Poşta redacţiei: Ce e privilegiul masculin?

Intro: Periodic, oferim iubire cititorului nostru. Nu, Gicu, nu sub formă de sex, stai jos. În schimb, luăm o dramă personală pe care mi-o trimiteţi pe mail, pe birou@lorenalupu.com, şi găsim o soluţie, pe care oricum n-o veţi urma, dar măcar ne distrăm.

Şi misiva de data asta:

 

Te salut, Lorena,

N-am o problemă personală, zic asta pentru că ştiu cum începe rubrica la tine. Dar am o nedumerire, şi sper că poţi să mă ajuţi, pentru că îmi doresc să fiu un om mai bun.
Citesc mult pe siteuri din UK şi US despre male privilege, văd discuţii pe la feministe despre privilegiu masculin, şi vreau să te întreb pe tine. Că scrii într-un mod pe care îl pot urmări, şi cred că o să pot înţelege. Ce e privilegiul masculin şi cum arată el?
Eu mă port frumos cu toată lumea. Şi cu bărbaţi, şi cu femei. Sunt repectuos, glumeţ, ajut dacă am cu ce, ţin uşa şi portiera, cedez locul în autobuz. Eu mai am male privilege sau nu?

Mulţumesc şi keep up the good work,
X.

*

Dragă X.,

M-ai făcut să zâmbesc şi-ţi mulţumesc pentru asta.
E foarte bine că te comporţi frumos, prin oameni ca tine vom ajunge şi noi să ieşim din lumea a treia şi să redevenim o ţară europeană. Eşti parte din soluţie, nu din problemă.

Acum să-ţi explic noţiunea de “privilegiu”. Cum trebuie înţeleasă ea în această formulare.

Privilegiul nu constă în ceea ce faci tu personal, sau în ceea ce spui. Privilegiul – în cazul ăsta cel masculin – e, simplu şi pe româneşte, suma tuturor situaţiilor de rahat pe care le eviţi din naştere, pentru că te-ai născut bărbat.

Ca să nu pornim dintr-o situaţie de defensivă, hai să ne gândim la un privilegiu pe care îl avem amândoi: cel de albi.

Şi să ne amintim cum erau trataţi copiii romi la şcoală. Încă din secunda în care intrau pe uşă, până să apuce să zică ceva. Erau priviţi cu dezgust, antipatie, dispreţ, puşi în ultima bancă, şi dacă dispărea ceva din clasă, erau primii suspectaţi că au furat.

Acum, hai să ne punem în adidaşii lor şi să ne imaginăm cum era să încasezi toate astea, din perspectiva unui copilaş de şase ani, care n-a ales în ce familie să se nască.

Şi ce traumă zilnică e pentru cineva să fie tratat astfel.

Noi, prin faptul că ne-am născut români, am beneficiat de privilegiul integrării relativ uşoare în colectiv, am unui tratament neutru din partea profesorilor, am luat note ok – copiii romi din 6 nu ieşeau, şi o dată l-am şi ajutat pe unul cu învăţarea unei lecţii,ˇspecial că mi se părea că e persecutat. Şi tot 6 a luat, deşi a ştiut materia.

Noi nu am avut parte de acest tip de umilinţă, iar acesta este privilegiul de a fi albi.

Ţin minte un interviu cu Conect-R în care acesta relata că fusese insultat atât de mult pe baza etniei, că ajunsese să se roage zi de zi la Dumnezeu să-l facă român, şi să-şi frece corpul cu săpun şi cu o perie ore în şir, să iasă ţ***ul din el.

Tu şi eu nu am avut parte de acest tip de umilinţă, iar acesta este privilegiul de a fi albi.

OK, acum că am văzut împreună un punct unde ne bucurăm de un privilegiu comun, deşi nici tu şi nici eu nu am făcut nimic sau nu am spus nimic rău vreodată unui rom, hai să vedem nişte situaţii în care se manifestă privilegiul masculin. Îţi enumăr cinci.

A) Cazul “e mârlan cu tine pentru că te place”. 

Aveam cam 14 ani, şi era un gigel în şcoală, cred că era cu un an mai mare. Căuta să mă prindă în colţişoare mai nepopulate sau pe străduţe în drum spre casă şi să mă mamelească. Eu detestam orice contact cu individul, mă zbăteam şi scăpam.

Şi i-am spus întâi bunică-mii, apoi vară-mii şi în cele din urmă mamei. De la primele două, am primit doar “Face aşa pentru că te place şi lasă că o să-ţi placă şi ţie”.

NU îmi place şi NU o să-mi placă.

“Hai, nu mai fi nebună.”

Mama a început şi ea cu “face asta pentru că te place”, ea însă a percutat la “dar nu îmi place”.

“Dacă nu-ţi place, apără-te”.

A, deci era ok să mă apăr? Când a pus ăla mâna pe sânii mei data viitoare, mi-am înfipt mâinile în gâtul lui şi am strâns. Cu sete. Mare putere nu aveam, dar mai era şi sila repetată de contactul cu el. Parcă se pogorâse Mihai Viteazul în mine. Ăluia i-a dispărut tupeul cât ai zice peşte, acum se zbătea el să prindă aer.

“Dacă mai pui mâna o dată pe mine, vin la tine acasă şi te omor în somn”.

N-a mai pus mâna pe mine, dar a fost nevoie de ditamai criza de nebunie să renunţe.

Faptul că nu caută nimeni să te atingă fizic şi să tragă de tine deşi exprimi explicit refuz e un privilegiu masculin. Faptul că nu încearcă nimeni să te convingă că nişte oameni îţi vorbesc urât, fac gesturi urâte şi te tratează urât fiindcă te plac – şi să inducă o mentalitate de victimă în tine – e încă un privilegiu masculin. 

 

*

B) Deranjul nesolicitat. 

Să zicem că un bărbat are un business mic. De orice natură. Singurii oameni care îl deranjează sunt oamenii care îi solicită serviciile şi statul român. În rest, nu îl freacă nimeni la icre cu nimic.

O femeie are un business mic. De orice natură. Dacă promovează asta în social media, instant primeşte munţi de deranj de la toţi nefu…, agăţacii, cretinii, jegoşii şi târlanii.

Le dă block.

Dar interacţiunile alea tot au implicat timp, chiar şi, să zicem jumătate de minut pe cap de vită furajeră.

Faptul că, dacă ai un business, te caută numai potenţiali clienţi / parteneri / colaboratori şi scopul lor e să solicite un serviciu, nu să-ţi footă timp aiurea cu nimicuri e un privilegiu masculin. 

*

C) Misoginii profesionali 

Am o gaşcă de web designeri cu care mai fac periodic echipă să facem siteuri de firmă când bugetul alocat pe partea de text e suficient de mare să lucrezi cu Lorena Lupu. Dacă e trei lulele, trei surcele, îşi iau un no name.

Pentru că eu făceam textul, a rămas să-l sun eu pe bossul cel mare al businessului, să fac un lung interviu cu el, să îmi dau seama din ce povesteşte cam cum am putea structura informaţia.

De cum a auzit voce de femeie la telefon, ăla m-a luat cu “Drăguţă, n-am io timp de astea”.

Nota bene: Nu era siteul de bambilici al lui Pulică Splendoaremaximă, era siteul firmei boului. Bou care avea direct de câştigat dacă mă ajuta să-l ajut.

Dar comunicarea a fost exact asta: de parcă eram o secretară idioată din Măciuceştii de Sus.

“OK, domnule. Nu vreţi să mă ajutaţi să vă ajut, treaba dumneavoastră. Daţi-mi nişte prezentări ale firmei şi compilez de acolo”.

Done and done. Nu cred nici până azi că gherţoiul a priceput că ar fi putut avea un site şi mai bun dacă nu mă lua de sus. Aşa, pe partea de text, a avut unul standard, clasic şi rece.

Faptul că nu te-a tratat nimeni de tot kktul fără să te cunoască deloc, doar pe baza faptului că ai organul sexual în formă de gaură, deşi tu erai un excelent profesionist, e un privilegiu masculin. 

*

D) Suspiciunea că “ai ajuns sus prin favoruri sexuale” 

Înainte să mă restrâng pe acest blog, am avut nişte joburi pe la nişte reviste. Făceam interviuri, reportaje, materiale beton. Scriam câte o carte la doi ani, colindam ţara cu ele.

Munceam de mă căcam pe mine.

Şi periodic apărea câte un loser să mă insulte că “sigur mi-am tras-o cu mulţi să ajung acolo”.

Faptul că nu atribuie nimeni rezultatele muncii tale pe brânci, ani în şir, unor pretinse favoruri sexuale despre care nu are vreo dovadă – şi nici nu are cum să aibă, de vreme ce n-au existat – e un privilegiu masculin. 

*

E) Prietenia ta e preţuită ca atare.

