Poşta redacţiei: Se mărită Mona

Image by S. Hermann & F. Richter from Pixabay

Periodic, oferim iubire cititorilor  noştri. Nu, nu în sensul biblic, deşi mai pomenim uneori de Cristosu mă-sii câte unuia. Ci în sensul sufletesc. Adică tu îmi scrii problema ta pe birou@lorenalupu.com, eu o citesc şi te umplu de idei până dai pe dinafară. Apoi dau share pe Facebook şi mai vin şi oamenii de pe pagina mea cu nişte idei. Ceva din tot ce aberăm tot o să te ajute.

Şi misiva de azi e aşa.

Bună, Lorena.

Sunt un tip din Bucureşti, am 29 de ani şi îmi place mult cum scrii. Dai sfaturi bune, de aceea cred că m-ai putea ajuta şi pe mine. 

Eu mi-am dorit întotdeauna o relaţie de friends with benefits, pentru că îmi place sexul, îl şi fac bine hehe, dar nu am timp de o relaţie serioasă şi nici nu vreau nuntă, copii, socri şi alte patetisme de genu. Am şi găsit o tipă foarte mişto, cu 3 ani mai mare, care ieşise dintr-o relaţie abuzivă cu unul care o teroriza cu controlul. Mi-a zis că nu mai vrea niciodată un bărbat care să i se urce în cap, şi am aranjat să ne vedem cam de două ori pe săptămână pentru sex, beri, un film bun, încă nişte sex, şi apoi fiecare cu treaba lui. 

Aranjamentul ăsta a funcţionat de minune doi ani. 

Alaltăieri, tipa m-a sunat să-mi spună că a devenit exclusivă cu unul de care e îndrăgostită. Şi că o iubeşte şi el, şi vor să-şi întemeieze o familie. Şi ea nu mai poate continua. 

Normal că am felicitat-o, i-am urat să meargă totul cum şi-a dorit şi să aibă familia pe care o vrea. Dar după ce am închis, Lorena, am început să mă tot gândesc. Că de fapt mie îmi plăcea tipa asta foarte mult, şi am rămas prieteni cu beneficii pentru că asta am crezut că vrea. Şi am crezut că e tot ce îşi doreşte. Nu mi-a spus niciodată că ar vrea şi altceva. Dacă îmi spunea, nu aş fi avut nimic împotrivă să fiu cu ea, mai ales că era şi frumoasă, şi deşteaptă. 

Îmi vine s-o sun şi să-i spun că mă simt minţit şi trădat, că n-am ştiut că de fapt vrea altceva şi că aş vrea să fiu eu prietenul ei. O să mă ia la mişto şi o să-mi închidă în nas? 

Spune-mi ce dracu mai e de făcut în situaţia asta. Mi-e foarte dor de ea. Aşa de dor cum nu credeam că poate să-mi fie, 

X. 

***

Dragă X,

Îmi pare rău că ai suferit o pierdere. Da, e cam nasoluţ să crezi că totul e OK aşa cum e, şi după aia, să ţi se reveleze că trăiai o minciună.

Pe de altă parte, emoţiile şi nevoile oamenilor evoluează. Da, după o poveste de amor cu cineva care te stresează în exces, vrei ceva de implicare low, dar pe termen lung, cei mai mulţi oameni vor un partener care să fie jumătatea lor, nu a suta parte undeva în zare.

De ce nu ţi-a spus nimic?

Ăăăhm. Stai s-o pun într-un mod care să nu sune jignitor.

Poate că din ceea ce ofereai tu nu se întrezăreau calităţi de familist, soţ grijuliu, tată responsabil şi aşa mai departe. Poate că erai un excelent prieten cu beneficii şi nimic mai mult. De aceea îţi şi doreai acest rol.

Uite, ca să te liniştesc: nici eu nu eman vibes de mămica perfectă a copiilor cuiva. Drept care, oamenii care vor familii nu mă întreabă de sănătate. Şi e perfect ok. Trebuie să ne asumăm că nu suntem material gospodăresc şi asta e.

Chiar mă întreb dacă aceste mici concluzii la care ai ajuns, că tu de fapt voiai să fii cu tipa şi că o iubeşti de-ţi sar perişorii din nas nu sunt de fapt nişte manifestări secundare ale orgoliului rănit de faptul că ai suferit o respingere şi o pierdere. Mie aşa îmi sună. Mai mult a ambiţie şi a “da’ ce, mă, eu nu puteam?” decât a iubire fără margini.

Îţi zic doar atât: dacă tu o voiai pe aia la nivel mai profund, te manifestai în doi ani. Apărea “hai, dormi la mine în seara asta “. Apărea nevoia de a-ţi lăsa întâmplător o geacă de blugi pe la ea, s-o suni peste două zile cu “vai, mi-am uitat geaca la tine, trec şi eu s-o iau.” Apărea “alo, salut, mi s-a făcut brusc dor de tine şi am vrut să-ţi aud vocea”. Apăreau multe mici semne ale faptului că acolo e de fapt o dragoste.

Şi veneau de la sine, nu sub presiunea apariţiei unui terţ, pe care trebuie să-l alungăm cumva acum, că stă în calea paradisului nostru cu beneficii.

Pariez că dacă pleacă ăla, în două zile te simţi sufocat de relaţia stabilă şi o să vrei din nou prietenie cu beneficii. Eventual cu alta.

Cele mai proaste decizii, dragă prietene, le luăm cu orgoliul rănit.

Dacă ţii neapărat să discuţi cu fata, fă-o şi propune-i o relaţie. Nu cred că schimbi mare lucru în acest punct, dar… cine ştie? Oamenii sunt surprinzători.

Sper că ţi-am fost utilă,

Lorena.

Până una alta, să cântăm cu Azur: Aoleu, / Ce să mă fac, doamne, eu. / Se mărită Mona / Nu ştiu, doamne, ce-i cu ea.

 

 

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

 

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

 

 

 

 

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

6 Responses

  1. Georgian says:

    Cele mai tâmpite decizii le-am luat sub impulsul orgoliului, mai ales ca mi s-a inoculat mai mult sau mai puțin subliminal ideea ca leii, zodie sub patronajul căreia m-am născut, sunt orgolioși din cale-afara! Si bineînțeles ca după aceea am sfârșit smulgând-mi parul din cap sau dându-mi singur cu tesla-n oo! Si eu sunt de părere ca domnul X ar trebui sa tragă aer in piept si sa se orienteze. Din păcate însă, exista riscul ca el sa înceapă sa facă comparații cu fosta si atunci sa trăiască o perioada mai lunga sau mai scurta de deziluzii… Cum spunem noi romanii “been there done that!”.

  2. Vali says:

    Mă nimerești pe subiect. Că până la urmă nu “insistența” a făcut ca Alina să iasă cu “Sebiii” (așa îi spune blonda). Niște mesaje amuzante nu poți să le consideri insistență. Ci alte lucruri din trecutul meu. Cum ar fi faptul că am refuzat o colegă măritată și mult mai în vârstă decât mine. Pipăit pe picioare, insistat câteva luni cu ieșit la țigară, apropouri. După, a început să mă bârfească aiurea, că eu am vrut-o și tot felul de comentarii tâmpite la adresa mea (satanist, gay etc.). Nu s-a oprit ani de zile. Cu intermitențe, dar nu s-a oprit. Deși am fost educat să respect toate femeile și sunt de acord cu asta, la un moment dat am răbufnit, nu direct la adresa ei, ci cuiva. Știe și Alina și în loc să asculte versiunea mea o face la ambiție, pe principiul feminismului, femeile solidare. Iar “Sebiii” știe că tipul lui e blonda cu bișon unde are program mai ales după prânz, tot din orgoliu o ține în loc pe Alina. Iar ea tot mă evită. Din orgoliu.

  3. Vali says:

    M-am prins de cand m-am prins ca a fost influentata. Ma mai sucisem un pic atunci cand ai postat cu sucitul, ca-mi placuse mult. Dar putin. Ti-am mai spus. De 5 ori in 8 zile mi-a iesit in cale. Sa fie asa mare nevoie sa demonstreze ca ma evta?

  4. Valentin says:

    Și până la urmă, pare că știe tot ce fac. Îmi iese în cale de 5 ori în 8 zile. Să-mi arate că mă evită. Ce-ar putea să nu-i placă? E doar orgoliu (pe subiect), pentru că simpatie este. Sau a fost, nu i-a plăcut că i-am spus ce face ăla. Și nu-mi pare rău. Îmi pare rău că nu vorbește, să-și spună părerea după ce vorbesc eu.

  5. Joker says:

    Uite, nu pot sa dorm si mi-a atras atentia expresia ta:
    “Imi iese in cale sa-mi arate ca ma evita” – am trait si eu candva situatia asta tragicomica, demna de Caragiale. Stii cum am rezolvat-o? Am invatat sa ma uit PRIN ea, ca si cum ar fi transparenta. A disparut ca un fum. Realitatea pe care fiecare din noi o traim e creatia noastra. Aduna-ti puterile si creaza-ti propria realitate. Cu oarecare simpatie.

Leave a Reply to Valentin Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: