Poșta redacției: colega mea insuportabilă

Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimite(ți) problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE BLOG.

Sau în consultaţie privată, contra cost.

Mesajul de azi spune aşa:

Bună, Lorena!

Sunt din nou într-o situație ciudată la job, și nu știu dacă lucrurile se pot rezolva sau e cazul să îmi dau demisia, deși înclin mai mult spre cea de-a doua variantă. 

După ce am fost concediată abuziv de la locul de muncă anterior, mi-am actualizat profilul de LinkedIn, și a doua zi am fost sunată de o tipă ce m-a abordat un pic cam neprofesional (m-a luat la per tu, deși nu ne cunoaștem, m-a luat la întrebări cam personale, inclusiv legate de relgia mea și naționalitatea mea – a spus că m-a căutat pe social media și a observat că sunt de o altă confesiune religioasă, și că din fizionomia mea își dă seama că nu sunt româncă, mi-a povestit nesolicitat detalii din viața ei personală și de familie, etc). Am trecut acestea cu vederea, și am acceptat jobul oferit, deoarece avea un site frumos construit, oferea un job în home office cu un salariu chiar ok, iar interviul cu patronul a fost chiar ok – și patronul chiar este un om foarte ok, dar este cam bleg – și voi relata asta în cele ce urmează. 

Cum am lucrat și înainte timp de un an într-o firmă cu același obiect de activitate, organizată într-un mod similar, m-am adaptat în cam 3 zile, și am dat drumul la treabă. Toate întrebările pe care le aveam le-am pus patronului, că așa mi se ceruse să fac. Însă fericirea nu a durat mult timp. Voi detalia mai jos pe subcapitole, deoarece sunt foarte foarte multe “faze” care mi s-au întâmplat cu colega mea, M.

Faza babysitter gratuit:

M se văita de situația ei familială. Avea un soț cum îl avea, problema ei că dorea să stea cu un bărbat abuziv și consumator de droguri (de consumul de droguri am aflat mult mai târziu- ea îmi spunea că ar divorța, dar familia ei nu este de acord). M-a rugat într-o zi să vin să îi stau cu copilul o oră. Am acceptat. Apoi, a vrut să stau cu copilul iar, tot pentru o oră, de data asta, seara. Menționez că ea locuia într-un orășel în apropiere, iar eu am avut extrem de proasta inspirație să plec către locuința ei cu trotineta electrică. Între timp, se făcuse ora 18:00, deci trecuse o oră și jumătate în loc de o oră, și am sunat-o. Am ținut-o cu telefoanele tot așa, din oră în oră, până s-a făcut 1:30 dimineața. Între timp, mă apucase și panica, și îmi sunasem mama. Nu mai știam ce să fac. La 1:30 dimineața, M mi-a spus că dacă sunt o iresponsabilă fără inimă, pot să las copilul singur și să plec. Am pus-o să îmi plătească taxiul până acasă, fapt pe care ea l-a pârât patronului. Așa am aflat de la patron că ea era de fapt în urgențe, cu soțul ei care luase o supradoză. Asta mi-a întărit și mai mult convingerea să nu mai calc vreodată în casa ei. Bineînțeles că m-a mai solicitat, și odată a și plâns la telefon că am refuzat-o. 

Faza Any Desk:

M a început să își bage nasul în proiectele mele, spunând că a însărcinat-o patronul să mă verifice. Am luat asta ca atare, nu am întrebat patronul (ne-a spus să îl deranjăm cât mai puțin în acea zi, deoarece se afla într-o conferință), și m-am lăsat verificată. M-a pus să instalez Any Desk și am făcut asta, nu mi-am bătut prea tare capul. Doar nu aveam nimic de ascuns. Însă asta a fost doar prima dată. Mereu M trebuia să știe ce fac eu, în ce stadiu se află proiectele mele, ce am făcut, etc. De obicei nu eram atentă la ce îmi face M pe laptop, prin Any Desk, însă odată am văzut-o cum deschide mailul meu personal, atașează acolo o bază de date creată de mine, pe care și-o trimite pe mailul ei personal. În secunda de dinainte să dea send, am oprit Any Desk. Mă sună, și mă întreabă dacă nu sunt în pauză, deoarece ea îmi dăduse pauză. Nu a întebat de ce am oprit Any Desk. De nervi, am sunat direct patronul și i-am explicat situația. Inițial nu m-a crezut. Și în acea după-amiază, am povestit totul psihoterapeutei mele, care nu a crezut nici ea. În timpul orei de psihoterapie, m-a sunat patronul, evident i-am dat ocupat, l-am sunat după, iar el părea impacientat. Și-a cerut scuze că nu m-a crezut, a verificat lucrurile, și așa am aflat că M a furat mai multe baze de date de la mine, a spus că sunt muncite de ea, și nu înțelegea de ce am eu baze de date identice. Când a întrebat-o pe M, aceasta a spus că ea mi-a dat bazele de date că eu nu mă prea descurc, și din ăstea. (Am verificat ulterior mailul personal, și nu erau acolo alte mailuri trimise – ea le ștergea după ce le trimitea – totuși le-am găsit în coșul de gunoi, am făcut screenshot și am putut așa dovedi totul). Patronul a avut o discuție și faza Any Desk s-a încheiat – dar nu și obsesia de verificare și stresul cauzat de M. 

Faza sunatului obsesiv și fără rost

M a început să mă sune. Deja la al doilea ei telefon de genul, am anunțat patronul. I-a atras atenția lui M, însă M tot mă suna din când în când.Odată, de nervi, am închis de tot telefonul. Așa că mi-a trimis un mail plin de tot felul de directive pe e-mailul de job. Când am deschis telefonul, aveam 3 apeluri pierdute de la patron. (apropo, între timp, soțul lui M murise de supradoză – om tânăr, la 26 ani, sănătos…) Patronul mi-a spus că normal ar fi vrut să o dea afară pe M, dar nu poate, că acum i-a și murit soțul, și e singură, cu un copil de 2 ani, și fără niciun  sprijin. I-a interzis lui M să mă contacteze, dar ea tot așa suna, ori să se vaite, ori să îmi ceară să stau cu copilul, ori să îmi dea directive.

Faza “mâncarea”: a fost o zi în care a trebuit să muncim de la birou. Ea și-a adus și copilul ei (care pare a fi autist, foarte energic, foarte zvăpăiat, care nu vorbește, deși are aproape 3 ani, doar urlă ascuțit – m-a călcat pe nervi maxim întreaga zi, inclusiv m-a mușcat de două ori – așa a fost și atunci când am stat cu el, era un chin să ai grijă de așa copil) și a spus că trebuie să comandăm mâncare. Eu i-am spus că poate comanda pentru ea, dar eu nu doresc să comand nimic – atunci a început o discuție stupidă despre ce fac eu cu banii, de ce nu îmi ajung banii, tot felul de prostii – degeaba îi spuneam eu ei că eu nu mănănc fast-food de ceva timp, etc, ea o ținea pe a ei. Se apucă să aleagă fast-foodul de la care vrea să comande, îmi trântește telefonul în față să aleg, eu îi repet că nu voi comanda nimic, și că am mâncarea deja adusă cu mine. Oftează. Când să plaseze comanda, hopa, nu îi merge cardul. Mă roagă să o las să comande de la mine, de pe cardul meu, și îmi spune că ămi va trimite banii în ziua de salariu. Dorind să scap de ea, îi spun că pot comanda eu pentru ea. Deschid aplicația de food delivery, îi înmânez telefonul, gândind că așa e mai politicos. Când vine băiatul cu mâncarea, acolo erau 4 porții de mâncare, 3 porții mari și o porție medie. Fără să mă întrebe, M îmi pune o porție în față, eu refuz și îi spun să ia ea acea porție, deoarece am spus clar că nu comand, nu mănânc. Mi-am scos frumos caserola cu budincă de chia, mi-am pus fructele tăiate din cealaltă caserolă și fulgii de cocos deasupra, i-am urat poftă bună și mi-am văzut de ale mele. Ea mi-a reproșat că o fac să se simtă prost, că ce mănânc eu nu este mâncare, că a comandat degeaba pentru mine, etc. A zis că a comandat o porție pentru mine, una pentru ea, cea medie pentru copil, și cealaltă, să o avem în caz că nu ne ajunge. Nu i-am zis nimic. A plecat acasă cu 3 caserole, deoarece copilul a mâncat din caserola ei, oricum. Aaa, a comandat și 4 doze de cola. Nici nu m-a întrebat dacă vreau, le-a băgat în geantă, deși eu aveam o sticlă de cola, era evident că beau așa ceva. M-am uitat seara pe aplicație, comandase de 215 lei. Când a venit salariul, mi-a trimis pe aplicația bancară doar 68 lei, a mai avut și obrăznicia să îmi scrie un mesaj că ea plătește doar porția ei și a copilului, și că nu e vina ei că eu nu am vrut să mănânc. Că probabil a comandat special să își facă provizii acasă, și că cele 4 doze de cola nu erau în meniu, ci comandate extra, și că oricum o porție medie și o porție mare costau 85 lei, nu 68, nu a zis nimic. A doua oară când a fost cazul să comandăm la birou, i-am spus clar: “cine nu are bani, să nu mănânce”. S-a uitat ciudat la mine, nu a zis nimic, și a zis că pleacă acasă și își continuă munca de acolo. 

În tot acest timp, timp în care s-au mai întâmplat și altele, dar deja am scris un roman întreg, și dacă aș detalia și alte lucruri, nu știu cine ar mai citi tot ce am scris, patronul ba mă suna să își ceară scuze în numele colegei M, ba îmi spunea să o înțeleg… A venit și momentul în care M a spus că își dă demisia, și asta mă face să cred că se vor rezolva lucrurile. Dar parcă o văd răzgândindu-se… Mi-ar părea rău și să plec, patronul e cumsecade în rest, jobul e ok, aș vrea să stau să fac un an în această firmă, că așa aș avea și eu 2 ani în domeniul meu de activitate, și aș putea cere apoi un salariu mai mare unde mă voi duce. Îmi e și lene să caut alt job acum, am și concediul mult-așteptat programat în iulie, dar mă iau și durerile de stomac și stresul când mă gândesc la ce ar mai putea face M și la cum patronul stă și înghite toate măgăriile ei. Nu știu ce să fac; să plec acum, să îmi dau demisia după concediul din iulie, să plec după ce împlinesc un an în firmă, sau să sper că M va pleca și se vor îndrepta lucrurile?

Apropo, colega care a construit frumos site-ul și se ocupa înaintea mea de marketingul firmei a plecat după 3 săptămâni după ce a venit M, de pe o zi pe alta, cu demisie la zi, asta deși avea aproape 7 ani în firmă. Iar eu tind să cred că a plecat din cauza lui M. 

Scuze că mai scriu și asta, dar acum mi-am amintit și nu mă pot abține să nu scriu, dar M avea de comentat despre tot ceea ce făceam eu pe partea de marketing, inclusiv chestii despre care habar nu avea, gen îmi spunea cum să editez o imagine, comenta că am plătit prea mult pe reclame, și multe altele. Inclusiv mi-a făcut observație că am scris toate substantivele din limba germană cu literă mare, atunci când postam reclame pentru Germania – ea nu știe oricum nicio limbă străină, și când i-am spus că în germană toate substantivele se scriu cu literă mare, a vrut să se certe cu mine, dar i-am închis telefonul în nas că nu mai suportam să mă cert, iar apoi mi-am închis iar telefonul de tot. 

Nici nu știu ce să fac acum. Știu că de multe ori nu am avut nici eu atitudinea potrivită față de M, dar uneori nici nu mai știam ce să fac. De exemplu, nu a fost cel mai frumos lucru din lume că am tratat-o uneori prea dur, gen i-am spus “te rog să taci”, “vezi-ți de ciorbele tale”, “nu mă privește”, sau i-am închis telefonul în nas, sau am pârât-o patronului, sau m-am făcut că nu o aud, sau îi răspundeam la multele ei înttebări în limba engleză (limbă pe care ea pretindea că o știe, dar nu înțelege nimic și nu știe să spună nici “mama” pe engleză). Dar așa nervi mi-a făcut… 

Mai aș avea o întrebare: de ce eu mereu nimeresc în astfel de colective, cu așa gen de oameni? Am cumva eu un “magnet de proști”? Tot mereu atrag în viața mea oameni negativi. 

Mulțumesc mult pentru tot timpul acordat. 

Cu stimă, 

X.

***

Dragă X.,

Nu înțeleg de ce vrei să demisionezi. Sincer, nu înțeleg. Înțelegeam dacă patronul era convins că dobitoaca e o sfântă și încerca să te scoată pe tine țap ispășitor, că am văzut faze de genul. Dar nu e cazul.

Confirm, aia e o idioată. Pe de altă parte, pari s-o domini cu succes. Ți-ai impus boundaries, nu te mai duci babysitter moca, nu i-ai mai permis să-ți monitorizeze laptopul, nu-i mai comanzi tu mâncare, îi închizi telefonul când se dobitocește cu tine. You handle her just fine. De ce să-ți dai tot tu demisia? Continuă s-o bagi în a mă-sii când se cere insistent băgată în a mă-sii și gata.

Patronul nu e bleg. Vede și el ce imbecilă are pe cap. Dar patronul înțelege și faptul că e o femeie destul de bătută de soartă, cu un copil autist şi un soț dependent de droguri, care a mai și murit, și alege să nu-i răpească ultima sursă de stabilitate. Unii oameni sunt mai empatici față de semenii lor. Iar tu ar trebui să respecţi asta.

A fi empatic nu înseamnă să mergi babysitter ore în șir din timpul tău liber, sau să te lași jepcărit, sau terorizat. Înseamnă, pur și simplu, să înțelegi că aia are o viață extrem de grea, și să accepți că există și ea sub soare, fără drame inutile și patetisme de genul “De ce numai eu nimeresc între idioţi”.

Get your head out of your own a$$, missie. Crezi că există pe lumea asta un loc de muncă perfect?? Crezi că există un spaţiu în care să nu existe minimum un idiot? Newsflash: NU!

Peste tot sunt idioţi, nu te mai autocompătimi, că nu e cazul, şi priveşte situaţia în ansamblu.

Un loc de muncă nu trebuie să fie hotel de cinci stele – dacă nu eşti cameristă, lol – ci un spaţiu în care munceşti pentru un salariu. Şi try your best să coexişti cu diverşi pentru respectivul salariu. Dacă respectivii diverşi sunt cretini şi nesimţiţi, aşa cum e colega ta, îi tufi frumuşel în bot şi le setezi boundaries. Dar nu faci o dramă narcisistă din asta: “Numai mie mi se întâmplă bruhuhu.”

NI SE ÎNTÂMPLĂ TUTUROR.

Şi eu am o problemă cu haterii abuzivi de pe pagina mea. Apoi, intru pe pagină la Loredana, unde văd că o grămadă de cretini o freacă zilnic la cap să lase operaţiile şi să “îmbătrânească graţios”, şi-mi trece instant.

E o lume plină de cretini, şi tot ce putem face e să-i trimitem la coteţ, când e cazul. Mai ales dacă cretina ta nu are nici o putere să-ţi bage strâmbe la management, şi şeful vede clar că e bătută în cap, dar o ţine din milă, pentru că e mamă de copil autist, las-o în plata domnului şi vezi-ţi dumitale de munca ta (e o referinţă culturală, nu mai ştiu care actor de altădată se trezise să frece la icre un confrate legat de cum să-şi joace rolul, iar confratele i-a replicat: Vezi-ţi dumitale de rolul tău.)

Dacă e să gândeşti situaţia în ansamblu, eşti norocoasă. Puteai fi tu femeia cu un iubit narcoman şi un copil autist. Stai pe c tău, dacă jobul e ok şi patronul e o persoană decentă, şi dă-i jet succesiv cretinei.

Cam atât.

Sper că am fost utilă,

Lorena.

***

Acest site îşi poate continua activitatea doar cu susţinerea cititorilor. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.