Poșta redacției: climat toxic la muncă

Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimite(ți) problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE BLOG.

Sau în consultaţie privată, contra cost.

Mesajul de azi spune aşa:

Bună, Lorena, 


Mă confrunt cu o situație dificilă la locul de muncă, unde lucrez de puțin timp (10 zile). Locul meu de muncă se află în incinta unei companii multinaționale, dar angajatorii sunt de fapt furnizori de servicii alimentare care au închiriat spațiul( gen Sodexo).

În primă instanță, am fost angajată pe o anumită firmă din domeniul Horeca, dar au oprit colaborarea și urmează să mi se facă transferul spre firma “mamă” care prestează, momentan, în paralel servicii împreună cu cei care m-au angajat. Am luat act de schimbare în unor reclamații pe care le-am adresat superiorului meu, celui care mi-a făcut angajarea. Schimbările nu mi-au fost comunicate de angajatorul meu, ci de cel care îmi va fi șef în cazul în care voi semna actele de transfer. Eu în tot acest timp fiind nevoită să colaborez cu colegii din firma alăturată, o colegă fiind desemnată pentru a mă instrui și pentru a mă ajuta, cu managerul lor pt. a raporta și preda încasările de zi și bineînțeles, cu ceilalți colegi care nu au niciun rol în munca ce o prestez. 

Lorena: Red flag nr. 1: comunicarea defectuoasă și neclară. Nu vrei să lucrezi pentru unii care trăiesc în așa harababură organizatorică.


Principalele probleme pe care le-am avut au fost legate de colaborarea cu acești colegi ai mei:
Cea care mă instruia vorbea peste mine, răspundea la întrebări care îmi erau adresate personal și în decizii pentru care trebuia să decid personal: spre exemplu, un coleg mi-a oferit transport în caz că nu am cu ce să vin la serviciu, în cazul în care m-aș fi decis să lucrez într-o zi nelucrătoare pentru a-i ajuta, iar această colegă a mea i-a răspuns în locul meu că nu e nevoie să mă transporte și că am mașină. 

Lorena: Nu permiți nimănui să facă asta, nici dacă e șeful universului cunoscut. Întrerupi la rândul tău și spui: ba da, vreau transport. Pentru multe gunoaie abuzive, ăsta e modul de a identifica victime potrivite pentru bullying. Faptul că nu reacționează la forme soft de încălcare a teritoriului personal.


Folosea cuvintele angajatorului meu în favoarea ei, spre exemplu, urma să își ia concediu, însă nu puteam încasa pe casa ei, drept pentru care mi-a zis să vorbesc cu angajatorul meu dacă tot mi-a zis să îl contactez în orice problemă aș avea, pentru ca ea să nu trebuiască să vorbească pentru mine cu superiorii ei. A făcut o scenă în ultima ei zi dinainte de concediu, ce avea tentă de public shaming. Am avut o coadă foarte lungă și nu făceam față, drept pentru care trebuia să mă ajute cu încasarea, a gesticulat cu mâinile în aer foarte nervoasă, și mi-a zis că nu știe cum mă voi descurca singură (eu neavând nici măcar o săptămână lucrată în acel moment.)

Lorena: Când cineva îți face genul ăsta de scene, nu le lași netaxate. O iei la o parte după program și o pui la punct între patru ochi. Doar pentru că ești începătoare, nu ești proasta târgului.


Cea care se autointitula manager, pentru a ști noii veniți cine este și ce atribuții are, mai mereu flegmatică în comunicarea cu noii angajați, de la dat ochii peste cap până la replici tăioase, ca să nu mai spun că, în unele dimineți nici nu răspundea la salut.

Lorena: Drept care, n-o mai saluți. Simplu.

În timpul pauzei de masă pe care o aveam abia la ora 13, eu începând serviciul la 6:00 și în unele dimineți la 5:30 pentru a face față (patiseria trebuia coaptă și dimineața veneau mulți clienți, astfel că, până la pauza de la ora 9, aș fi rămas fără patiserie dacă alegeam să vin normal, de la ora 6.)

Lorena: Dacă programul tău începe la 6, te duci la 6. Poți pune șefilor problema că uite, ar fi mai bine să vii la 5.30, să servești clienții matinali, dar asta ar presupune fie o mărire de salariu, fie să pleci cu jumătate de oră mai devreme. Nu ai de ce să fii serviabilă și generoasă cu bovine misecuveniste și nesimțite. Lecție de la sora ta Lorena: domnia se rezervă domnilor și f*terea în guriță, dobitocilor.

Și dacă nu acceptă să te compenseze pentru jumătatea aia de oră, nu vii și punct. Ei pierd dacă se termină patiseria, nu tu.

Abia la ora 13 reușesc să mănânc ceva. În momentul în care luam masa, ajunsese o clientă care dorea gumă, doamna manager având posibilitatea să o servească, a ținut să îmi întrerup pauza de masă pentru a servi clienta cu gumă.

Lorena: Și pentru gunoaiele astea vii tu cu jumătate de oră mai devreme? OMG. Mai devreme de 6 fix nu m-ar fi prins în incintă nici cu slujbe.

În acea zi, la sfârșitul programului, pentru că am întârziat cu bonul și banii de pe casă, m-a întrebat dacă am luat bătaie, în sensul că aș fi avut nevoie de o corecție fizică fiindcă n-am adus bonul și banii mai repede.

Lorena: Iar tu o întrebi dacă a fost vreodată arestată de poliție pentru că, dacă se mai repetă amenințarea, suni direct la 112.


Cu un coleg am întâmpinat probleme care m-au deranjat serios, reacții recalcitrante la adresa mea pt. a-mi lua patiseria din lift, deoarece ar fi avut nevoie de lift, însă preluarea patiseriei are loc dimineața, atunci când trebuie să încasez, să fiu atentă la cuptor, să scot patiseria și să o aranjez pe tăvi și să pregătesc alte patiserii pt. cuptor. Până în punctul în care mi s-au adus acuzații că dau ordine, lucru pe care nu l-am făcut. L-am tratat cu detașare și ignoranță, iar acest lucru l-a determinat să mă jignească pe la spate cu colegii săi de muncă, care mi-au relatat cele spuse de el.

Lorena: Încep să obosesc eu de numărul de idioți pe metru pătrat de la tine de la job. Merită?


Toate aceste lucruri le-am comunicat angajatorului meu, care a vorbit cu șeful colegilor mei și cu care am discutat în privința acestor probleme. Concluzia din acea zi a fost că pauzele de masă sunt un moft, în Germania ospătarii nu stau deloc pe scaun, darămite să ia masa (eu luând în mână 2100 lei) și că dacă e un client la casă, acesta trebuie servit pt. că e important să se facă vânzare. Mi s-a comunicat că știe de atitudinea doamnei manager și că au mai fost reclamații la adresa ei, numai că nu o poate da afară pentru ca l-a ajutat în mici dificultăți pe care le avea (repararea unui lift și a unei prize). A comparat comportamentul doamnei manager cu cel al soției, spunând că și soția dumnealui este insuportabilă și are un ton neplăcut, dar că e corectă.

Lorena: Ca de obicei, peștele de la cap se împute. Pauza de masă este un drept legal, iar șeful ăsta e boul principal, pe spinarea căruia înflorește fauna din acea firmă.


Pt pauza de masă mi s-a făcut program, astfel că voi lua pauza de masă la o oră stabilită. Referitor la jigniri, au fost tratate cu superficialitate, mi s-a spus franc ca sunt copilării, că și dânsul își înjură nevasta, dar mai apoi își cere scuze.

Lorena: Mdea, un gigel care face confuzie între mariajul lui toxic și mediul profesional. Nu, abuzul la locul de muncă nu e normal și nu ai de ce să-l tolerezi nici măcar o singură secundă.


În cea de-a doua zi la serviciu, nimeni nu m-a ajutat, ba din contră, m-au încurcat, colegul care s-a răstit și m-a jignit a avut o ieșire nervoasă asupra mea, m-a împiedicat să îmi fac treaba la cuptor și țipa. Țin să menționez că erau de față doamna manager, colega care mă instruia, și încă unul cu funcție. Nimeni  nu a intervenit, doar au asistat. Nu am mai putut, mi-am sunat angajatorul dar și pe șeful lor și chiar aș fi plecat în acel moment, dar abia atunci doamna manager s-a mobilizat să intervină, după ce angajatorul meu a sunat-o. Pe la sfârșitul programului, a ajuns și șeful acestor colegi la serviciu, mi-a spus că a văzut pe cameră cele întâmplate și că este în poziția de a ne da pe amândoi afară, în condițiile în care acest coleg a mai avut abateri disciplinare, eu neavând nicio abatere disciplinară. Mi-a spus că se folosesc reciproc unul de celălalt.

Mi s-a spus că, dacă voi fi angajata lor, din punct de vedere ierarhic, problemele le voi comunica celei care m-a instruit, mai apoi doamnei manager, iar mai apoi unui alt coleg în care el are încredere deplină. Această doamnă manager i-a spus șefului lor că vorbesc urât, de față cu mine, iar acesta a replicat că momentan nu sunt panaramă.  Toate acestea s-au întâmplat în 11 zile lucrătoare. Din relatările unei colege, salariile nu vin la timp și e posibil ca o parte dintre cei care lucrează pentru ei să nu aibă contract de muncă. 
Mă simt constrânsă să rămân, deoarece am nevoie de bani pentru a-mi achita taxa la facultate. Ce să fac? 
Mulțumesc.

X.

***

Dragă X,

Vai de adunătură de idioți siniștri. Unul mai incompetent, mai arogant fără motiv și mai toxic decât celălalt. Vaaai de pușculița mea, ce adunătură de idioți siniștri.

M-a înjurat tot internetul că am făcut reclamă la videochat. Dar în niciunul dintre studiourile de videochat cărora le-am creat content pentru siteuri sau am avut cel puțin discuții pentru colaborări, nu am întâlnit un tratament atât de abuziv la adresa angajatelor. Iar fetele alea nu duc acasă 2100 de lei ci, dacă se țin de treabă, poate 2100 de euro.

Mai ales că înțeleg că, în buna tradiție a firmelor românești, la jigodiile astea ordinare ai un mix de joburi, ești și patiser, și casier, și probabil că tot tu faci și curat.

Genul de indivizi care te ridică de la masă să servești clientul cu gumă, după ce că tu vii cu o jumătate de oră mai devreme pe timpul tău liber, în interesul lor, nu merită să te aibă de angajat. Genul de indivizi care se uită impasibili cum un bou cu abateri disciplinare anterioare te abuzează verbal și nu intervin NU merită să te aibă de angajat.

Și 2100 nici nu sunt cine știe ce bani.

Toate supermarketurile de la mine din cartier caută lucrători comerciali și, din câte am văzut, oamenii se respectă și-și vorbesc decent. Asta dacă vrei aceeași linie de job. Ai McDonalds, KFC, H & M și atâtea alte firme care angajează studenți. Poți face curierat pentru Glovo sau alții. Poți transporta persoane. Mai ales dacă ai mașină.

Dacă ești la vârsta studenției și ai lumea la picioare, e un tembelism fără margini să te limitezi la 2100 de lei și din banii ăștia să-i mai înduri și pe imbecilii ăștia făcuți grămadă, care nu înțeleg ideea de climat profesional. Cine are nevoie de genul ăsta de toxicitate în viața lui? Pentru ce?

Dar sugerez să-i reclami la ITM, pe picior de plecare, cu toate abuzurile, să treacă ăla în vizită și să le dea o lecție de bună purtare.

În nici un caz nu ai de ce să-i tolerezi pe dobitocii ăștia măcar o zi în continuare, când Ejobs și Bestjobs gem de joburi, iar tu ai vârsta perfectă pentru ele.

Până ajungi la facultate, o să fii prea extenuată să mai ai energie de studii și pentru ce? Pentru un angajator idiot și firma lui de cretini?

No way. Caută-ți altceva și pleacă. Fugi. Dă-i naibii de javre. Las-o pe scroafa aia suită în copac să-și coacă singură patiseria, dacă vrea clienți. Până învață să respecte angajații serioși.

Sper că ți-am fost utilă,

Lorena.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

A ieşit noul meu clip “cf”. Vizionează-l, dă-i like şi share.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

5 Responses

  1. ana says:

    Vad ca a vorbit deja cu angajatorul, chiar daca fara succes, a luat decizia sa iti scrie si tie, eu zic ca pentru varsta ei isi intuieste binisor drepturile, ar trebui ca mai multi sa aiba curajul asta.
    Lorena, nu stiu cat i-ai editat scrisoarea, dar observ ca scrie corect si coerent, daca e la facultate probabil e si intr-un oras mare si sigur are mai multe oportunitati, tinde mai sus fetito, se cauta oameni inteligenti.

  2. D D says:

    Eu lucrez in corporatie si acolo este un mediu profesional, in sensul ca lumea nu te ia la injuraturi si nu urla la tine, pt ca nu le place mutra ta, ci o iau cu subtilitati, ba se prefac ca nu ti-au retinut numele, ba te cauta cu tampenii doar ca sa te deranjeze, ba te barfesc pe la spate.Partea buna e ca imi fac treaba impecabil, ca altfel mi-ar fi sarit de gat (s-ar fi plans la superiori), desi o parte dintre ei fenteaza munca, insa asta ar insemna sa ma plang la superiori de aceeasi factura.
    De ce stau ? Pentru ca salariul e bunicel, imi place ce fac, cu un ochi caut si in alta parte dar pentru un salariu mai bun am nevoie de niste calificari suplimentare pe care nu le am inca. In legatura cu oamenii, nu mi-as face sperante. Am trecut si prin ciur si prin sita, foarte multi oameni sunt psihopati (majoritatea), le place sa faca rau, si da, am pus piciorul in prag cand am considerat ca se intinde coarda prea mult (niste smechereli legate de modul de lucru) dar pur si simplu nu poti fi tot timpul “en garde” , ca si cand esti pe un teatru de razboi, prea multa energie consumata (am facut si asta). La momentul asta ei sunt subiectii mei de analiza in ceea ce priveste psihicul uman. Nu e ciudat ca aparent avem un ancestor comun, insa, genetic vorbind, ei sunt defecti? Mai mult de atat, la nivel constient sau nu, pot fi “cititi”. Multe ar fi de spus, dar nu vreau sa plictisesc, cel mai bun sfat pentru fata asta ar fi sa se care de acolo de indata ce isi gaseste altceva mai bine platit.

  3. mujina says:

    O, da! Te rog, te rog ia-ți zborul de acolo. Cum zice și Lorena, chit că lucrezi în alt loc cu aceleași atribuții, dar cu oameni normali la cap. Prea am fost învățați să înghițim abuzuri la muncă pentru că „meseria e brățară de aur”, „gata copilăria, trebuie să pui osul la treabă”, „dacă pleci se cheamă că renunți din prima”, „tu vezi-ți de treabă și ignoră”, „o să vezi că, dacă ești harnic, cu timpul or să te respecte”. Toate astea se aplică NUMAI cu oameni cu bun-simț și NUMAI ei merită investiția asta din partea unui om tânăr, educat, cu putere și voință de muncă.
    La ultima întâlnire cu vechea mea grupă din facultate, doar eu și încă unul lucram în domeniul nostru de pregătire. Ceilalți au luat niște joburi „de studenți” în studenție, apoi au rămas din comoditate sau din frica inculcată că „cine știe dacă și unde mai găsesc”. Sigur, ca student nu poți să pornești direct dintr-o funcție grasă, dar există și entry level în care 1) ai șanse să crești și 2) ești tratat ca o ființă umană.
    Mi-a spus o colegă la întâlnirea respectivă: „Acum ce era să fac, dacă pleci de câte ori îți e greu unde ajungi?” Simplu: ajungi într-un loc unde poate îți e tot greu, dar nu ți-e greu degeaba și nerecompensat.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: