Periodic oferim iubire cititorului nostru în rubrica “Poşta redacţiei” , dar în aceste momente grele de pandemie, le oferim mai des, că îmi scriu oamenii şi nu vreau să se adune un munte de emailuri nerăspunse.
Misiva de azi zice aşa:
Salut, Lorena,
Te citesc din liceu, acum sunt la facultate, n-are importanţă care, am terminat anul II.
O să-ţi spun scurt problema, că mă plictisesc să citesc mesaje foarte lungi şi repetitive, şi nu cred că ai nevoie de atâtea detalii oricum.
Sunt cu una din ultimul an de liceu. Eu am plecat la facultate la Bucureşti, ea a rămas acasă să muncească. Dar ne iubeam super mult şi am hotărât să ţinem de relaţie.
Am găsit un job anul trecut, şi căutau colegi, puteam câştiga niște bani ca referral, am încercat s-o conving să se mute şi ea în Bucureşti, să stea cu mine, dar n-a vrut, deşi salariul era ok. Zice că nu îi place capitala, e prea multă gălăgie şi prea multă lume. Dar a promis că o să dea admitere la facultate.
Evident, a venit vara anul trecut, ne-am distrat ok, dar din nou, n-a dat admitere la nici o facultate. Anul ăsta, până să vină Covid, mi-au zis unii de alt job tot aici în Bucureşti, am mai încercat s-o chem iar. N-a vrut. Ea are ideea că o să termin facultatea, mă întorc acasă şi ne căsătorim. Treaba e că eu nu vreau să mă îngrop într-un orășel, vreau să trăiesc într-un oraș mare cu oportunități, poate chiar străinătate, în niciun caz provincie.
Suntem într-un punct cretin, în care ea speră să mă răzgândesc eu şi eu speram să se răzgândească ea.
Sunt un porc nesimţit şi un măgar dacă îmi tot trece prin cap că nu ajungem nicăieri şi că ar trebui să mă despart de ea?
E ok să mă înjuri, nu mă supăr.
X.
***
Dragă X,
Ca să te înjur, ar trebui să îndeplineşti o condiţie esenţială: să fii tu ţăran prost primul. Niciodată n-am înjurat un om de bun simţ şi n-o să încep acum.
Legat de problema ta cu fata, am eu o altă problemă: Cum au unele noroc de tipi care încearcă să le ridice în sus, să le creeze oportunităţi, să le ajute să devină ceva mai bun şi ele nu şi nu?
Dacă te cunoşteam la 20 de ani, cu câtă ambiţie am eu în mine, cred că acum eram domnul şi doamna Lupu. (Ţi-era clar că TU luai numele meu, da?) Din păcate, eu la 20 de ani am cunoscut doar din ăia care îmi explicau că am prea multă încredere în mine şi că vreau prea multe.
So.
Tu ai încercat să faci pentru fata asta mai mult decât fac alţii într-o viaţă. Intenţia bună a existat. Şi a durat doi ani. Plm, a mea s-ar fi terminat în câteva săptămâni, dacă vedeam că n-am cu cine.
Unii oameni sunt stofă de preşedinţi, iar alţii, stofă de portari. Asta e, n-ai cum să transformi poliesterul în mătase. Ia-ţi direct mătase.
Ce voiam să spun pe scurt este: dă-o în plm de limitată şi caută-ţi una care să dream big cu tine. Oamenii care dream big împreună se ridică împreună; oamenii cu vise mici te pun să semnezi la intrare şi sună la manager să-i comunice că ai sosit.
Ceea ce nu e rău în sine – a nu se înţelege că am ceva cu domnul portar – dar nu ţi se potriveşte.
Sper că ţi-am fost utilă,
Lorena.
***
Dacă v-a plăcut acest text, puteți fi susținători de nădejde.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
***
Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.
Daca tot va iubiti asa mult- sau v-ati iubit – desi, ma pune pe ganduri cum ai adus-o pe ea in discutie: sunt cu “una” din ultimul an de liceu.
Deci, in cazul in care chiar mai e vorba de iubire, ai putea sa ai o discutie foarte deschisa si sincera cu ea si sa-i spui in fata care e situatia si ce vrei tu de la viata – in esenta ce ai scris si in mesajul catre Lorena.
Dar ma indoiesc ca asta e cazul si cred ca undeva in sinea ta ai vrea sa ai alte perspective si in privinta relatiilor, insa te simti vinovat sa o lasi si de asta si folosesti cuvinte de genul “porc nesimţit şi un măgar” daca ar fi sa te desparti de ea.
Oamenii se pot desparti fara ca vreunul dintre ei sa fie “porc nesimtit si magar” – pur si simplu nu mai exista iubire sau au evoluat in directii diferite si nu se mai potrivesc. Dar fiecare trebuie sa-si asume cine este si ce vrea si sa nu dea vina pe celalalt.
Când tu încerci în mod repetat să ridici pe cineva, şi persoana nimic, pot empatiza cu “una”.
Parerea mea este c-o sa se desparta anyway. Riscul ei este sa se plafoneze intr-un oras mic. Avantajul: va procreea si isi va continua filiatia (= viata). Daca are noroc, gaseste un barbat ambitios, care o s-o traga dupa el, cu copii cu tot. Daca are noroc… Avantajul lui: oportunitati infinite, libertate, cariera, bani. Riscul: deja exista, si este posibil sa fie o programare parentala de genul ‘nu te atasa’ (deja exista ‘posibilitatea plecarii departe si, din proprie experienta, mai toti tinerii care ‘au plecat departe’ sunt ‘copii utilitari’ – sunt cei care s-au intors mai tarziu sa aiba grija de batrani, multi dintre ei neintemeindu-si familii – caci plecarea presupune o rupere si cu greu poti fi disponibil emotional sa te legi de cineva diferit de tine intr-un loc departe). That would be my take on it.
un tip care a stat doi ani să tragă de una mi se pare mai mult decât ataşat.
@Array Cica se spune ca oamenii care se despart amical si reusesc sa o rupa amical – nu s-au iubit niciodata cu adevarat. Asa o fi?
In teorie e simplu sa ai o discutie sincera si oricine ar trebuie sa fie capabil de una.
Dar in realitate oricat de frumos ar incerca oricine sa impacheteze o astfel de discutie (been there, done that) daca celuilalt ii pasa catusi de putin, tot se va simti ranit/jignit/insert bad adjective here. Mai ales cand ai putin peste douaj’ de ani si pentru ultimii x numar de ani ai trait cu o idee intiparita in minte (pe principiul ‘lasa ca stiu eu mai bine ca ma iubeste si se intoarce dupa mine’, sau celebrul ‘lasa ca il schimb eu pe el’).
Sper, pt binele ei, ca ‘una’ va invata ceva din experinta asta si odata cu varsta sa se mai maturizeze putin. Caci, daca ramane in bula ei in care crede ca iubi se intoarce si ii canta in struna – tare imi e ca peste 10 ani va avea un soc; si/sau va deveni mama frustrata de meserie.
Cat despre impartitul vinei, – e debatable: Cititorul arata ca el a incercat sa traga de relatie, sa investeasca in ei – dar pana cand sa tragi singur? Daca nu aveti puncte comune, indiferent cat ai iubi o persoana, va trebui sa o lasi in drumul ei, altfel te va trage si pe tine inapoi. (Si de obicei tot tu vei cadea vinovat)
In alta ordine de idei, am asa o vaga senzatie ca daca ti-as scrie vreodata, as fi linsata de vie – si nu de tine, Lorena, ci de ceilalti cititori.:))
Scrie-mi, e ok. E anonim, so, ce ai de pierdut?
Ok…dar tot iubire la distanta a fost. ‘Atasat’ este discutabil in acest caz. Eu cred ca el este usor ‘evitant’ si poate i-ar folosi sa se documenteze in privinta teoriei atasamentului. Nu ma intelegeti gresit. Nu pledez sa ramana cu ea. S-ar putea sa fie o fata foarte plafonata si conservatoare. Dar, privit de aici lucrurile stau cam asa: ea stie ce vrea, pentru el orizonturile sunt deschise. Secretul, in cazul acesta, este ca el sa stie sa aleaga orizonturi senine. Ea probabil va fi fericita cu mai putin.
Nu am scris niciodată un mail către tine până la capăt, pt ca pe parcurs mai vedeam ce mă preocupa din alta prisma – din care probabil nu o văzusem până să scriu.
Sunt un overthinker acut și am învățat sa trăiesc cu mine. .. Altfel probabil eram în camasa de forță de mult.
In orice mulțumesc.
Poate într-o zi voi scrie cap coadă
Nu vreau sa fac pe psihanalistul vietii, dar asa cum mai spune cineva, ii zici “una”, “ne iubeam”.
De o relatie la 20 de ani nu se tine si nu se trage!
Ti-a promis, nu s-a tinut de promisiune, NEXT.
Mai departe totusi –e interesant si cum zici ca “ea speră” si “eu speram”.
Daca tie nici speranta asta prosteasca nu ti-a mai ramas, atunci de ce mai esti cu ea?
Te simti porc nesimtit si magar pentru ca-ti trece ceva prin cap sau pentru ca tu vrei sa te desparti de ea si ea vrea sa va casatoriti?
De ce nu vrea o femeie la 20 de ani MACAR SA INCERCE sa lucreze in Bucuresti si sa fie langa iubitul ei?
Daca vine la facultate nu mai e Bucurestiul aglomerat si zgomotos?
Eu cred ca are niste parinti super-controlatori si a crezut ca facultatea e motiv intemeiat sa-i “abandoneze”, dar daca le spune ca se muta cu job-ul pentru tine, eiii, asa ceva parintii aia nu pot tolera.