Poșta redacției: Freelancer în România

Intro: Periodic, oferim iubire cititorului nostru. Nu, Gicu, nu sub formă de sex, stai jos. În schimb, luăm o dramă personală pe care mi-o trimiteţi pe mail, pe birou@lorenalupu.com, şi găsim o soluţie, pe care oricum n-o veţi urma, dar măcar ne distrăm.

Şi misiva de data asta:

Bună, Lorena!

Iată următoarea situatie: de câteva săptămâni mi-am dat demisia de la corporație, dintr-un job de programator și mi-am luat un fel de sabatic de câteva luni, timp în care încerc să mă concentrez pe ceva side project, un feelancing pe design. Nu visez să mă îmbogățesc din asta, doar că mi se pare o provocare mișto și mi-ar plăcea să pot avea de lucru în mod constant.

Problema e ca începuturile sunt grele (clienții te freacă o grămadă pentru sample-uri free și când credeai că e aproape semnat contractul, a apărut un bid mai bun și s-au răzgândit), iar eu mă demoralizez imediat, sunt cam genul de om care renunță destul de repede și îmi doresc să schimb asta la mine. E ușor de intrat în cercul vicios de: nu sunt în stare de nimic și, oricum, nu are cum să iasă ceva bun din asta.

Sunt convinsă că sunt mulți oameni în situația mea, care ar vrea să încerce ceva nou o perioadă, dar întâmpină aceleași dificultăți. Mă gândeam dacă poți să ne împărtășești puțin din experiența ta, cum te motivezi să treci peste eșecuri și refuzuri fără să te omoare nesiguranța și fără să intri în depresie.

Mult succes în continuare!

Mulțumesc,

X.

***

Dragă X,

Pentru a preveni nesiguranța, un mod de a acționa cât de cât safe este următorul: stai angajată pe un post călduț de corporație până când bifezi următoarele puncte.

a) pui un ban deoparte, și-ți bugetezi minimum jumătate de an fără venituri, în care tu te vei promova hardcore.

b) îți perfecționezi, prin cursuri și exercițiu, skillul pe care vrei să faci freelancing în așa fel, încât să fii tătic,  mămică și încă trei verișori.

Eu, când am plecat de la ultima revistă și am decis să scriu doar pentru mine și clienți direcți, știam  că pot scrie orice, oricum, despre orice, și că, poate, dacă vei căuta lung, găsești pe cineva care să scrie ca mine, dar de costurile de căutare, mai bine mă iei direct pe mine.

c) Ideal, îți formezi o mică bază de clienți fideli.

Pentru că, sora mea, un freelancer fără o mică bază de clienți fideli este un simplu șomer.

Ok, să zicem că ai bifat aceste puncte și decizi să te arunci cu capul înainte în hăul freelancingului.

E o piață restrânsă, cu extrem de multă ofertă și puțină cerere, care tinde, în domenii ca ale noastre, să țigănească bargainuri și mocangeli. Pe când tu, ca freelancer, vrei să fii plătit.

Cum obții asta?

În primul rând, printr-o prezență online foarte vizibilă, susținută de un website cu ranking google bun și ads pe principalele rețete de social media. 

Am eu chef să scriu aproape zilnic câte un text?

NO WAY.

De ce o fac?

Pentru că nu știi niciodată de unde sare iepurele.

Un client fabricant de produse pentru curățenie mi-a remarcat un status în care porcăiam Farmec pentru că retrăseseră nu mai știu ce detergent și explicam cu lux de amănunte de ce e bun ăla.

Altă clientă, pe medicamente, mi-a remarcat un articol în care descriam minuțios rolul retinolului în menținerea tinereții și tonusului pielii.

Și tot așa.

Cei mai mulți clienți au venit din proprie inițiativă să/mi spună că scriu ca o mamă a tastaturii și că vor să lucreze cu mine.

Habar n-am cum aplici asta pe design. Faci un site de samples pe diverse domenii și cine vrea altceva, să plătească.

Ai o grămadă de sites de freelancing cu jobs pe domeniul dorit de lucru. 

De la upwork.com, weworkremotely.com și freelancer.com până la sites dedicate special freelancingului pe design, cum ar fi designjobsboard.com sau designernews.co/jobs.

Avantajul este că toate acestea deservesc o piață internațională, unde lumea are deprinderea plătitului, nu ca românașul scârțan. Dezavantajul e că unele au prețuri cam mici, pentru că tehnic îți vinzi munca la negru, dar măcar exersezi ipostaza de freelancer și ce e mai important: nu lucrezi moca. 

Ceea ce ne duce la următorul subpunct: refuză cu obstinație să muncești moca.

Ce e un skill valorificat moca? Un hobby. Dacă vrei să fii freelancer, numita muncă e pe bani, fără “dar stai să îţi explic”.

Cine plăteşte, bine. Cine nu, să fure de pe net.

Cere avans pe proiecte. 

Care vrea gratuităţi are link cu siteul de samples moca. Îţi pare rău, eşti freelancer, nu ai de investit resurse în mocangeală. Cine se va convinge că vrea să lucreze cu tine din catalogul presetat, bine; cine nu, să scrie la neamuri.

Şi dacă omul vrea să-ţi încredinţeze un proiect, cere contract şi avans. Să ai certitudinea unui ban, să nu te înscrii în Cooperativa Munca în Zadar.

Pentru că un om care te-a mocangit cu succes o dată va căuta să te mocangească mereu.

Proiecte eșuate și clienți neserioși are chiar și cel mai fabulos freelancer,

Nu te demoraliza. Asta e piața, CSF, NCSF.

Sper că ți-am fost utilă,

Lorena.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

5 Responses

  1. Uirebit says:

    Mocangii găsești și pe upworks, stai liniștită, iar cu freelancer dot com te sfătuiesc să fii atentă la termene și condiții (au niște clauze de căcat și te poți trezi că plătești un abonament anual de care o să scapi destul de greu).
    Că românul e scârțar am descoperit și eu în cei 5-6 ani cât mi-am testat mâna cu webdesignul. Ore de conversații telefonice, ochi beliți toată ziua la monitor, iar la sfârșit rămâneam cu praful de pe tobă (de aia am și renunțat).
    Sfatul cu AVANSUL este sfânt (Bravo, Lorena!)

    Și încă ceva: nu ești obligată să lucrezi direct cu clienți. Poți, de exemplu, să construiești niște teme pentru wordpress și să le pui la vânzare pe un site de profil.
    (E o metodă bună ca să-ți formezi mâna și să-ți testezi talentul de webdesigner.)

    Succes și nu uita: oricând poate fi mai rău!

  2. ana says:

    Eu as recomanda mai mult freelancingul pe programare, e o aptitudine mai rara pe plan mondial cel putin. Chiar daca nu esti un as in programare, sunt destule taskuri banale, nu cere nimeni de la un freelancer AI la nivel NASA. Iar romanii au un renume ceva mai bun decat asiaticii. Cauta taskuri cu mai putine biduri, mai atipice, la categorii .

    Design pot face multi, mai ales ca nu toti cei care platesc pentru design stiu sa si aprecieze calitatea, e mult mai mare concurenta. De fapt si la copywriting, de asta Lorena spune sa fii cat mai bun.

    Pe programare poti primi de lucru si la nivel mediocru, dar trebuie sa iti prinzi din timp niste clienti, si cauta 1-2 nise, daca poti, din ultimele inventii in domeniu, pe care nu se poate lauda nimeni ca le stie perfect, ca sunt prea noi. (de ex. un anumit „unicorn” romanesc, daca nu stii cine, documenteaza-te)

    Si neaparat, nu face pauza de programare, si nu webdesign, e un muschi care trebuie exersat continuu

  3. csss says:

    Fac freelancing de mai bine de 10 ani, am intalnit toate problemele posibile. Ce iti recomand eu pe scurt:

    1. Fa un site / blog de portofoliu in care sa investesti sa arate profi. nu neaparat numai pentru promovare, dar pentru posibili clienti. Daca nu ai un portofoliu solid, fa-l. Iti propui proiecte care iti plac, lucrezi la ele si in felul asta si inveti.

    2. Nu te “imprieteni” cu clientii, pastreaza o distanta profesionala, prezinta-te mereu la discutii impecabil: haine, tableta cu portofoliu, discurs. Stiu ca e foarte greu dar e bine sa pari mereu relaxata. Nu vorbi precipitat, reia-ti discursul calm daca esti intrerupta pana termini de spus tot ce ai de spus.

    3. Da de inteles foarte indirect cand iti iei intalniri pt discutii sau cand stabilesti termene ca ai alte proiecte / obligatii / clienti. stiu ca pare de rahat pt. un om onest dar trebuie mereu sa dai senzatia ca nu depinzi de un proiect/client.
    Daca nu poti merge la o intalnire – ca ti-e rau de exemplu – spui ca ai o alta intalnire stabilita. Daca vor sa-ti forteze un termen prea apropiat le comunici ca mai ai un proiect important si desi faci tot ce tine de tine, nu ai cum sa termini mai repede ca mai ai si alte obligatii contractuale. Crede-ma ca nu se va forta nota in cazurile astea.

    4. Nu face absolut nimic gratis. nu-ti pierde timpul cu lucruri care nu sunt aproape sigure. Nu lucra fara avans. Toate lucrurile astea te pun intr-o pozitie in care se va profita de pe urma ta. Romanii sunt oportunisti, nu au o eticheta in afaceri. Cand ti se cere ceva gratis spui zambind si prietenos ca ai si alte obligatii contractate si timpul nu-ti permite. Ca odata cu semnarea contractului vei prioritiza clientul.

    5. Nu continua un proiect daca nu esti platita pentru o faza anterioara. Un client care face asta prezinta un mare Red Flag.

    6. Iti este infinit mai usor sa lucrezi cand stii ca ai un avans mare platit, cand stii ca urmeaza sa incasezi o suma mare pt munca ta bine apreciata. Nu face “dumping”- nu ai decat de pierdut. Nu vei avea mai multi clienti, vor incerca sa profite cat mai mult de pe urma ta, si mai devreme sau mai tarziu nu vei mai avea dorinta sa lucrezi. Sunt clienti cu finantari de milioane de euro in spate, in anumite domenii banii nu sunt o problema, ci modul in care incerci sa ajungi la ei.

    7. Nu incerca niciodata sa schimbi conditiile contractuale, sa renegociezi, etc. Daca ai anticipat ceva prost, asuma-ti. Fa tot ce tine de contract perfect, fa tot posibilul sa nu depasesti temenele. Dar nu accepta nici conditii noi fara tarif suplimentar.

    8. Daca ti se cer lucruri la care nu te astepti, daca esti pusa in situatii ciudate la care nu stii cum sa raspunzi pe moment, (de obicei clientii incearca sa forteze niste conditii la care nu te astepti) – Spune mereu ca te gandesti la problema si dai un raspuns exact mai tarziu. Nu accepta conditii noi in graba, nu te lasa dusa de val.

    9. Nu aduce niciodata probleme personale in interactiunile profesionale. Daca nu ai incotro, inchide contractul.

    10. Apreciaza-ti munca si “psihologic” (nu numai financiar). Am vazut cunoscuti care nu au incredere in ce pot oferi profesional, mai ales cand ajung sa discute direct cu clienti mari. Incearca sa privesti obiectiv ce poti oferi. Incearca sa te perfectionezi profesional daca e necesar, ca sa ai incredere in fortele proprii. Daca tu nu esti sigura ca poti oferi unui client ce are nevoie, nici el nu va avea increde in tine. Incearca sa gasesti cauza lipsei de incredere in tine. La generatia noastra de obicei e mostenita de la parinti.

    11. Cand m-am mutat singur si m-am facut freelancer, am avut in sfarsit libertate infinita si mi-a fost foarte greu sa am o disciplina. Ani de zile m-am luptat cu mine sa fac ce trebuie si dupa mult timp mi-am gasit un echilibru:
    Ma oblig sa fac mereu aceleasi lucruri in ordine si neaparat miscare. Merg zilnic in parc 6-10 km, ma intorc, ma chinui sa-mi fac mancare si apoi lucrez. Cu cat iti repeti programul mai mult e mai usor de facut. Nu sunt o persoana pasionata de sport, mi-a fost mereu incomod, dar sa mearga poate aproape oricine. Miscarea te echilibreaza, iti pune gandurile in ordine, te relaxeaza. mai ales daca asculti si o muzica chill.

    Si cum am mai spus: lipsa de motivatie dispare subit, de parca n-a existat niciodata cand stii ca ai un avans de 3000 de euro platit si ca mai urmeaza sa incasezi 7000. E doar un exemplu, altii poate lucreaza la alta scara. Fa ce tine de tine sa fii platita corect, altfel nu poti continua pe termen lung. Poti intra intr-un cerc vicios foarte greu de depasit cand faci compromisuri mereu.

    Stiu ca pare contra-intuitiv, dar cu cat esti mai relaxata in interactiunile cu clienti si faci mai putine compromisuri, cu atat ei sunt mai dispusi sa colaboreze. Fa-i mereu sa inteleaga ca le vei oferi un produs impecabil si ca nu esti dispusa sa faci compromisuri. Daca ei stiu ca le vei face o problema sa dispara, vor fi foarte dispusi sa te plateasca.

    Daca a avut cineva rabdare sa citeasca pana aici: WOW! Multa bafta!

    • Lorena Lupu says:

      E un comment ok și cu sens, l-am parcurs cu plăcere.

    • Uirebit says:

      Omule, nu te cunosc, dar ai reusit sa-mi castigi simultan si admiratia, si respectul!
      In perioada 2009-2014, am dat cu capul in toate pragurile alea, pe care le-ai descris.
      Tare mult mi-ar fi trebuit sfaturile astea!
      🙂

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading