Secret Santa e o inepție

Există companii de bun simț, care oferă angajaților prime, bonusuri, cadouri de Crăciun. Și există companii calice, cu manageri zgârciți, care-și mănâncă de cum unghii. Managerii ăștia chitroși și-au zis într-o zi: Cum facem să NU oferim prime de sărbători și să ducem totuși prostul de nas că am sărbătorit? Ah, da. Îi punem pe proști să-și cumpere cadouri singuri. Cum? Ei lor înșiși? Prea evident. Nonono, unii altora.
OK, dar poate proștii noștri sunt deja sătuli unii de alții opt ore pe zi și nu au chef să se și cadorisească. Stai așa, îi punem să se tragă unii pe alții la sorți. Și ca să nu explodeze resentimentele, îi zicem Secret Santa.

În traducere din ebraica veche, Secret Santa înseamnă angajator chitros. Și unicul mod în care spui: “te văăăd, Fănele, cum încerci să scapi fără primă de sărbători” este refuzul participării. Nu-mi impui tu mie spirit de sărbătoare pe banii mei, pe care oricum mă muncești ca pe hoții de cai, dă-te-n sloboz de calic.

1. Dacă te bagi în joculeţe de tip Secret Santa, încurajezi managerul chitros să încerce să te “ciupească” şi în alte feluri.

Recunoşti un zgârcit sadea după modul în care caută mereu să se fofileze de la acţiunea de a scoate bani din buzunar, din modul în care are impresia că vrăjeala proastă ţine loc de $$$$ şi din miile de mici tertipuri prin care caută să-ţi limiteze încasările.
Azi pui botul la o caliceală de tip Secret Santa, mâine te pomeneşti că îţi deduce bonurile de masă din salariu sau te amendează pentru întârziere, sau alte oligofreneli similare.
Nu vrei să te fuţi cu genul ăsta de zgârcit, nici măcar din punct de vedere profesional.
Secret Santa să faci tu cu mă-ta, Fănele. E decizia ta să nu-mi dai primă de sărbători, şi vei simţi reversul când o să te milogeşti să fac muncă suplimentară şi eu o să-ţi zic plin de regrete că aiem sori.

Cine plm e Rodica?

Mie îmi plac cadourile utile. Voi prefera întotdeauna ciorapi de damă, că ăia de calitate sunt scumpi ai dracu şi indispensabili iarna, unui buchet de flori. Sper ca la moartea mea să-mi pună lumea pe mormânt jerbe de ciorapi de damă. Sau de tuşuri negre de ochi, că şi pe alea le consum ca pe seminţe.
Alţii, dimpotrivă, sunt ofensaţi de un cadou util, şi dacă le dai un parfum, se supără fleaşcă: Ce vrei să insinuezi, că put?
Unicul mod în care poţi face un cadou ok e să cunoşti intim persoana şi să-i ştii ideile fixe şi pe cele mobile.
În corporaţiile cu mulţi angajaţi, există şanse ca nu doar să nu cunoşri bine persoana ci gen să n-o cunoşti deloc. Şi acum să stai să te bagi în seamă forţat cu Rodica, să şi descoperi că e proastă de bubuie, iar tu proastei ăsteia trebuie să-i cumperi ceva şi preferabil să nu umfli tărâţa în ea a isterie.
NO. THANKS.

Bugetul.

Dacă ţii la persoană cu adevărat, nu-i dai un ciuruc. Îi dai ceva demn de ea, ceva pe care să ştii că nu-l aruncă în primul coş de gunoi după ce s-a asigurat că a ieşit din orizontul tău vizual.
Dacă un cadou pentru cineva e făcut la modul “ce se încadrează în ţ lei fără să mă arate calic”, mai bine nu-i faci cadou.

Deja avem suficiente cadouri de cumpărat anyway.

Familie, prieteni, apropiaţi, chiar şi parteneri de business cu care ai o relaţie mai umană. Chiar nu ai nevoie şi de Rodica. Rodica nu sclavageşte pentru tine, ci pentru muistul care a iniţiat Secret Santa. S-o cadorisească muistul.

Inevitabila comparaţie.

Tu cumperi ceva decent şi de calitate, că ţi-e ruşine să-i dai o sticlă de Premiat. Iar când îţi desfaci pachetul, constaţi că ai primit un pix în formă de penis şi o cană cu mâner de penis. Cum ai venit, ai luat pula de două ori.
Nu, mersi.

Efortul de a mima bucuria în faţa mulţimii, când ai primit un kkt.

La un moment dat, făceam traduceri pentru o companie care, de sărbători, oferea acelaşi pachet tuturor, angajaţi interni şi colaboratori externi: o pungă festivă cu un Panettone şi o şampanie. Nu trebuia să mimezi orgasmul la un Panettone şi o şampanie ca Meg Ryan în When Harry met Sally.
Dar când se desfac cadourile unul câte unul, tu vezi pixul în formă de penis şi cana cu mâner de penis, lumea începe să aplaude, o reacţie de Grinch ar fi un party killer evident şi tu ai deveni haterul number one. Se uită n perechi de ochi la tine. Cine a fost făptaşul??
Înghiţi în sec şi începi: “Vaaai, ce tare. Mereu mi-am dorit să scriu cu penisul şi să beau din penis. Mulţumeeesc”.

Şi, ca o chestie finală: Secret Santa nu e niciodată secret.

Tu pe cine ai?
Pe mă-ta, de ce?

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

4 Responses

  1. RB says:

    In toate companiile in care am lucrat pana acum, secret santa venea intotdeauna de la angajati. Managerul participa sau nu, dupa cum avea chef, dar secret santa era secret santa si prima de Craciun era prima.

  2. Bubu says:

    Baietii din departamentul meu si eu facem asa: fiecare vine cu 2 cadouri impachetate, in suma maxima de x fiecare. In fiecare zi se trage la sorti 1 om. Apoi omul ala trage un biletel cu un nr. Omul care a iesit de 2 ori, e eliminat. Si tot asa. Nimeni nu stie cand ii vine randul si ce nimereste. La final, ramane un om cu 2 cadouri.

  3. uirebit says:

    Ești cam spurcată la gură, dar ai un stil foarte amuzant.
    Îmi placi!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading