şi nu înţeleg de ce te vaieţi acum în privinţa lui. Aia ai simţit, ţi-ai asumat ce ai simţit, e perfect în regulă să nu vrei să suferi, iar un bărbat care te place o să caute să nu te facă să suferi.
Legat de Dan: e un tip care şi-a abandonat soţia cu un copil, n-a ajutat-o cu bani, a hoinărit toată viaţa şi a trăit cum a vrut. De ce ai fi vrut pe cineva de genul? Ţi-era dor să fii mamă singură, în condiţiile în care bunicii materni sunt atât de abuzivi? Ai avut un noroc chior că i-ai spus “nu” şi că astfel ai avut parte de o căsătorie liniştită şi armonioasă.
Nu îţi dă likes pentru că îi e frică să nu se gelozească nevastă-sa – multe femei se simt ameninţate când iubi lor dă like altor femei. Dar faptul că se uită la stories nu înseamnă mare lucru. Mulţi ne uităm la stories ale altora, din curiozitate, din plictiseală, din monotonia drumului cu metroul şi când ne c**ăm.
Ce trebuie însă să ştii e că e căsătorit cu alta, şi dacă am înţeles bine, mai şi trăieşte în altă ţară, deci singurul meu sfat prietenesc e: MOVE ON. Depăşeşte toate aceste infantilisme şi trăieşte în prezent. Ai un soţ, ai prieteni, sau dacă nu, e cazul să legi prietenii, ai un job, probabil că la job ai clienţi sau colegi. Creează relaţii în prezent şi concentrează-te asupra lor.
Şi, obligatoriu, caută terapie pentru toate aceste traume ale trecutului care te ţin captivă în 1998.
Chit că nu e ceea ce vrei să auzi, dar e ceea ce trebuie să auzi.
Cu prietenie,
Lorena.
***
Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
Nu înțeleg de ce îți pasă de astfel de indivizi. 90% din populație e așa, d-aia specia umană e împotriva Naturii și nu integrată în ecosistem. Agent Smith: “Human beings are a disease, a cancer of this planet. You’re a plague and we… are the cure.” – Matrix. Odată ce au făcut copii, sunt pierduți. Probabilitatea ca din 2 handicapați să nu iasă altceva e destul de ridicată… Și cu foarte puține excepții, oamenii de calitate sunt în balamuc sau în pușcării, pentru că nu mai există spații în care să se refugieze de… ăștia. Singura binecuvântare în ceea ce îi privește este moartea.
PS: “Psihoterapeut”?! Nu au bani nici de drum până la unul! Plus că probabil nu știu diferența față de psihiatru etc (nu că în realitate ar fi vreuna înafară de răul pe care îl pot face). Ah, vezi cercetarea făcută de Antonella (vezi că am investigat problema 😁) , pe care chiar o iubesc: https://antonellatrans.com/am-mers-la-un-psiholog-oarecaremare-postie-am-facut/
Nu ai înţeles rubrica poşta redacţiei, deşi e descrisă în intro. Omul trimite mail şi eu răspund. Pe tine ce te califică să-i judeci de pe piedestal atât de înalt?
Lorena, jos pălăria pentru răspunsul dat doamnei în cauză! Par dilemele unei puștoaice de 15-16 ani, nu ale unei femei care se apropie cu pași repezi de 50 de ani. Cu Dan ăla pare chiar să nu fi fost nimic, de ce l-ar urmări acum?! Lăsând la o parte faptul că și la momentul respectiv ea avea vreo 22-23 de ani, deci nu era chiar o fetiță. Înțeleg, traume din cauza mamei, deci maturizare întârziată, totuși…
mulţumesc frumos.
Ce răspuns frumos! Legat de likes si story-uri, ai mai mari șanse sa ti se vizualizeze un story decât sa primesti un like. Pentru ca story urile se vad in primul rând pe Messenger si lumea o arde mai mult pe acolo. Si eu zic ca Dan nu are nicio treaba cu ea, nici nu mai știe cum o cheamă, e pura curiozitate. Dilemele pe care le are ea sunt adolescentine si are 47 de ani, wtf.
Probabil că ştie cum o cheamă, doar i-a dat accept.
Stie cum o cheama :)) ca-i apare profilul. N-am vazut multi masculi sa faca selectie la admiratoare! ‘Story” se’ vad ‘ automat… de multe ori. Nu inseamna ca Dan ar fi interesat de ea! Mai degraba ea are ceva frustrari legate de trecut! Ar fi bine sa si le clarifice in mintea ei repede! Nu de alta… dar viata e prea scurta! Viata lui Dan.. nu o priveste! Nu cunoaste povestea lui ci varianta fostei lui. ( Stiu multe tipe ce zic ca sotii nu le plateste alocatia copiilor! – si ele traiau efectiv din banii aia! Stiu si jeguri de oameni ce nu au luat in viata lor. ..un biscuite pt.copil; doar pt. ca s-a despartit de mama!) Adevarul vietii lui Dan si a nevestei lui… e povestea lor! A ei insa.. ar trebui sa fie ce-a de acasa- cu sotul si familia ei. Felicitari Lorena ( din nou) pentru raspunsurile atat de .. clare si obiective. XXX
Știe, ma rog, dar nu-si amintește :)) dacă atunci nu s-a străduit s-o cunoască mai bine, isi mai amintește de ea după 24 de ani? După o viata prin afara, cu relații, divorț etc? Slabe sanse. Plus ca ea are deja alt nume, e căsătorita. In fine, sper sa urmeze sfatul si sa stea in banca ei.
Nu să stea în banca ei, ci să-şi creeze o viaţă de sine stătătoare.
mulţumesc frumos.
Nu inteleg asta cu 47 de ani, vai ce varsta matura. Da’ de unde, pe ce baza? Pe ce baza e obligatoriu si regula ca devii detasat de ce s-a intamplat cand aveai 20 si ceva de ani sau mai putin? Daca te gandesti la lucrurile alea inseamna ca vine de undeva nevoia aia. Inseamna ca lipseste ceva acum.
Batranii incep razboaie intre tari si voi va asteptati la nu stiu ce maturizare :))) si saracu Putin se gandeste la anii ’90, din pacate prea mult.
pentru propriul bine. Că bine nu îi e.