Mood: romantic. Dar nu romantic-bălos, ci romantic-jucăuş. Cam aşa ceva:
Ceea ce îmi aminteşte: “A Night at the Opera” e albumul meu favorit de la Queen. Îl am în trei variante, toate trei piratate.
Varianta unu: la noi, în Sfântu Gheorghe, era un moş cam ţigănos care vindea casete RAKS în colţul pieţei. Casete care nu s-au întâlnit cu un timbru UCMR-ADA nici măcar în visele lor cele mai perverse. Şi pe atunci, în era î. i. n. (înaintea internetului nostru), nu existau alte opţiuni.
Am cumpărat caseta, am dus-o acasă, am ascultat-o: erau patru melodii de Queen, restul era un cântăreţ specializat în nunţi şi botezuri al ungurilor, Lagzi Lajcsi, care cântă cam aşa şi are următoarea meclă:
Mi-am băgat pixul în ea de casetă şi am derulat-o până la jumătate. Voi, ăi mai boşorogi, sunteţi familiari în tehnica derulatului cu pixul. Tot Lagzi Lajcsi. Am derulat-o până la faţa B. Guess what: tot Lagzi Lajcsi. Mi-am băgat în ea toate pixurile din casă şi am cerut şi de la vecini, de furie. Inutil, tot Lagzi Lajcsi se auzea.
A doua zi, m-am dus la moş, spumegând. Sub ochii mei, în plină piaţă, omul a băgat caseta ratată în Deck A, altă casetă pe care scria Queen cu carioca în Deck B şi a efectuat o tragere. Rapidă şi eficientă. “No, nu-i bai că se drege”, a fost concluzia.
Apoi au apărut combinele. Alea aveau CD player şi casetofon, erau noul nivel de cool. Eu meditam tot blocul la limba engleză, aşa că am avut cu ce. Şi m-am dus la Braşov, să îmi iau “A Night at the Opera” pe CD, trasă frumos la ţiplă.
Acasă, deziluzie: sub ţiplă nu era decât coperta albumului xeroxată pe hârtie normală, iar CD-ul nu avea nici urmă de brand. Dar măcar nu avea melodii de Lagzi Lajcsi.
A treia versiune o am de pe torente. Măcar o dată să fiu şi eu la capătul corect al furtului. 😀
——————
“Can we do it again sometimes?” Nu, nu te umfla în pene. Aşa-i cântecul.
cred că ma simt atrasa de lajcsi.
ok, dedică-i o scriere a ta sofisticată şi flamboaiantă. Uite şi varianta “The Three Tenors”, poate ne descrii un foursome. 😀
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=mqYdHxYn9DA]
Vai, vai, cate mustrari pentru trasul ilegal! 😀
De ce, tu eşti născut după 89?
Dar tot zic eu ca era frumos pe atunci…Eram tineri si frumosi si totul era atat de simplu…Ma inabuse nostalgia Lorena. Un sfarsit de saptamana frumos incepand de azi daca nu mai intru si toate cele bune! Pupici!
io culegeam ciuperci, astfel mi-am luat greatest hits.
Chiar asa – sa avem gusturi comune – nu ma asteptam.
Am ascultat si eu pe casete din Polonia, tot furaciuni. Ma simteam ca si cum as fi iesit cu iubita in oras si-i furam bani din portofel cind ea se ducea la baie 🙂
Caci nici un leu nu ajungea la trupa favorita – queen.
Iar cel mai mult imi placea ‘the prophet song’ – aproape singura melodie psihedelica a lui Freddie.
kalitara: de fapt, nu era. aveam noi nervi mai buni. 🙂
petrov: vremuri mai propice pt. summer jobs. 😉
bogdan: de ce nu te aşteptai, arăt a manelistă? :))
Ma, eu nu am patit-o, macar la muzici nu am avut ghinioane…a, ba da, cand am avut prima oara casetofon si tatal meu mi-a sters o caseta care-mi placea pt a inregistra niste melodii…nu erau rele nici alea, dar stii cum e. In rest, nu am avut ghinion, cum am spus
ah, nici nu vreau să deschid subiectul nervilor pe care mi-i făcea frati-miu, când îmi ştergea casetele preferate să înregistreze Snap şi Tehnotronic pe ele.
io mi-am luat use your illusion de pe strada din bucuresti in 91. taganu care o vindea mi-o vandut versurile trase la xerox cu acelasi pret ca si caseta racks. in bucuresti toti care vand is tigani.era sa zic toti oamenii.
e bine că ţi-a vândut şi versurile în acelaşi preţ. era un gentleman.
prima caseta originala deci originală care avea ţiplă şi timbru a fost “Cruel Intentions OST” lux, frate. atuncia am ascultat placebo prima data după ce vazusem in “Bravo” sfânta queerime.
haha.
creatrix, placebo ii o stare nu o caseta. cruel intentions ii un film prost. every me and every you.
În cazul meu, placebo nu au efect. nu mă dau de podea decît substanţele veritabile. 😀
Ostap, ti-am vazut blogul, pai tu esti de genul feminin? Hahaaaaaaaaaaa
ostap, comentariul meu despre placebo e o stare as well. dont spoil it.
am fost pedepsit. da lasati blogu in pula, hai sa vorbim de casete. cine si-o luat casete de la barock din cluj sa ridice douazeci de degete sus.
eu las douăzeci de degete jos, pentru că pe atunci locuiam în Sf. Gh., şi mă duceam cu autostopul să aud muzici la Festivalul de la Homorod. Î.i.n era şi î.P.v. (înaintea Peninsulei voastre).
prin clasa a 12, deja aveam trase ilegal significant other, albumul de la limp şi razorblade romance de la him. chiar acuma ma uitam la ceva concert de la limp (novarock 09) cand cantau my generation. deşi acuma limp mi se pare o formaţie de mizerie, m-au luat nişte fiori pe care nu ii puteam controla. tremuram, pur si simplu. nu degeaba piesa era my generation.
este o trupa ungureasca kalapacs sau ceva de genu. se pronunta colopaci si inseamna ciocan. nu-i funny? n-aveti chef de glume?
thecreatrix: fiecare generaţie cu “my generation”-ul ei. 🙂
ostap: 😀 😀 oricât de comici ar fi, nu se compară cu ăştia, tot unguri:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=nzHKUzWQ7_s]
coramica, tocmai mi-am reintrat in drepturi. cu ce esti imbracata?:P
cand eram in clasa a 11a, la sovata, ascultam o formatie maghiara “dupla cave” (double coffee) care cantau “ha nem tudom nem fai” (nu stiu, nu ma doare) si dansam in draci pe aia. si pe manele. era 2001, cand maneaua era camuflata in “muzica cool”.
tu alin, alin, alin…
dj-ul era ungur.
Interesant.Azi e vineri 9 iulie ora 23.45deci suntem in week end.Sa cante muzica:(text adaptat dupa Queen)
Acesta e ritmul in care te iubesc
Acesta e ritmul un care te doresc
Stai pe loc sa te doresc
Stai pe loc sa te iubesc
Mi-ai pus sangele in miscare
Cand te-am vazut pe carare
In lumina lunii toate-mi pica
Asa esti de romantica
Te simt cand dansez
Te simt cand visez
Esti senzationala,un pic
Ca sa inchei ,da-mi un pupic.
Ce chestie da nare virus?