Poşta redacţiei: Dragoste pe vremea telefoanelor mobile

Intro: Periodic, oferim iubire cititorului nostru. Nu, Gicu, nu sub formă de sex, stai jos. În schimb, luăm o dramă personală pe care mi-o trimiteţi pe mail, pe birou@lorenalupu.com, şi găsim o soluţie, pe care oricum n-o veţi urma, dar măcar ne distrăm.

Şi misiva:

“Salut, Lorena, 

Ştiu că nu prea ai iubire în inima ta pentru tipii straight, dar am şi eu o problemă şi vreau o perspectivă feminină asupra ei.

Am cunoscut o tipă drăguţă, îmi place foarte mult, am invitat-o în oraş, a acceptat. M-am bucurat, am crezut că poate fi ceva între noi. Dar, toată seara, fata asta a stat cu ochii numai în ecranul mobilului, şi-a numărat likeurile şi comentariile de pe Facebook şi Instagram, şi-a dat replici şi mesaje cu nu ştiu câţi şi eu m-am simţit tare în plus la masă.

Îi povesteam ceva, şi după trei fraze observam că nu mă ascultă, că se uită la ceva prostie pe telefon. Îi puneam o întrebare şi-mi răspundea aiurea-n tramvai, în timp ce dădea inimioară la toate prostiile.

Chestia asta mă scoate din minţi.

E prea patriarhal să cer unei femei să vorbească cu mine dacă iese cu mine în oraş?

Nu mă supăr dacă ignori mailul ăsta, hei, sunt bărbat şi sunt straight.

X.”

*

Dragă X.,

Am înţeles din prima că eşti bărbat şi eşti straight, nu e cazul să te repeţi că nu-s scăpată în cap la naştere. Există acest mit profund obositor că, mamă, doar pentru că gay-ii şi femeile au acum drepturi, le iau direct din buzunarul bărbatului straight, de parcă suma drepturilor ar fi finită şi orice drept al meu taie dintr-un drept al tău sau ceva.

Nu e cazul.

N-am nici o problemă cu bărbaţii straight, câtă vreme nu caută să mă agaţe şi nu îmi vorbesc pe tonul ăla absolut dezgustător de mascul în călduri. Tonul ăla ar trebui să existe doar în caz de reciprocitate a căldurilor, nu în versiunea: “Îţi îndes căldurile mele pe gât cu sila şi dacă nu-ţi convine, te înjur până te intimidez şi îmi accepţi căldurile că n-ai încotro.”

Niciodată n-o să mă vezi pe un wall de bărbat straight care nu mi-a greşit cu nimic, căutând să-l enervez aiurea. Deci, dacă e s-o luăm strict logistic, unii bărbaţi straight au ceva cu mine, nu eu cu ei. Eu sunt mai degrabă pe “Hai să fim toţi prieteni!”.

După ce ţi-am lămurit acest puseu de paranoia, să trecem la problemă.

Da, ai perfectă dreptate, e de mega ultra super extra excrement să ieşi cu cineva în oraş şi ăla sau aia să stea doar pe telefon. Ai perfectă dreptate să te simţi nemulţumit, şi dacă e patriarhal, îţi spun eu că este şi matriarhal, pentru că şi pe mine mă enervează să fiu cu cineva la beri sau la o ciorbă, şi persoana să fie de fapt în date cu mobilul.

De obicei, primesc complimente de la chelneri că suntem (eu cu prietenii mei) singura masă unde chiar se discută, nu se butonează. Şi asta dintr-un motiv simplu.

Eu îmi preţuiesc timpul.

Prin urmare, nu ies în oraş decât cu oameni cu care am treabă, sau cu oameni care chiar îmi plac şi cu care vreau să vorbesc.

Iar date-ul ăla, profesional, personal, amical, de care o fi, e TIMP DE CALITATE PETRECUT ÎMPREUNĂ, nu doi useri de internet eşuaţi la aceeaşi masă.

Din păcate, multe femei – şi mulţi bărbaţi – nu gândesc aşa. Ies cu oricine, strict pentru a mânca pe banii altuia. Şi dacă nu-ţi place foarte tare persoana, e firesc să te refugiezi în butonat pe net. Ceea ce mi se pare profund incorect faţă de omul cu care eşti în oraş.

Ar fi mai cinstit ca toţi să refuzăm întâlnirile şi persoanele care nu ne spun nimic, şi să nu inducem în ei/ele speranţe deşarte. Şi măcar ăsta e un lucru de care nu m-am făcut vinovată vreodată. Nu am promis ceea ce nu intenţionam să ofer, şi nu am lăsat să se înţeleagă ceva ce nu era acolo.

Dar nu toţi oamenii sunt cinstiţi.

Şi acum, să trecem la modul în care poţi gestiona situaţia.

Nu te enerva din prima. Poate fata pur şi simplu nu are educaţia interacţiunii. A crescut la laptop, jucând FIFA, în timp ce părinţii munceau să-i asigure copilăria de vis pe care ei n-au avut-o în comunism. Şi dacă nu are această educaţie, realmente nu înţelege de ce te uiţi la ea ciudat în loc să deschizi şi tu mobilul şi să împarţi inimioare pe Instagram.

Pasul I e să-i spui, cât mai civilizat şi neagresiv, că tu ţi-ai dorit o întâlnire în oraş să staţi de vorbă, şi, dacă discuţiile de pe net nu sunt interviuri de job sau ceva la fel de important, ai aprecia mult să ai parte de comunicare.

Subliniez: civilizat şi neagresiv. Să nu-i laşi impresia că eşti un cretin certăreţ, ci s-o faci să înţeleagă problema. Multora nu vă iese.

Dacă fata e bine intenţionată şi te şi place un pic, o să înţeleagă.

Dacă te ia la mişto şi se bagă mai adânc în apps, îţi ceri scuze că o reţii din distracţie, apoi îi spui că din punctul tău de vedere, date-ul a luat sfârşit. Sunteţi vizibil incompatibili şi n-are sens. Cam aşa am plecat eu când un Gigel avea 578987654 de telefoane de dat, toate EXACT în timpul unei cafele cu mine. În mintea lui netedă, tocmai mă impresiona cu cât e el de solicitat. În mintea mea creaţă era ceva de genul “Ce paradă penală de ego.”

Pleacă, frate. Sau e o întâlnire cu cineva care te place, şi vrea să staţi pe bune de vorbă, sau asumă-ţi că fata aia e cu tine pur circumstanţial şi NU îi pasă nici măcar cine eşti.

Sper că ţi-am fost utilă,

Lorena.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

1 Response

  1. Sergiu says:

    Cateodata se discuta in comitetul de whatsapp, in timp real, ce se intampla in date. 4-5-10-20 de membre (si membri) ai comitetului de validare stau la randul lor cu ochii in telefon, sa valideze sau nu interlocutorul. Am vazut asta pe propria piele. M-a incercat o senzatie de mila, atat catre mine dar si catre domnisoara din fata mea. Ceva sinistru de experimentat.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading