Poşta redacţiei: Pisica imprevizibilă

Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimi(te)ți problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE BLOG.

Sau în consultaţie privată remunerată.

Subliniez: dacă nu vrei să scriu despre, nu-mi trimite o poştă a redacţiei cu amendamentul “dar vreau răspuns privat”, după ce am citit un întreg roman fluviu. Există două opţiuni: vrei formatul ăsta, sau îmi recompensezi timpul. Merci de înţelegere.

Scrisorica de azi spune aşa:

Bună, Lore,

Sunt tip, 26 de ani, şi am adoptat recent o pisică. E o pisică frumoasă, albă, cu o singură pată maro deschis pe burtă, foarte frumoasă. În majoritatea timpului e blândă, îi place să fie mângâiată, stă în braţe, dar uneori e violentă şi muşcă. Muşcă rău, cu urme. Ce să fac?

Te pup, mişto rubrică,

X.

***

Dragă X.,

“Uneori” nu e suficient. Trebuie să-mi dai mai multe detalii. Pisica nu e femeie, ca atunci când o enervezi să dai vina tot pe ea şi să pretinzi că are o zi proastă. Pisica nu pune botul la manipulare ieftină şi gaslighting. O enervezi, te muşcă.

Hai să trecem în revistă principalele situaţii în care poate să muşte:

a) Dacă doarme şi tu vii s-o drăgăleşti cu sila.

Mă scuzi, dar are dreptate. Nici ţie nu ţi-ar conveni să dormi liniştit şi să vină King Kong să înceapă să se joace cu tine. Poate că tu nu ai muşca, pentru că tu conştientizezi că eşti un prichindel şi King Kong e mare, dar fiecare pisică e un tigru în mintea ei, şi nu suportă să-i fie deranjată odihna.

b) Dacă stă în retragere, sub pat sau într-un sertar şi tu vii s-o drăgăleşti cu sila.

Vezi explicaţia de la punctul precedent, cu un amendament: cele mai multe pisici au nevoie de me-time. Nu mă întreba de ce, că nu sunt eu Tatăl Nostru Făcătorul celor Văzute şi Nevăzute, ci un biet om care iubeşte pisici şi le vede că, în unele momente, au o setare de “do not disturb”. Ca la hotel. Pui placa cu DND şi ştie tanti de serviciu că e cazul să te lase să îţi numeri pilozitatea netulburat.

Problema e că pisica nu are placa de DND. De aceea are stăpânul nevoie de mai mult creier.

Pisica nu e câine. Pisica nu se adaptează complet toanelor şi nevoilor tale. Dacă ai nevoie de un animal care să treacă peste toanele lui pentru ale tale, ia un câine.

c) Dacă o mângâi şi se satură

O pisică iubitoare vine la tine să fie mângâiată. Se alintă, îşi lipeşte capul de tine, se pune cu burta în sus, toarce. Dar de la un punct încolo îşi face plinul de mângâieri, ca rezervorul unei maşini şi începe, întâi finuţ. Îţi împinge mâna, nu mai toarce, se retrage.

Dacă tu eşti genul care nu înţelege ideea de refuz şi de stop, o să te zgârie şi o să te muşte până afli. Pentru că pisica e profesor magna cum laude de consimţământ. Dacă am zis “nu”, e “nu”, iar dacă am zis “stop”, e “stop”.

Aici mai e un caz: pisica îţi arată burtica, dar te muşcă dacă i-o mângâi. Burtica în sus e un semn de prietenie şi vulnerabilitate. Ideea foarte proastă e să iei oferta de bună şi să pui mâna acolo. E ca atunci când eşti la un date, ea scoate portofelul să se ofere să-şi plătească partea, dar dacă accepţi, ai belit p*** şi următorul date nu va exista. Burta expusă a pisicii e ca portofelul expus la femei. Semn că există posibilitatea, dar explorarea concretă a numitei posibilităţi se lasă cu haimarşdreq.

D) Joacă insuficientă

Pisicile sunt animale energice şi pline de viaţă, vânători din instinct. Dar la tine la două sau trei camere în Dristor (glumăăă, nu ştiu unde stă băiatul ăsta), nu au ce vâna. Şi atunci, energia lor neconsumată se traduce în agresiune.

Ce facem?

Răspuns: Ne jucăm cu ele până obosesc. Luăm un băţ, legăm un ghemotoc sau o pană de capăt cu o floară şi alergăm pisica până când oboseşte. Ne jucăm ascunselea. Ne jucăm orice joc care presupune ca mâţul să alerge, să vâneze, să living la vida loca, cum spunea poetul nepereche Ricky Martin.

E) Uiţi s-o hrăneşti la timp

Nu eşti tu când ţi-e foame, spune o reclamă celebră. OK, pisicile sunt la fel. Când le e foame, redevin fiare furibunde şi fioroase, ca strămoşii lor care devorau animale mici în junglă. Scoate pliculeţul ăla de mâncare umedă şi las-o în pace să mănânce, nu căuta s-o enervezi mai mult.

F) Dacă muşcă din senin, fără un motiv bine întemeiat, de parcă ar fi hater de Lorena Lupu înjurând pe pagina ei doar pentru că e prost – mergi cu ea la un veterinar competent şi devotat. Poate fi un semn al unei boli ascunse.

Cam astea sunt situaţiile care îmi trec acum prin cap.

Sper că ţi-am fost utilă,

Lorena.

***

Dacă îţi place această rubrică, poţi s-o şi susţii. Popii au cutia milei, noi avem cutia onestităţii. Aici.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe Tiktok.