Ai prieteni. Tovarăşi. Amici. Tu le faci lor un serviciu. Ei îţi fac unul când ai nevoie. Aşa funcţionează, ideal, prieteniile, aşa se creează parteneriate, şi aşa creşti.

 

Mie mi s-a întâmplat de nenumărate ori să fac unuia sau altuia un serviciu. Iar ăla, în loc să o priceapă ca pe o investiţie într-un potenţial parteneriat, l-a tratat fie ca pe ceva de la sine cuvenit – dacă eşti femeie, se înţelege de la sine că eşti amabilă, nu?

Fie dacă nu, a considerat că poate e cazul să încerce să mă şi f**tă.

Cum să creezi prietenii şi parteneriate aşa?

Nicicum, evident.

Şi hai să ne gândim la conceptul de “friendzone” şi cât de jignitor e el pentru femei.

Tu ai prieteni. Ei te preţuiesc ca prieten, tu îi preţuieşti pe ei. Tu îi ajuţi la nevoie, ei te ajută la nevoie. Ei te respectă pentru prietenia ta, tu pe ei pentru a lor.

Normal, nu?

Dacă eşti femeie, faptul că acorzi prietenia ta cuiva e un lucru nasol şi lipsit de valoare. Adică, “îl bagi în friendzone”.

Dacă nu e sexzone, investiţia ta de timp, efort, resurse nu valorează absolut nimic sau se înţelege de la sine.

Simplul fapt că poţi crea prietenii şi parteneriate şi să te poţi baza onest şi solid pe ele, fără ca amicul tău de la beri să te ia suspect după umăr şi să zică ceva de genul: “Hai să explorăm mai departe” sau altă tâmpenie de genul e un privilegiu masculin. 

Aş mai avea mii de exemple mici şi mari din diverse situaţii de viaţă, dar cred că am reuşit să-ţi desluşesc la ce se referă termenul.

Sper că ţi-am fost utilă,

Lorena.

 

***

Îţi place Poşta redacţiei? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

7 Responses

  1. Vlad says:

    Sau: faptul ca ma pot plimba la orice ora prin orice loc, pot sa ies la alergat prin IOR noaptea si daca cineva face un misto ma intorc cu cheile in mana si “Ce-ai zis ma, ai o problema ca alerg noaptea?” si situatia se rezolva rapid.

  2. Lorena Lupu says:

    Corect.

  3. Mk says:

    Barbatii nu sunt judecati pt fizicul lor decat daca sunt modele sau dansatori. Tatii nu sunt judecati átat de aspru va mamele daca o mái dau in bara . Ageismul la femei e mai puternic.

  4. Mk says:

    F bun artículo sí elocvent as always. Multumesc.

  5. degzemplu says:

    1. ca barbat, ai privilegiul sa conduci masina, desi ocupanta locului din dreapta stie mai bine cu ce viteza trebuie sa mergi, cand sa nu depasesti, cand e ok sa schimbi banda etc.
    2. ca barbat, ai privilegiul de a pune intrebari incuietoare, la care femeia nu are raspuns: – ce ai, de ce esti suparata? – n-am nimic.
    3. ca barbat, ai privilegiul de a fi gata primul sa iesi din casa, spalat, barbierit, parfumat, imbracat, transpirat, anchilozat in picioare langa usa, in timp ce ea mai are “doua minute” si ei gata.
    4. ca barbat, ai privilegiul de a putea rezolva chiar ACUM orice chestie care putea astepta pana maine / joia viitoare / inainte de craciun, indiferent ca e meci, ca esti intr-un joc sau ca ti-e pur si simplu lene.
    5. ca barbat, ai privilegiul de a fi considerat misogin, la fel cum albii au privilegiul de a fi considerati rasisti.
    6. ca barbat, ai privilegiul sa te injure loredana lupu cu prioritate in fata oricarei proaste, superficiale, isterice.
    mai sint multe altele, dar am inteles ca nu va plac prea lungi. (nu mai stiu daca postarile sau altceva cu p, dar sa nu risc sa va indispun).
    sar’na

  6. Lorena Lupu says:

    Niciodată n-am acordat prioritate pe bază de sex, so, nu mai mânca căcat că faci indigestie. Şi niciodată n-am înjurat fără motiv. Dacă ai încasat nişte pizduială de la mine, înseamnă că te-ai purtat într-un mod nasol şi e cazul să-ţi asumi responsabilitatea.

  7. E.o. says:

    La 1 nu se aplica, mai sunt si persoane gay, desi mult mai putine.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger