Prostia săptămânii: “Tu l-ai făcut gay”

Notă: nu, nu mi-am propus ca acest blog să devină o platformă LGBT. Dar, odată ce am scris primul text pe acest subiect, poveştile se aduc unele pe altele. Iar eu trebuie să scriu despre ele, pentru că mă înspăimântă combinaţia dintre ignoranţă şi fanatism, indiferent cui îi aparţine ea, şi răul cutremurător pe care cele două, conjugate, pot să-l producă.

Un domn şi o doamnă s-au căsătorit cândva în anii 90, şi la numai câţiva ani după, au divorţat. Fusese iubire cu fitil scurt, dar nu atât de scurt încât să nu producă şi un băieţel frumuşel. Şi, pentru că o proaspătă mămică tinde să fie ceva mai puţin sexy decât o zână fragedă şi fără obligaţii, iar domnul de la începutul paragrafului avea ochii alunecoşi şi inima zburdalnică, exact cum ilustrul Caragiale descria femeile, să zicem că atenţia lui a alunecat spre alte orizonturi, urmată, la scurt timp, şi de făptura lui propriu-zisă.

“Mare chestie, băi Loreno”, o să-mi strige toate mamele singure ale anilor 90, şi chiar 80, ba chiar şi din prezent, nu cunoaştem noi foarte bine povestea asta?

Ba o cunoaştem, iertaţi redundanţa. A rămas singură doamna cu pruncul, ca o icoană a Fecioarei Maria, cu diferenţe că tati n-avea semnalmente de Dumnezeu.

Băiatul nostru a crescut frumos, deştept, premiant, cuminte, şi, desigur, cum vă e clar din titlu, gay.

Cu maică-sa, coming-outul a fost pură formalitate. “Ştiam că e gay. E copilul meu şi nu-s chiar tâmpită.” Când o rog să elaboreze, o face: “Am observat că de mic e mai sensibil, mai mămos, mai uşor de rănit, şi avea numai prietene fete, la care ţinea foarte sincer şi frăţeşte. M-am prins că e gay dinainte să-mi spună că e.”

“Normal că i-am spus mamei că sunt gay. Ea e cea mai bună prietenă a mea. Merg la concerte şi la spectacole cu mama şi lumea crede că e gagică-mea, pentru că arată bine.”

Bun. Până aici povestea e minunată.

Când a împlinit 18 ani, şi-a adus şi taică-su aminte că e tată, că doar partea mai grea a efortului trecuse, şi a venit să-l felicite de ziua lui de naştere. Şi a început să-i ţină diverse teorii despre cum să asasineze femeile dintr-o singură privire. Deschis, cum îl educase maică-sa să fie, puştiul i-a mărturisit că asasinatul femeilor nu e o prioritate pentru el.

A urmat un scandal glorios. Iubitorul tată, care nu doar că nu-i onorase cu prezenţa ani în şir, dar de multe ori nici cu mărunţişul botezat în glumă pensie alimentară – în fond, care dintre taţii noştri a făcut-o? – s-a găsit subit autoritate morală, că dacă nu-i dădeai tu creşterea asta muierească şi pizdească şi nu-l luai cu tine la comedii siropoase şi concertul lui Robbie Williams nu ieşea gay. A ameninţat cu toate forurile, comitetele şi comiţiile – deşi, acum, la majorat, nu prea are ce să mai facă – şi s-a tirat furibund.

Pe scurt, ea, care îşi asumase şi dusese singură efortul creşterii copilului, avea de ascultat reproşurile şi ameninţările lui.

Desigur, nenea ar fi avut toate şansele să influenţeze activ sus-numita creştere şi educaţie, dacă n-ar fi fost ocupat cu asasinatul femeilor.  Dar DACĂ se nimerea să înceapă tâmpenia asta demolatoare pentru sufletul copilului ÎNAINTE de majorat, şi eventual într-o zonă a României mai cu furci şi topoare? Sau într-o Românie unde Coaliţia pentru Sex pe Întuneric a reuşit să retardeze populaţia suficient încât să pună majoritatea botul la mizeria asta?

Să fii o mamă singură e un efort uriaş. Nici un bărbat care a absentat din ipostaza de tată n-ar trebui să cârâie nici măcar o literă. Nici măcar dacă copilul ajungea interlop sau drogat, adică lucruri care nu-s înnăscute, ci realmente căpătate în urma proastei creşteri. Unde n-ai contribuit, n-ai ce să pretinzi. E atât de simplu.

Iar un gay e născut gay. Indiferent că e răsfăţat sau bătut cu parul zi de zi, indiferent dacă studiază arta makeupului sau dimpotrivă, îl trimit părinţii cu ziua la strâns cartofii, e născut cu o atracţie faţă de alţi bărbaţi şi o să moară atras de alţi bărbaţi. Deci, versiunea corectă era “noi l-am făcut gay”. În însuşi momentul concepţiei.

Dar prin prisma acestei reacţii barbare, omul ăsta a dovedit fostei lui familii un singur lucru: că plecarea lui, cu mulţi ani în urmă, a fost de fapt cel mai generos cadou.