Poșta redacției: Vreau să mă fac scriitor!

Dacă îți dorești să scrii, scrie. Când un lucru ne aduce bucurie, nu există nimic pe pământ care să ne împiedice să-l facem, și nici n-ar trebui să existe. Unii vor să fure bani de la buget, alții vor să dea în cap la oameni, tu vrei să scrii. Superb. O activitate pozitivă, inspirată, care n-a dăunat nimănui cu nimic, și, chiar dacă nu vei ajunge Gabriel García Márquez, măcar vei fi fericită că ai făcut ce ți-a adus bucurie.

Primul lucru pe care va trebui să te oprești să-l faci este să cerșești atâta validare.

Cum ar fi fost să se ducă Ion Creangă să ceară validare de la toți păreriștii? Mai ales că moda vremii lui era franțuzismul pompos. Toți păreriștii ar fi anihilat exact ce îl făcea pe el special, tonul distinct, și l-ar fi redus la mediocritate. Chiar bine intenționați fiind.

Și care e faza cu naivitatea? Ai 21 de ani, for Christ’s sake. La vârsta ta, naivitatea e o calitate și o virtute. Scrie cu vocea ta de acum, nu încerca să pari altcineva. Tonul și atitudinea ta vor evolua natural, pe măsură ce te maturizezi. Iar cine nu știe să aprecieze inocența e îngust și limitat, și nu merită introdus în seamă.

Al doilea lucru pe care va trebui să NU-l mai faci este să stai cu capul afundat în c*r. Aoleo, cum le par altora, ce o să fiu, cum o să fiu. Astea se rezolvă singure dacă nu-ți bați capul cu ele.

Care e menirea artistului?

Să dea naștere unei ficțiuni atât de puternice și de grăitoare, încât să captiveze audiența.

Poate artistul să facă asta cerșind aprobare de la unii și alții și îngrijorându-se cum e perceput?

NOPE.

În schimb, o cale de a crea ficțiune verosimilă și captivantă e să observi viața, să cauți să vezi tipologii de oameni, să studiezi diferența între ce spun și ce fac, ce interese au și cum caută să ajungă la ele. Un bun observator ajunhe un bun sintetizator și un bun creator.

Al treilea lucru pe care va trebui să-l faci este să lași subiecte să vină la tine. Subiecte intense, subiecte care te mișcă. Eu cred sincer că, de multe ori, subiectul te alege să locuiască în tine, nu tu îl concepi pe el. Dar pentru asta, trebuie să ai antenele orientate în afară, nu înspre tine.

Legat de cursuri, sincer nu știu ce să spun. Cu rare excepții, românii sunt profesori execrabili. Atât de egoiști, atât de interesați doar să se pună în valoare pe ei, atât de lipsiți de generozitate artistică și de deschidere spre stiluri diferite de ale lor. Mai ales în domeniile artistice, majoritatea sunt niște complexați cu iluzii de dumnezei, care vor încerca să te formeze după chipul și asemănarea lor.

Poate că o soluție ar fi cursurile online de la autori străini.

Apoi, piața editorială din România e o interminabilă și grosolană japcă. Sunt edituri care îți cer un munte de bani să te publice și edituri care te publică din banii lor, dar îți oferă între 7 – 10% procent din vânzări. Sunt oameni care au vândut un tiraj întreg și au luat în mână câteva sute de lei.

Și la ăștia 7 – 10%, tot tu trebuie să-ți faci singur promovarea.

Cel puțin la cum e piața de carte în România, unica formă cât de cât avantajoasă financiar e self-publishingul, cu utilizarea social media pentru promovare.

Și nu uita: ca orice artă, scrisul e 1% inspirație și 99% transpirație. Trebuie să îți impui să muncești pentru a crește artistic. Nu e simplu, dar satisfacția e imensă.

Îți doresc mult succes,

Lorena.

***

Dacă îţi place acest blog, ai avut vreodată intenţia să-l susţii dar ai tot amânat, acum ar fi un moment foarte bun.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.