Shogun (2024)

Se întâmplă un lucru minunat în ultima vreme: toate cărțile preferate ale copilăriei mele sunt ecranizate, sub formă de seriale sau filme de lung-lung-luuung metraj. Interviu cu un vampir, Dune (despre care am scris aici), și, acum pe Disney+, Shogun, romanul amplu și imposibil de lăsat din mână al lui James Clavell.

Chit că, trebuie să admit, când l-am citit, eram un copil prost și vedeam un roman captivant de aventură și suspans. Acum, înțeleg că este vorba despre ciocnirea a două civilizații, despre explorarea și modelarea caracterelor și, desigur, despre intrigi de curte. Game of Thrones de Osaka.

Dar voi puteți vedea serialul prin oricare din aceste lentile și garantez că nu vă va dezamăgi. Scene magistrale de acțiune? Avem. Curteni uneltitori și șușotitori? Avem. Crime violente și surprinzătoare? Desigur. O poveste cutremurătoare de dragoste? Daaaaaa. Chit că mult atenuată față de carte, și chiar față de miniseria cu același titlu din anii 80, când Richard Chamberlain juca toți eroii enigmatici și curajoși cu pomeți proeminenți care explorează depărtări și trăiesc vârtejuri emoționale.

Serialul Shogun (2024) are zece episoade, iar acestea sintetizează cu mare artă povestea completă prezentă în romanul lui Clavell. Și totuși… ultimul episod ne surprinde cu un final în cliffhanger, ceea ce sugerează că povestea merge mai departe, ca vântul din Vama Veche.

Un sezon al doilea nu va fi dificil de scris, totuși. Și asta pentru că romanul lui James Clavell se bazează (liber) pe evenimente reale. Într-adevăr, în jurul anului 1600, Japonia era străbătută de misionari portughezi (nu stăpânită, de vreme ce cultura de samurai nobili și războinici ai Japoniei n-a permis niciodată ocupația militară). Dar portughezii își creaseră un monopol comercial: importau credință catolică și arme, și exportau mătase și argint la prețuri insultător de mici.

În această perioadă, un navigator englez pe nume William Adams a fost primul reprezentant al patriei sale care a reușit să ajungă în Japonia, cu o navă comercială olandeză, și, pentru că era băiat deștept și adaptabil, a devenit mâna dreaptă a shogunului Tokugawa Ieyasu, pe care l-a ajutat să-și construiască o flotă de tip vestic și să acumuleze mai multă autoritate. Rezultatul a fost benefic și pentru Occident, care și-a dezvoltat din acel punct comerțul cu Japonia, dar și pentru japonezi, pentru că s-a destrămat monopolul portughez. Adams a rămas în Japonia și a devenit poate cea mai influentă personalitate străină din această țară în secolul al XVII-lea.

Clavell a tratat această frumoasă pagină din istorie cu libertatea creatoare a unui romancier talentat. A înlocuit numele personajelor reale – Adams a devenit John Blackthorne, iar Tokugawa a fost botezat Yoshii Toranaga. Și mare parte din personajele istorice cheie de la curtea japoneză au fost redenumite, să n-avem vorbe la proces. Evident că a adăugat și o poveste splendidă de iubire între pilotul englez și o doamnă ambițioasă de la Curte, să creeze și emoție. Și așa s-a născut un bestseller.

Miniseria americană din anii 80, cea cu Richard Chamberlain și pomeții lui senzuali, rescrisese poestea să placă publicului occidental. Mai puțină acuratețe istorică, mai mult tumult de sentimente, și inclusiv prietenia dintre Toranaga și John era atât de frumoasă, încât mai aveau puțin și treceau la trebușoara rușinoasă.

În 2024, însă, inițiativaa ecranizării lui Shogun a aparținut unui japonez. actorul și producătorul Hiroyuki Sanada. Și cum cine împarte parte-și face, Sanada s-a autodistribuit pe sine în rolul cel mai interesant, cel al viitorului shogun Toranaga. Și s-a asigurat că serialul care va rezulta o să respecte în cea mai mare măsură specificul culturii japoneze, mai ales în perioada istorică dată, atitudinea și mentalitatea vremii și, în mai mare măsură decât romanul, acuratețea perioadei istorice.

Așa, le va simplu să scrie un al doilea sezon, ba chiar un al treilea. Au istoria reală a Japoniei, din care să se inspire.

Personajul Toranaga, așa cum e el interpretat de Hiroyuki, e de o complexitate aparte. Urmaș al unei familii vechi de shoguni, Toranaga primește o invitație să devină shogun din partea împăratului muribund. Dar o refuză, pentru că vrea pace și liniște, și nu ostilități între seniori. După moartea împăratului, se constituie un consiliu de cinci regenți din familii nobile, iar restul de patru uneltesc oricum împotriva lui Toranaga, pentru că îi simt autoritatea tăcută și se tem de el, chit că nu-i amenință cu nimic.

Toranaga nu vrea puterea cu tot dinadinsul, dar după ce e șicanat cu necruțare de restul, mai ales de adversarul său despotic Ishido, încheie prin a pune în aplicare citatul vostru preferat: When you play the game of thrones, you win or you die.” Urzeala de intrigi și lupte subterane pentru putere e redată cu o artă aparte, de după zâmbetele protocolare și plecăciunile reciproce până la pământ.

Pe acest teren minat ajunge corabia condusă de John Blackthorne, un englez ambițios care vrea să fie primul care descoperă Japonia. Spre ghinionul lui și al restului echipajului, gazdele nu sunt încântate de vizită, prin urmare, prima lor țintă e o închisoare. Și traducătorii lui sunt preoții portughezi pe care Blackthorne protestantul îi înfruntă fără pic de subtilitate din prima. Viața lui nu pare să valoreze mare lucru, dar după ce îl pune pe Toranaga în temă cu faptul că portughezii fac contrabandă sub protecția bisericii, japonezii își dau subit seama că poate fi folositor. Traducătoarea lui, Mariko, e și educatoarea lui; persoana care îi dezvăluie treptat principiile și rafinamentul modului de viață al samurailor.

Iubirea lui Blackthorne și a lui Mariko e insinuată subtil și extrem de lent. „Slowburn”. Dar te captivează prin intensa emoție pe care o trădează gesturi mici, diafane, abia perceptibile. Tot speri că există o soluție pentru ei, și… o să vedeți. Sau, dacă ați citit cartea, știți.

Construit pe tema străinului care trebuie să se integreze într-o lume misterioasă ccu reguli aparent bizare, cum ar fi „Un yankeu la curtea Regelui Arthur” sau ”Erewhon”, ”Shogun” vorbește despre evoluție și schimbare. Punctul în care, pe la final de sezon, Blackthorne își revede confrații marinari albi și îi găsește murdari și vulgari, e momentul în care înțelegem că John de acum e cu totul altă persoană decât cea pare a pășit pe tărâmul soarelui – răsare și că nimic din viața lui veche nu-i mai spune nimic.

Toranaga strică la final nava „Erasmus”, pentru ca Blackthorne să nu poată pleca. Dar gestul e inutil; Blackthorne era deja ancorat în țărmul japonez, și singura realitate pe care și-o dorea era cea din jurul lui.

O poveste impresionantă de iubire și conflict, Shogun e totodată reflectarea unei lumi care îmbină cu artă și măiestrie cea mai diafană poezie și cele mai sângeroase crime. O lume în care moartea te poate aștepta la orice colț, și orice cuvânt pripit îți poate crea dușmani. O lume-legendă.

***

Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici. Pentru donații de 50 de euro sau mai mult, îmi poți propune tu un subiect. Pentru donații de 25 de euro sau mai mult, poți propune o poezie pentru cele 365 de zile de poezie.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. Mira says:

    *Portughezii exportau catolicism şi arme şi cumpărau/ importau mătăsuri.
    În rest, analiza istorică şi mai ales de film, remarcabile. As usual.

  2. Doru florin says:

    Oricat s-ar chinui ma indoiesc ca ii va ieși un episod care să descrie faptul că:
    ”..în acel an, la răsărit, în a douzecișiuna zi a lunii a zecea, Luna-fără-Zei, armatele s-au ciocnit. A fost într-o zonă muntoasă, aproape de Sekigahara, de-a lungul drumului de nord, pe o vreme câinoasă – ceață urmată de grindină. La amiază Toranaga câștigase și a avut timp să declanșeze măcelul. 40000 de capete au fost despărțite de trup.
    Trei zile mai târziu Ishido a fost capturat viu și Toranaga din amabilitate i-a amintit despre profeție și l-a trimis pentru a fi expus la Osaka, ordonând măcelarilor să aibă grijă ca picioarele să îi fie prinse ferm în pământ, lăsând afară doar capul și să roage amabil trecătorii să testeze ascuțișul unui ferăstrău pe cel mai faimos gâtlej din regat. Generalul Ishido s-a odihnit astfel trei zile și a murit foarte bătrân.”

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading