Săptămâna viitoare, mă duc la liceu! 😀
Nu, nu am de gând să iau o maşină a timpului şi să mă întorc cu 12 ani în urmă – deşi mi-aş dori să pot face acest lucru şi să schimb nenumăratele momente de tergiversări şi temeri în momente de acţiune plain & simple.
În schimb, săptămâna viitoare începe festivalul Primăvara Poeţilor. Ceea ce înseamnă că o să plouă cu poezie pe străzile Bucureştiului. Iar poetul cu care am deja un “mariage d’amour” – strict pe plan poetic! – e junele şi timidul Daniel D. Marin. Şi superbul său volum de poezie “Aşa cum a fost”, a cărui imagine publică este chiar subsemnata.
Mie îmi place să citesc din DDM, iar lui DDM îi place să fiu “vocea” poemelor lui, de aceea am plimbat “Aşa cum a fost” prin varii cenacluri şi lansări.
Acum, că e primăvară, ne ducem să ne infiltrăm hoţeşte în sufletele liceenilor. Sper să izbutim. 🙂
Programul poetic-liceal e următorul:
Liceul Dante
Joi, 26 martie, ora 11
Scriitori: Violeta Ion, Carmen Dominte, Daniel D. Marin (+Lorena Lupu+”Aşa cum a fost”)
Colegiul Tehnic Edmond Nicolau
Vineri, 27 martie, ora 12
Scriitori: Aida Hancer, Adrian Diniş, Cătălina Canadoiu, Daniel D. Marin (plus remorcile menţionate mai sus)
Imagini din recitaluri anterioare “aşa cum au fost”
poet DDM:
public serios, de intelectuali cu gusturi fine, nu şagă:
şi desigur, umila dvs. preaplecată servitoare, slujind cu drag candoarea unui text aflat undeva la hotarul dintre vis şi… vis:
(mulţumiri lui Cristi şi lui Marius pentru poze.)
asta inseamna ca`ti urez bafta 🙂
păi poţi să vii dacă vrei şi eşti în Bukresh. intrarea e liberă, şi dacă nu e, o eliberăm. 😉
ajung in bucuresti la 2 zile dupa the big event.. deci nu am cum 🙂
păcat. ok… cu această ocazie invităm cititorii şi abonaţii acestui blog să descopere “aşa cum a fost”. 🙂 (the highschool version)
Frummos. Succes. Si hai cu Hyde Park-ul ca sa auzim ori sa citim si din el. 🙂
toate la timpul lor. deocamdată Hyde Park e în lucrări de restaurare. 🙂 şi e vulnerabil.
“Lucrari de restaurare” zici. Hmm.. Asta-nseamna ca n-o sa vada libraria prea curand? Prea curand insemnand anul asta. Iar anul asta la mine se termina in toamna. Restul de timp e o pauza intre ani 😛
dacă totul merge conform planurilor, la Bookfest vei avea cartea în traistă/sacoşă/paporniţăderafie/buzunar/louisvuitton. cu alte cuvinte, unde o să doreşti să o bagi. 😛
“paporniţăderafie” 😆 Rucsac, da 😀 Sa pregatesti pix.
liceu, cimitir al tineretii mele!… si eu as da timpul inapoi…;)
cleomf: pix? (să-mi baaaaaaaaaaaag pila-n pungă, am uitat că aspectul pozitiv – că lansezi o carte nouă – vine cu povara de a-i mâzgăli tot soiul de clişee penibile de genul “mulţumesc că mă citeşti” pe pagina doi!) m-am răzgândit, nu o mai lansez.
wannabegay: acum observ că tu scrii din los angeles. deci nu am cum să te îmbăt de poezie. 🙁
😆 Neah, n-ai voie! Ai zis, zis ramane. Ai putea sa pui din “fabricatie” chestia cu “multumesc lalala”. Dar chiar daca faci asta, tot sa ai pixul pregatit 😆
Nu. Cred că autograful meu pe următoarea carte va fi simplu: “Acesta este un autograf. LL”.
@lorena: vezi ca eu ma imbat repede… iar ideile (ideile! zicea platon :))) nu tin cont de spatiu si timp. si ce e si mai ciudat: nici macar ideea de spatiu nu are un spatiu, la fel cum ideea de timp nu se masoara temporal…
foarte bine. 😛 când îmi voi traduce cap d’operele în engleză, ţi le trimit pe mail şi te pun să îmi cauţi publisher in the City of Angels. Ofer procent din avansurile lor. 😀
hehe! ce aventura! ce nebunie! :))
“Acesta este un autograf. LL” -> Ba nu! Eu vreau autograf personalizat. 😛 Ca peste ani si ani, cand voi imbatrani si nu voi mai avea bani de tigari, sa inchiriez cartea la pret triplu [dublu ar fi cu autograf doar, triplu cu autograf personalizat]. N-o vand, e ca la apartamente: mai rentabil este sa inchiriezi.
ok. “Acesta este un autograf personalizat. LL”
Maa.. Tu nu vrei sa-mi dai autograf, recunoaste! Bun si asa, oricum. Hai, spune, cu ce te pot mitui. Nectarine? 😆
să ştii că dacă eu nu vreau un lucru, ştiu să spun pe şleau că nu vreau.
doar că nu mă pricep să dau autografe. şi îmi amintesc cu groază de valul de isterie “Rondo Capriccioso” din vara lui 2007, şi disperarea mea că nu ştiam ce dracu’ să le scriu unor oameni pe care îi vedeam pentru prima oară, şi care aşteptau cu sufletul la gură să îmi fete mintea puişori.
[stiu, stiu, doar glumeam]
Pai mie nu-mi pasa de feţele alea virgine de-ti vor cere autograf, eu nu fac parte din aceeasi cratita. Mi-ai mai vazut moaca, te poti lua in scris de mine, pe cartea ta, fix cum doreste pixul tau.
păi poate Hyde Park nu va avea succesul lui Rondo C., şi nici o faţă virgină nu îmi va cere autograf. caz în care lucrurile vor fi mult mai simple, desigur. 😆
Or sa vina cu Rondo atunci si tot o sa-ti ceara mazgalitura 😛
hai, mă, că de Rondo a uitat deja lumea. nimic nu se uită mai repede ca meritele unui om. 😛
‘Ete a uitat! Rondo o data citit n-ai cum sa-l uiti. Garantez eu pentru asta. 🙂 Si garantez ca o sa fie puhoi de lume si la Hyde Park.
să vedem. prefer să mă bucur la faţa locului, decât să mă îmbăt cu apă rece înainte.
Dau un vin alb ca sa nu fie iluzorie betia pana atunci.
dar nu beţia e prioritatea mea, ci luciditatea.
De ce ai refuza o betie bahica pentru o luciditate? 😆 [glumesc]
Pentru că beţia bahică mă tâmpeşte, iar eu prefer să am simţurile treze.
Mno, bine, am sa beau doar eu 😆
Da’ chiar, ce s-a intamplat?, ca ai uitat sa ma pui sa mai sun 🙂
băi, frate, chiar trebuie să dezvăluim public faptul că eu nu am coaie să-mi rezolv problemele singură, şi te pun pe tine să scoţi castanele din foc? 😀 😀
Bine ca autograful nu va fi de forma “Fost-am LL, cat am fost” 😆
Si bine ca va fi inlocuita apa din ploaie cu poezie, ca m-am cam saturat …
Geniaaaal!!! Să-ţi trăiască familia! (deşi nu mă mărit prea curând, deci o să mai fiu şi în continuare.)
iar înlocuirea completă nu o pot garanta. 😀
Noah, poti sa-ti mai adopti o initiala si atunci nu trebuie sa te mariti. 😆
Nu vreau garantie, vreau speranta. 😀
aş avea încă o iniţială, mă cheamă şi Cristina. dar nu îmi place cum sună.
Speranţă pot să îţi ofer câtă vrei tu. Am podul plin de speranţe 😛
M-am trezit timp de 4 ani dimineata la ore imposibile, am strabatut orasul cu tramvaiul in drum spre liceul de elita iesean la care intrasem, sperand sa ni se intample si noua o minune de genul evenimentelor despre care scrii aici, o vizita, o vorba, o privire macar din partea oamenilor frumosi si destepti pe care ii admiram si care emanau inteligenta si cultura prin toti porii.
Well, it never happened, asa ca luam cartile din lista privata de lecturi (din seria “Popicu’ citeste cartea X, cica-i bestial capitolul trei, cand o termina s-a abonat Y, dupa care-i randul meu, apoi ti-o dau daca vrei”) si mergeam in Clubul Presei la o cafea sau in parc sa citim Guillaume Apollinaire pe roluri 😀 Am chiulit, e drept, dar cred ca am fost exact la fel de dezamagiti de scoala “de fitze” la care am mers in aceeasi masura in care ne-am dezamagit si noi parintii cu listele de absente, care aratau precum numerele de la 6/49.