Poșta redacției: Colega insuportabilă, ep. 2

Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimi(te)ți problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE BLOG.

Sau în consultaţie privată, contra cost.

Mesajul de azi spune aşa:

***

Bună, Lorena, 

În primul rând, îți mulțumesc pentru tot timpul acordat, și pentru articolele pe care le scrii. 

Poate mai știi, demult, prin luna mai a acestui an, ți-am scris despre situația întâmpinată la job și despre colega mea M (actualmente fosta colegă – sper. Curând detaliez.) Și acum îți scriu continuarea. 

La scurt timp după ce ți-am scris către poșta redacției, și m-ai sfătuit prin acel articol fain să îmi văd de treabă – (https://lorenalupu.com/blog/posta-redactiei-colega-mea-insuportabila/), M a început să facă pe șefa, dar nu așa ca până atunci, ci mai abitir ca niciodată. Părea mânată de însuși Talpa Iadului/Tatăl Minciunii, sau cum se va mai numi. Și, cum era de așteptat, pentru că nici eu nu sunt o sfântă, mi s-a terminat și acea mică măsură de răbdare pe care o mai aveam, și am devenit o sictirită (sau o morcovită – n-am vrut să spun asta din prima, dar exact așa eram atunci). Și fix de un conflict prostesc de genul acesta nu avea nevoie șeful meu.

Odată, mă sună M în timp ce îmi găteam, în pauza de masă. Dorea să îi prezint ce am făcut eu la un proiect, deoarece ea avea de lucrat pe un proiect similar, și susținea că ar fi ajutat-o dacă eu i-aș fi prezentat munca mea, ea ar fi putut mai bine să și-o facă pe a ei – cred că înțelegi ideea. Am întrebat-o dacă nu o pot suna peste 20 de minute, deoarece acum este ora pauzei de masă, la care ea: “Nu, mai bine mănânci mai târziu, că nu e musai ca să mânânci acum. Eu am nevoie.” Ignorându-i tonul și cuvintele, i-am mai spus: “Te rog să respecți programul de muncă, acum este pauză de masă, și nu îmi spui ce să fac – încă odată, te rog frumos.” Dar știu că nu i-am spus-o pe tonul pe care ar fi trebuit. 

Ce s-a întâmplat, ce nu s-a întâmplat, dar ea m-a pârât șefului. “M-a pârât” e mult spus, pot spune că m-a bârfit. Ulterior a urmat un întreg “cârnaț” de mesaje de la M, în care ea spunea că nu îmi mai tolerează atitudinile, că i-a spus lui X (șeful) ce fel de om sunt, că ea știe totul despre mine, etc, numai prostii. Eu m-am enervat, și i-am scris să se calmeze, să își vadă de treabă, etc. I-am scris și “nu ești șefa mea, nu îți voi permite niciodată să mă șefești, iar dacă nu îți convine, du-te și culcă-te”. Dacă nu scriam și “du-te și culcă-te”, era mult mai bine. 

Ulterior, plină de nervi, stăteam cu telefonul în mână, gândindu-mă dacă să îmi sun șeful să îl anunț despre noua ceartă, sau nu, dar mă sună fix șeful. Îmi spune că vai, M, săraca, amărâta, necăjita, care vai tulai Doamne ce mari probleme are, l-a sunat plângând, că vai, mumă, cum oi fi vorbit eu cu ea. Eram supărată, și i-am spus șefului tot, cu context, detalii, amănunte. El stătea la telefon, eu îl întrebam din când în când dacă mai e pe fir, dacă mă aude (nu vreau să știu ce ton aveam atunci la telefon cu bietul om), iar, la urmă, îmi spune: „M mi-a zis cu totul altceva”. Și atunci mi-a zis că M i-a spus lui constant că eu o atacam verbal, că nu îi răspundeam la telefon pentru că mereu făceam altceva în timpul programului de muncă, și multe alte smiorcăreli și reclamații la adresa mea. Și mă bucur atunci că am pârât tot. Și că șeful a stat să mă asculte, a discutat cu mine, mi-a pus întrebări, a luat aminte la ce am avut de spus. 

Apoi, a venit timpul să îmi iau concediu. Am făcut cererea de concediu, dar M, de la sine putere, mă sună să îmi spună că nu este bună. O întreb ce nu este bine la ea, la care ea îmi spune doar: “Nu e bună. Refă-o.” Am rugat-o frumos să îmi spună ce nu este bine, iar ea mă lua cu: “Ia mai gândește-te.” Mi-am sunat șeful, l-am întrebat ce e în neregulă cu cererea de concediu, el mi-a zis că este ok, și i-am spus că M a spus că cererea mea nu e bună. Șeful s-a supărat, zicând: “Iar își bagă M nasul în treburile care nu țin de ea?” (Iar în gândul meu era: “Cine m-a pus iar să discut cu M?”) 

Nu trec nici 10 minute, mă sună M, și îmi spune: “Chiar totul trebuie să pârăști către șef? Nu te-ai gândit că data cererii tale de concediu nu e bună? Doar ți-am spus să te gândești la  ce nu este bine la acea cerere de concediu.” Și eu mă gândeam doar că nu e bun template-ul, fontul, aliniamentul :)) Nu mă gândeam că data concediului, discutată cu câteva luni înainte cu șeful, și aprobată, nu poate fi bună. :)) I-am spus clar să discute cu X (șeful) despre acest aspect, și ea a început să îmi spună că vrea și ea concediu exact atunci, că toată familia ei are concediu în acea perioadă, că va merge în Spania la mare, etc. Iar, când puneam în calcul, în mintea mea, dacă să amân concediul meu cu o săptămână sau nu, a început să spună că al ei concediu este mult mai important decât al meu, că ea are o familie mai nu știu cum decât a mea, și multe alte prostii – iar asta m-a făcut să iau decizia definitivă, și anume de a nu-mi muta concediul. Și am plecat în concediu, a fost fain, toate bune. 

Când am venit din concediu, mi-am deschis telefonul. Menționez că am fost în concediu, împreună cu surorile mele și mai mulți prieteni, într-o tabără cu specific religios, dar care este foarte faină, iar aici, printre multe alte chestii faine pe care le facem, la începutul taberei, toți ne închidem telefoanele, punem un abțibild cu numele nostru pe spatele lor, și le punem pe toate într-un seif mare, de unde le luăm la sfârșitul taberei – dacă ai știi căt de eliberată mă simt făcând chestia asta… Pentru mine, predarea telefonului înseamnă, cumva, băgarea picioarelor în toți cei ce mă sună și mă caută :)) Și promit că scriu un e-mail și despre această tabără. 

… Și revenind la momentul deschiderii telefonului (căzusem în visare plăcută scriind despre tabăra în care am fost), aveam peste 36 de mesaje pe WhatsApp de la M, în care îmi spunea că din cauza mea nu s-a putut bucura de concediu, îmi dădea indicații despre ce să fac, etc. Am ignorat totul. 

Vine începutul lui august în care mă prezint la muncă, iar M mă sună, așa, ca de luni dimineață, să îmi spună să nu o deranjez, că e în concediu. Iar X îmi dă niște sarcini de făcut, spunând să fac până la un punct, că de la acel punct încolo le va face M. Iar eu îi spun că M este în concediu. Mi-a spus că nu are cum să fie în concediu, că a avut deja 3 săptămâni de concediu de vară, și că nu are cum să și-o ia pe a patra. Și a mai zis: “Ia s-o lăsăm pe M așa, să vedem ce face.”

Și a lăsat-o pe M așa. Iar M nu a răspuns la niciun mail, nu a rezolvat niciun task, nu a răspuns niciunui client, nu a dat niciun semn de viață. Și nu doar în acea săptămână, ci și în următoarea. În următoarea săptămână, X scrie pe grupul de WhatsApp de muncă să venim la birou, că are de discutat. M îi scrie lui X în privat că nu e în localitate. X scrie pe grup că, dacă nu e în localitate, să nu mai vină. Ea scrie pe grup că vine, X îi repetă să nu vină. 

Mă duc la birou. Discutând cu X, am întrebat cum de M a avut 3 săptămâni de concediu, la care s-a mai adăugat și a patra, și și a cincea, din câte se pare. X mi-a zis că, în timp ce eu eram în tabără (cu telefonul închis), M a plecat în concediu peste cuvântul lui, dar a luat și laptopul cu ea, și s-a făcut că lucrează. Adică, a lucrat foarte foarte puțin. Iar X i-a zis că mai bine o trece ca fiind în concediu, decât să pretindă că lucrează, chestie cu care M a fost de acord. 

Nu trece mult timp, și, în timp ce discutam, apare M, deși i s-a spus să nu vină, comentând continuu că și-a făcut timp să vină de nu știu pe unde. X s-a dus în hol, că îl suna cineva, timp în care M m-a făcut să mă ridic de pe locul unde stăteam eu la birou, să îmi mut laptopul și tot, că dorea domnia sa să se pună acolo. M-am mutat, că nu aveam chef de ceartă, iar M s-a așezat acolo ca o prințesă. X a văzut faza. I-a spus lui M că e liberă să meargă acasă, ea s-a împotrivit, moment în care X i-a spus că va avea ceva important de discutat cu ea următoarea săptămână. M a început să povestească cum nu a fost lăsată de soacră să muncească, că al ei copil a fost agitat, etc. Până la urmă a plecat. 

Iar eu, ca o mare invidioasă ce sunt câteodată, mă uitam la M și mă gândeam: “Doamne, cât tupeu pe femeia asta! Cum se poartă! Iar, pe lângă că e singură și văduvă, cu un copil mic și autist, și că nu are bani, și se vaită continuu că nu are bani, și mă întreabă pe mine ce fac cu banii, și îmi cere bani împrumut, ea are lanț de aur nou, tocuri de YSL, poșetă nu știu de care, umblă cu fustă albă scurtă de i se vede khurul, bluză roșie, și bărbatu-so e în pământ de numai 6 luni.” Și multe altele. 

Săptămâna următoare, nici nu intrăm bine în birou, că X îi si spune lui M că o concediază. M plânge, spune că a ei concediere este nemotivată, că etc. X îi spune că nu a avut niciun rezultat din activitatea ei de peste un an, și că, pe lângă asta, s-a săturat ca ea să “care” (transporte) informații eronate, să mintă, etc. Și i-a spus și că nu îi place că ea m-a folosit pe mine pe post de babysitter, și multe altele. M a negat tot, și plângea. Iar eu mă uitam la ea, cum ea era toată bronzată, cu sprâncene micropigmentate, haine și accesorii de firmă, toate, una și una, toate acestea în contextul în care se văita că nu are bani.

După, deodată, M s-a oprit din plâns, s-a uitat la mine, la X, a început să zâmbească, etc. Nu a trecut mult timp, și a început să îmi aducă diverse acuzații. Eu nu zic nimic, iar X o oprește, spunându-i că niște noi minciuni nu îi vor schimba cu nimic situația actuală. Ea a zis că nu se va mai gândi la situația actuală, iar șeful îi spune că ar face bine să se gândească. Până la urmă M a plecat. X a dat mâna cu ea, și m-am dus și eu să dau mâna cu ea. Dar ea a ținut mâna țeapănă, parcă împingându-mă departe de ea. 

În timpul ce a urmat, i-am bârfit-o lui tata pe M, lung și pe îndelete. După ce m-a ascultat cu răbdare, tata mi-a spus, detașat: “Una își pune termopane, alta își pune silicoane.” Eu m-am enervat, dar tata râdea. Apoi, mi-a zis:”Și tu, și M, ați câștigat același salariu, cel puțin teoretic. Tu ai ales să îți cumperi cărți, să renovezi în casă, să faci cadouri fraților tăi, să mergi în tabără – și nu doar atât – ci să te duci acolo cu cei mai șmecheri sneakerși, cele mai faine haine, cea mai cool cameră foto de ultimă generație (nu e chiar așa, deși așa zice tata :)) ), să faci comenzi de 2000 de lei de pe Shein, să faci câte și mai câte. Dacă tragi linie, eu cred că tu ai cheltuit mai mulți bani decât M. Iar faptul că tu ai ales să învestești mare parte din banii tăi, să îi cheltui pe renovări și altele, foarte bine, însă, dacă M alege să își dea banii pe sprâncene micropigmentate și multe altele, este alegerea ei. Și, la fel cum tu dai banii pe sneackerși, ea îi dă pe tocuri, cum tu îi dai pe zugrăveala din casă, ea îi dă pe cea de pe față, și tot așa. Treaba ei. Și, dacă o invidiezi, nu mai da banii pe Shein, fă-ți și tu sprâncene tatuate, și gata. Și gata cu smiorcul. M se smiorcăie că nu are bani, dar tu te smiorcăi din tot ce poți.” 

Eu, de acolo: “Tata, dar umblă în roșu, în fuste scurte, și se postează crăcănată pe Instagram, și abia ce a murit bărbatu-so.” Iar tata mi-a zis: “Păi, tocmai, dacă i-a murit bărbatu-so, ea acum trebuie să își caute altul.”

Eu: “Dar ea are un copil.” Tata:” Și copilul ăla are nevoie de un tată.”

Eu: “Tată, dar..” Tata: dar, mă duc dincolo, și revin când nu te mai smiorcăi și nu mai bârfești. Lasă lumea în mersul ei!”

După ce a revenit tata în cameră, mi-a spus: “Știu că M a fost o prezență neplăcută la job, și, deși ați muncit în home office, ea se tot lega de tine. Știu cât te-a stresat, cât te-ai enervat pe ea, cum a fost, ce stări ți-a dat. Dar acum M e concediată, e timpul să mergi mai departe, să o ierți și să o uiți. Este necesar să o ierți ca să nu ții resentimente față de ea. Și să nu mai bârfești de ea, că îți aduce energie negativă și ție, și celui care te ascultă. Dă-i pace, și blocheaz-o, ca să n-o mai vezi, sigur asta te ajută. Și nu-ți mai consuma energia scriind pagini întregi în jurnal numai despre ea, chiar tu mi-ai scris că așterni pe foaie tot ce a făcut, și tot ce a zis, cuvânt cu cuvânt. Rupe acele pagini din jurnal, sau măcar nu le mai citi. Îți face rău.” Eu: “Dar, tată… să știi că ai dreptate. Dar tot îmi vine să o bârfesc pe M toată ziua, să mă plâng de ce mi-a făcut…”

Tata: “Cred că cel mai bine vorbești și cu psihoterapeuta ta despre asta. Ia vezi, scrie-i și întreab-o când are prima ședință liberă, fă ce îți zice, și spune-mi cum te mai simți. Nu lăsa lucrurile așa, că asta te va împiedica să îți vezi de viață și să crești.”

Tot între timp, M m-a blocat ea, peste tot, pe social media. Și X, șeful meu, se gândește dacă a luat o decizie bună cu concedierea lui M, își face mustrări de conștiință că ea nu îți găsește job (nici nu are cum să își găsească, atâta timp cât folosește LinkedIn-ul ca să se plângă și ca să bârfească firma de unde a plecat). De aceea scriam în primul paragraf al e-mailului că sper, totuși, ca M să rămână la statutul de fostă colegă. (Am luat în calcul, în mintea mea, că M oricum va rămâne la statutul de fostă colegă – dacă o cheamă înapoi la job, plec eu – deși nu știu: să fac asta? să nu o fac? – Cred că nici nu e cazul să mă mai gândesc). Tu ce crezi? O mai cheamă pe M înapoi, sau nu? Te întreb asta, deoarece X se tot gândește că M e fără un soț, fără job, plânge, nu e bine – deși i-am spus lui X că acel copil nu e responsabilitatea lui, iar M oricum este susținută de soacră. 

Aș mai dori să te întreb ceva: Crezi, în urma celor prezentate, că șeful meu X și M au fost amanți/împreună? L-am întrebat pe X și acesta  a negat vehement, X e un om de cuvânt… Dar, prea a tolerat prea multe lui M, și se gândește și să o cheme înapoi, pe motiv de smiorcăială. 

Și, ca sfat general de luat aminte pentru toată lumea: dacă aveți astfel de situații la job, cum am avut eu, nu țineți în voi, nu răbdați, nu intrați în conflicte inutile, ci mergeți direct și pârâți șefului. Eu, dacă pâram mai demult lui X tot ce se întâmpla, cu atât de multe amănunte cum am scris în acest mail, cu siguranță, ori nu scriam acest mail, ori îl scriam mult mai scurt. 

Până una alta, ascult de tata, ascult și de doamna psihoterapeută – marți am ședință cu ea, și ascult și de ce îmi vei spune tu, Lorena. Și nu mă mai smiorcăi, că nu am de ce. și nu mai invidiez pe nimeni. Pe ultima chestie, pe cea cu invidiatul, nu o promit, dar promit că încerc să nu mai invidiez pe nimeni. Și voi scrie un mail mai frumos, despre cum a fost în tabără, și despre ce chestii faine s-au petrecut acolo. 

Cu respect pentru toată munca depusă de tine, 

X.

O seară frumoasă îți doresc! 🙂

***

Dragă X,

Citind acest mail, voiam să-ți recomand să te duci la terapie, dar pe la final, văd că deja faci asta. Și văd că tatăl tău ți-a spus deja tot ce urma să-ți scriu eu.

Da, înțeleg că te-a traumatizat individa cu hărțuirea ei neîntreruptă. Dar ce simți tu acum e extrem de nesănătos, în primul rând pentru tine. Da, ai tot dreptul să fii supărată pentru minciunile, hărțuirile și agresiunea ei verbală, dar când ajungi să faci o obsesie pentru pozele ei de pe Instagram, unghiile și sprâncenele ei, deja ai depășit teritoriul healthy și te-ai dus într-o zonă extrem de dark. Poate că bullyingul ei a declanșat în tine niște issues latente. Pe care trebuie să tratezi cu un profesionist problemele TALE din acest moment și să uiți de M.

Faptul că nu ai răsuflat ușurată după ce a fost concediată și ai continuat să te frămânți îmi sună a stres posttraumatic, și pot înțelege că interacțiunea prelungită cu o astfel de persoană te-a adus acolo. DAR NU E OK ACOLO. Ai nevoie de un efort conștient să ieși de acolo. Altfel, obsesia ta față de ea devine la fel de obositoare și de scary pentru terți, cum sunt minciunile și manipularea ei.

Iar legat de M; eu aș sta FOARTE LINIȘTITĂ.

Chiar dacă o aduce înapoi: ea va continua să mintă, să dea randament slab, să își desfășoare arsenalul obișnuit. O va reconcedia în câteva luni.

Ce poți face, însă, dacă șeful decide să o aducă înapoi, e să îl rogi frumos, în lumina celor întâmplate, e să-i interzică lui M orice fel de interacțiune cu tine. Oricum lucrați de acasă majoritatea timpului. Iar la birou, o ignori și gata.

Also: nu înțeleg termenul „pârât”. Mi se pare extrem de infantil și inadecvat pentru un climat profesional.

Dacă un coleg te hărțuiește și te deranjează, nu se numește pârât, pentru că nu suntem copii la grădiniță. Se numește raportarea situației neplăcute unui superior care are autoritatea s-o rezolve.

Și da, e cea mai bună soluție dacă nu te înțelegi de vorbă bună cu colegul care nu încape de viața ta.

Nu prea am ce să adaug, pentru că tatăl tău ți-a spus deja tot ce ți-aș spune eu. Conștientizează faptul că aceste emoții sunt nesănătoase și lasă-te ajutată să le depășești.

Succes!

Lorena.

***

Dacă apreciezi acest tip de susținere, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

8 Responses

  1. DD says:

    Eu am un coleg care incearca sa ma hartuiasca incercand sa bage in derizoriu sau in gresit ceea ce fac eu la munca, pentru ca e un incompetent si doar asa pare ca face si el ceva, cand de fapt, doar sta la panda intru a musca de coor pe altii + apucaturi de sefie. Asa se manifesta oamenii bolnavi psihic, cum e si colega ta. Eu am vorbit recent cu seful meu pentru ca vreau sa fie consemnat ultimul incident, si, in caz ca vor exista si altele, e mai usor sa se ia masuri cand e vorba de recurente. Nu am de ce sa suport apucaturile unui dement, nu sunt platita pentru asta si nu am semnat pe nicaieri sa tolerez asa ceva.

    Dar ce am observat eu exista un timing intre react si response, adica intre reactia la cald cand te enervezi, si reactia la rece, cand vezi situatia de ansamblu, si, desi controlez foarte bine react ul (si cu totii stim cat de challenging e sa fii zen cand un tarlete din asta / o javrita cum e colega ta incearca intepaturi si provocari) as vrea ca el sa nu mai existe, sa intru direct in starea de rece (response).

    Eu te inteleg ca o cauti pe aia pe ig, fb si pe unde se mai posteaza ea si nu din cauza ca esti invidioasa, asa cum ti-a spus tatal tau, eu cred ca, inconstient, o cauti pentu ca esti socata cat de departe poate merge ipocrizia si minciuna unor oameni – de la “nu am bani” la afisare de opulenta (fie si falsa). Ar fi bine s-o studiezi in continuare, de data asta obiectiv, pentru ca nu poti sa te aperi de “dusmani” atata timp cat nu le vezi tacticile, modul de lucru, discrepanta enorma intre ceea ce sunt si ceea ce pretind a fi. Toate astea te ajuta in a stimula “imunitatea”, si la urmatorul agresor de genul )care, btw, ar putea fi around the corner, ca lumea e mare), vei fi mult mai pregatita si mai neafectata. Ideea asta ti-o dau din experienta, dar poate pt tine functioneaza altceva.

  2. Sykophantes says:

    Imi pot usor imagina ca nu mai exista nimeni care a fost in seria respectiva din tabara cu specific religios (dar foarte faina) care sa nu stie in amanunt tot ce a spus, facut sau gandit M in ultimii 5 ani. Sfatul e exact ce trebuie (asa cum ne-a obisnuit Lorena) dar cred ca va fi greu de pus in aplicare.

    • Lorena Lupu says:

      Mulțumesc mult.

    • Dixi says:

      Sa fim serioși, autoarea scrisorii e un munte de narcisism si egocentrism, greu sa pună in aplicare ceva. Isi va schimba si terapeutul dacă simte ca nu e pupata suficient in fund. Culmea ca oameni precum M si X trag fix la astia.

  3. alina says:

    autoarea exagereaza clar si mai ales poate sa isi strice si ea relatiile la job prin cel putin 2 chestii:

    1. acuzarea lui x ca ar avea relatii intime cu m, mare stupizenie, si l-a intors probabil impotriva ei, chiar si daca ar fi adevarat, X a avut incredere in autoare si i-a luat partea, dar la urmatorul incident poate nu va mai fi asa binevoitor

    2. rautatile lui M pot sa fie rezultatul unor probleme psihice, copil bolnav, sotul mort, nu ii e nici ei usor in viata si daca firma decide sa o reangajeze, poate cel mult sa ii roage sa o tina intr-o echipa separata

    draga autoare, trage linie si uita de persoana asta ca nu iti face bine deloc

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading