E ora două. Abia m-am trezit şi-mi confecţionez o cafea. Stau şi mă gândesc cu groază că de luni începe munca. OK, o muncă flexibilă, agreabilă, pe care o faci cu drag, dar pentru care va trebui să începi să-ţi croieşti un program vag uman.
În teorie, perioada asta Crăciun – Revelion e una de odihnă. Îţi goleşti mintea şi sufletul de rutina şi epuizarea care ţi-au năpădit mintea şi sufletul. Right?
În realitate, nu cunosc om – ok, exceptând femeile gospodine care folosesc prilejul, nu înţeleg de ce, pentru a se arunca pasional în bucătărie, şi muncesc de sărbători de zici că le-a cumpărat cineva pe piaţa de sclavi – care să nu transforme sărbătorile de iarnă într-un dezmăţ sinistru şi să nu trăiască precum versiunea lui liberă de cenzură. Rezultatul e o săptămână haotică, dar agreabilă, de care îţi aminteşti cu drag, numai că reconvertirea la eficienţă şi productivitate la hectar e mai dureroasă decât dieta de dat jos şunci sărbătoreşti.
Am citit pe wallul unui prieten indicaţia gazdei la o masă de sărbători: “Mâncaţi, mâncaţi, că avem Colebil”. Asumarea excesului e un lucru extrem de simpatic. “Trăiţi, trăiţi, că avem deşteptătoare pentru luni” e probabil versiunea mea.
Şi, totuşi, ce frumos ar fi să nu existe ziua de luni. 🙂
Mai e mult până luni. 🙂
Păi şi dacă săptămâna ar începe marţi, cum crezi că ar fi? 😀