Poşta redacţiei: Vreau o carieră nouă!

Intro: Periodic, oferim iubire cititorului nostru. (Nu, Gicu, nu sub formă de sex, stai naibii jos şi nu mai trimite mesaje private de băgare în seamă. This blog is made for reading, nu for hooking up, că dacă mă interesa să mă coţăi cu străini random, nu aveam un blog, ci bordel în centru.
. În schimb, luăm o dramă personală pe care mi-o trimiteţi pe mail, pe birou@lorenalupu.com, şi găsim o soluţie, pe care oricum n-o veţi urma, dar măcar ne distrăm.

Şi bileţelul de azi zice precum urmează:

X Y sent you 10 euro.

Stai, nu. Mailul greşit, mă scuzaţi.

Bună, Lorena,

Ok, ăsta e.

Urmăresc blog-ul tău în mod constant și mă bucur de fiecare dată când apare un articol nou, pentru că apreciez în mod deosebit stilul tău de a scrie și felul tranșant și nepărtinitor în care răspunzi scrisorilor primite la “Poșta Redacției”. Așa m-am decis să îți scriu, deși subiectul pe care aș dori să-l abordez acum nu prea seamănă cu subiectele clasice despre care este vorba de obicei în această secțiune. 
Ba pardon, e o simplă nimereală că în ultima vreme au scris mai mult fete cu probleme de amor. Rubrica e destinată oricărei probleme din viaţa omului.
Îmi doresc foarte mult să încep să scriu și să pot la un moment dat să trăiesc decent din a scrie despre subiecte care mă pasionează, dacă s-ar putea să fac asta dintr-un șezlong așezat pe malul Marii Mediterane ar fi chiar și mai bine 🙂 but hey, no pressure!
Pui problema extrem de greşit from the get go. În orice domeniu creativ ai debuta, dacă speranţa ta e că o să plouă cu bani, o să te dezumfli repede şi o să te laşi. În primii trei ani de blogging n-am câştigat nici un ban cu blogul, how about that?
Dacă vrei să trăieşti  decent fără a băga o tonă de efort de perfecţionare şi mici umilinţe specifice începutului, fă-ţi bordelul în centru de care îi scriam eu lui Gicu. Gtijă mare, că şi acolo e o concurenţă acerbă.
Mă gândesc că ruda cea mai apropiată a acestui stil ar fi creare de conținut, și aș dori dacă se poate să ne împărtășești tuturor din experiența ta în acest domeniu.
Împărtăşesc în fiecare zi câte ceva, din ce postez pe blog şi pe social media.
Lucrez într-un cu totul alt domeniu, mult mai tehnic, am un job bun de la 9 la 5, cum se spune, dar la un moment dat mi-aș dori să cobor din carusel și să petrec mai mult timp cu familia și cu oamenii care îmi sunt dragi, fără să renunț însă la o oarecare independență financiară.
Pfffahahahaha. Deci tu crezi că a face orice muncă creativă îţi permite “mai mult timp cu familia şi etc”? Nu, boss. Orice muncă creativă, mai ales în freelancing, înseamnă că munceşti all day long, şi în weekend, şi seara, şi noaptea. Niciodată n-am fost mai liberă ca în perioadele când aveam “un job bun de la 9 la  5”, care însemna că la 5 îmi pun palma în c*r şi îmi văd de ale mele.
Nu am scris până acum nimic (cu excepția unui “roman” în școala generală, pe care l-am și pierdut de altfel cu ocazia unei mutări) dar aș vrea să încep totuși de undeva.
De undeva, adică ani de studiu şi exerciţiu, în care DAI bani, nu-i câştigi.
Știu că la întrebările mele se poate răspunde printr-un roman în sine, subiectul este complex, dar m-ar interesa măcar câteva idei de început.
În principal, mă frământă câteva întrebări:
1. Cum știi dacă ai talent sau nu pentru scris, și nu este doar așa, un fel de middle age crisis în care te avânți cu capul înainte, consumând timp și bani și exasperând pe toată lumea care te considera serioasă și așezată deja pe meseria ta?
Nu ştii. Poţi doar să exersezi, să munceşti în fiecare zi şi să speri. Şi indiferent de ce te-ai apuca, şi cât de fabulos ai fi, lumea o să considere oricum că e un midlife crisis, pentru că oamenii te închid mintal într-o cutie şi nu ieşi din ea decât dacă refuzi ferm să-ţi pese de părerile lor.
Vezi piesa mea Jet. O piesă originală, care nu seamănă cu nimic din muzica lui 2020, iar beltingul ăla e destul de  dificil de executat.
Dar pentru că toţi mă încadraseră mintal la blogari, au avut o grămadă de idioţenii de postat despre subiect. Mi s-a rupt până la cusătură, pentru că ştiu cum sună piesa şi am încredere în ea. Şi în mine. Cui nu-i place, să mă sărute gingaş pe testicule.
2. Dacă te-ai hotărât că ai talent și vrei să-ți încerci norocul în domeniu, cu ce începi? Există cursuri sau cărți bune de content writing / creative writing care să-ți dea o structură, sau talentul nativ este totul în ecuație și va scoate capul no matter what? Există site-uri unde îți poți exersa abilitățile (care sa aibă concursuri sau ceva de genul acesta), ca să-ți valideze cumva nivelul în comparație cu media? By the way, dacă nu există așa ceva, uite o idee bună de business, după părerea mea! 🙂
Da. există cursuri, există cărţi, există coaches. Google it. E o muncă de trial and error până îţi găseşti modul personal de lucru.
3. Există tips & tricks în acest domeniu? Greșeli frecvente care se fac și pe care nu ți le-ai dori musai să le faci și tu?
Serios, chiar te aştepţi să împart tips and  tricks gratuit, aşa, într-un articol de poşta redacţiei?
Există două greşeli frecvente pe care le văd. La alţii. Prima e furtul de content. NOPE. JUST NOPE. Cititorul nu e tâmpit, şi chiar dacă este, vede aceeaşi dumă proastă şi la tine şi la Cerasela, şi vă dă unsubscribe la amândouă. A doua e pupincurismul exagerat faţă de cititori şi comentatori, de teamă să nu-i pierzi. Am avut politica asta de tratat comentatorii ca pe zei la toate revistele unde lucram cu patron. Absența unor standarde impuse turmei ducea întotdeauna la misecuvenism și obrăznicie.
 Oamenii trebuie tratați amabil și cu afecțiune reală, dar puși la punct din secunda în care uită de lungul nasului. Dacă tolerezi bădărănia unuia fără să-i penetrezi senzual Cristosu’ părintelui matern, next thing u know, toată lista devine bădărană. Că ţine cu tine.
4. Din experiența ta, care sunt cele mai mari provocări de care te vei lovi pe parcurs?
Răutatea şi prostia oamenilor.
De cum văd unii şi alţii că creşti, o să înceapă să răspândească zvonuri nasoale, în mare parte false, despre tine, să convingă agenţiile şi producătorii să nu lucreze cu tine, o să înceapă să inventeze minciuni, să te saboteze în fel şi chip şi, de la un punct de notorietate încolo, o să ai proşti care să te provoace la certuri în mijloace de transport doar ca să te filmeze şi să te pună pe net, să obţină grohăieli de la alţii, la fel de proşti.
Dacă nu eşti genul care-şi bagă pwla, meditează lung dacă te interesează acest gen de expunere.
Îți mulțumesc mult dacă vei alege să-mi răspunzi, și îți doresc numai bine și succes!
Cu drag,
X. 
***
Dragă X,
Ai o viziune foarte idilică şi nerealistă despre munca de creaţie. Cam ca un copil de şase ani care citeşte pe net că Brad Pitt a luat 20 de milioane de dolari pentru nu ştiu ce rol şi decide că de mâine se face şi el actor şi-şi va cumpăra ursuleţi gumaţi din toţi cei 20 de milioane.
Munca creativă nu e simplă, munca creativă presupune să fii dispus să înveţi şi să o iei de la zero aproape în fiecare zi, şi, ce e mai dureros, să n-ai niciodată garanţia succesului.  Azi, ai 130 de shares şi 45.000 de views, mâine îţi dă Facebook ban o lună şi te chinui cu terţ să ai acces la comunitatea construită cu greu şi foarte instabilă, pe un net pe care apar zilnic alte bloguri, vloguri şi podcasturi în fiecare zi.
Dacă îţi place atât de tare să scrii încât nu suporţi gândul că ai putea trăi fără, ok.
Dar dacă te apuci în ideea că, mamă, ce luxos o s-o arzi tu  pe Mediterana… lol. În orice domeniu creativ, întâi BAGI ani de muncă şi o traistă de bani şi abia mai târziu, dacă eşti cu adevărat bun, ţi se şi întoarce investiţia.
Sper că ţi-e mai clar acum despre ce e vorba în poveste,
Lorena.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți fi susținători de nădejde.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

4 Responses

  1. Vlad Slăvoiu says:

    Eu cred că nu știi dacă ai sau nu talent la scris pentru că înainte de a te apuca de scris pur și simplu nu ai talent. Cred că talentul e ceva ce se construiește prin antrenament – tot făcând și tot repetând. Deci nu știu dacă talentul ar trebui să ne preocupe la început, cât mai degrabă actul în sine.

    Sau, altfel spus, oricine poate avea talent, deci n-ar trebui să ne fie frică de lipsa lui. Se dobândește prin exercițiu. Mai faci și tu, te mai uiți și la altul cum face … și cam aia e.

  2. Vlad Slăvoiu says:

    Se poate să ai dreptate, în fond fiecare cu stilul său.

  3. Hercules Horny says:

    Nu bordel, dar un “atelier”. Unde… you have them by the balls (senzatiile alea cand esti la nudu’ gol, captivul lui Catwoman insasi, rrrrr-rrrrr). De obicei macho-ul vrea sa ramana doar intre cei doi ce se petrece acolo, dar poate aparea deodata si o audienta feminina, cu masti venetiene, si nu doar ca sa asiste. Te scotocesc peste tot, apuca, strang, rasucesc, smucesc, chicotind si chiuind cand reusesc sa-ti faca gemetele sa devina tipete. Kinky hen party, dezlantuire de ferocitati rafinate.

    https://xfantazy.com/video/5d044acfc1c5aa591654bbf0?page=2291

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger