În cătune şi oraşe cu IQ mediu subunitar din România, ca şi pe bloguri de labe triste (o, da, am făcut o pasiune pentru acesta, îmi doresc să-l fac vedetă), problema vizavi de existenţa unei femei se pune aşa:
Nu ești în stare să faci o ciorbă, o mămăligă, să calci o cămeșă, să dai drumu la mașina de spălat fără android 2.2 și taciscrin. Cum pula mea crezi că faptul că sugi pula bine și te fuți în cur ca o birjă va schimba faptul că ești o rapandulă absolut inutilă?!
Răspuns: Când cumperi o unealtă, e în regulă să fie unealtă. De-aia dai bani pe ea. Vine cu garanţie, funcţiile a, b, c, rate x, y, z, etc.
Dar o femeie nu e o unealtă – şi e mârlănesc să o tratezi ca atare. Ştiu, 80% din poporul român o face. Pin urmare, 80% din poporul român sunt mârlani. Singura femeie din lume pe care X e îndreptăţit s-o întrebe dacă ştie să facă ciorbă e propria lui bucătăreasă plătită, la angajare. Singura femeie pe care X. e îndreptăţit s-o întrebe dacă ştie să calce o cămeşă este propria lui menajeră, la angajare.
Nu, iubita cuiva nu e nici bucătăreasa, nici menajera lui. Dacă X vrea mămăligă, are şi el două mâini – e liber să şi-o facă. Dacă X. vrea cămeşă călcată, idem. Modul unora de a-şi trata iubitele ca pe menajere gratis mi se pare o formă de “s-a-ntâlnit hoţul cu proasta”. Şi se impune bineînţeles întrebarea: DAR TU CE OFERI?
Dacă tipa alege să fie casnică şi s-o ţii tu, da, ai tot dreptul să îi ceri menaj contra faptul că o ţii. Dar dacă ea câştigă cam de 3 ori cât tine? Sau cam de 5 ori? Când amândoi au venituri şi contribuie financiar la întreţinerea căminului, pretenţiile de genul “Noi ce mâncăm azi?” “Îmi calci şi mie o cămaşă?” şi “Vreau ciorapi curaţi” se tratează cu răspunsurile: “Păi, spune tu, că ţie ţi-e foame!” “Ai şi tu două mâini!” şi “Spală-ţi sau cumpără-ţi”. Exact în această ordine.
——————————
Bun. Acum, întrebarea e aşa: Ce drept are un X. să întrebe o femeie străină – una care CHIAR NU ARE NICI O OBLIGAŢIE SĂ-I DEA SOCOTEALĂ – dacă ştie să frece podele şi să desfunde bude?
E ca şi cum s-ar duce o fată la bancă, şi s-ar apuca să-l întrebe pe tipul de la ghişeu, care n-are nici o treabă cu ea: Auzi, dar tu freci podele? Dai cu aspiratorul? Sau pe cardiolog. Sau pe dentist. Sau chiar pe pizza delivery boy. Tot atâţia oameni cu care nu ai decât o legătură superficială. DE CE TE-AR FUTE GRIJA CE FAC EI ACASĂ? E obrăznicie crasă.
Ce drept are X să judece o femeie străină după acest tip de “utilitate”? Cine îl judecă pe directorul unei bănci, pe medicul de familie sau pe contabilul unei firme după acest tip de utilitate? Evident, nimeni. Că nu pentru asta sunt ei făcuţi. Chestia e valabilă şi dacă directorul / medicul / whatever e femeie.
Eu, una, o să resping din start bărbaţii care mă vor “utilă”. Să-şi angajeze servitori. Nu-s “utilă” în acest sens şi nici nu îmi doresc să fiu. Eu îmi fac bine treburile pentru care sunt plătită – îmi doresc să fiu utilă acolo şi chiar sunt. Iar dacă sunt plătită, am cu ce să plătesc pe alţii, să fie ei utili din acest punct de vedere. PENTRU CĂ POT.
bun, ok, dar într-o familie (sau cuplu, mă rog) sarcinile se împart. şi, în cadrul acestei diviziuni, se poate ajunge ca femeia să bată covoarele în curtea blocului şi bărbatul să facă ciorbă. sau femeia să care bagajele de 15 kilograme de la maşină până la etajul al patrulea, iar bărbatul să spele ciorapi. fain ar fi? 🙂
depinde de veniturile acelei familii. dacă familia are venituri modeste, da, e ok să se împartă ECHITABIL sarcinile. Cu accent pe “echitabil”.
Bine ca bagajele respective le cari de 2 ori/saptamana minim. Tie ti-ar conveni sa-ti spele ciorapii de 2 ori pe an (presupunand ca plecati in 2 vacante pe an)?
bine, dar tu introduci un criteriu pecuniar într-o relaţie care n-ar trebui să aibă legătură cu lucrul ăsta. adică, dacă am înţeles bine, tu spui că dacă femeia câştigă de 3 ori mai mult decât bărbatul, înseamnă că poate să-şi “cumpere” dreptul la pasivitate absolută în ceea ce priveşte chestiunile strict domestice.
şi bărbaţii nu au făcut la fel din cele mai vechi timpuri? “eu te ţin, deci tu faci şi dregi”.
orice relaţie are legătură cu lucrul ăsta, fie că ne convine, fie că nu.
ba au făcut la fel din cele mai vechi timpuri. de aceea cred că reversul acestui lucru nu schimbă nimic. înlocuim doar sexul celui care face munca de jos. şi atât.
cred în continuare că nu banii schimbă genul ăsta de împărţire a sarcinilor, ci, eventual, timpul liber pe care-l are fiecare dintre soţi. dacă nevasta câştigă de 5 ori cât bărbatul, dar lucrează 3 ore pe zi, iar bărbatul lucrează 10 ore pe zi, mi s-a părea aiurea ca femeia să-i spună să-şi facă singur de mâncare, pentru că ea aduce mai mulţi bani în casă.
o femeie care câştigă de 5 ori cât un bărbat lucrând 3 ore pe zi va proceda astfel:
a) îşi va folosi influenţa să-i procure ăluia un job unde să câştige şi el mai mult.
b) va plăti ea menajera, cu menţiunea că bărbatul va trebui să recompenseze cu de 10 ori mai multă atenţie
c) îşi va căuta unul care să câştige relativ cât ea.
Da ce te faci dacă ăla, de lucrează 10 ore pe zi şi câştigă de 5 ori mai puţin decât ea, are “lucrarea” NORMALĂ?! 😀 “NORMALĂ” as in “mare, foarte mare şi NORMALĂ”… 😀 Răspuns: a) – care pică dacă lu’ respectivu-i place locu’ de muncă la care lucrează!
mnoah, asta cu “îşi va căuta unul care să câştige relativ cât ea” e ciudată. tu aşa-ţi alegi oamenii cu care să trăieşti?
nu, dar e un criteriu important. îmi place senzaţia de a trata de pe poziţii egale.
Am trait cosmarul asta cu mancarea si camasile – da, stiu, a fost alegerea mea, facuta din toate motivele gresite, m-am desteptat, am renuntat. Intamplator, chiar gatesc bine si chiar calc impecabil camasi, dar sunt perfect de acord cu tine aici, meseria mi-o fac si mai bine si prefer sa las menajul pe seama altora care, fara indoiala, se pricep mai bine decat mine la asta si deloc la ce fac eu. In plus, sincer, imi amintesc de o prietena care, fiind foarte ocupata, bine platita si cu timp putin pentru chestiuni administrative, ii ducea sotului, de ani de zile, camasile la spalatorie. Le ducea joi si le lua vineri, mereu la aceleasi ore. Şi, evident, camasile erau mereu impecabile. Iar el se lauda tuturor cum sotia lui, care e o minune de femeie, nu numai ca e economista, desteapta si realizata, dar, uite, e si grijulie, el are mereu camasile calcate lunea dimineata. La care tipa, satula, dupa niste ani multi, i-a replicat, in plina petrecere: Daca vrei sa te lauzi cu mine, spune si tu ca sunt buna in pat. Cat despre camasi, s-o laudam pe Nuti de la “Nufarul”! :))
😀
Indiferent de salarii si de banii adusi in casa, totul tine de cuplu. Daca au o relatie normala, frumoasa, nu-si vor face socoteala care aduce mai mult si nu-si vor impune unul altuia ce si cat sa faca, in ceea ce priveste treburile casei. E o intelegere si o armonie care aduce de la sine un trai normal, fara reguli. Au fost ceva ani, cam 2,3, timp in care stand acasa am produs mai mult ca el. Nu de 3, poate mai mult. El pleca la 7dimi, mai venea la 11pm. Faceam din placere. Nu-i puteam schimba slujba pt ca era ce-l facea fericit. Nu am vrut nici menajera, imi placea mie sa fac diverse. Dar asta a fost in cazul meu. Acuma, depinde de femeie si ,mai ales, de relatia pe care o are cu sotul/iubitul/partenerul.
isa, să nu uităm dialogul ăla al meu cu tine care n-aveai gaze-n casă şi nu ştiai de lucrul ăsta. 😀
îţi dau dreptate, dacă celălalt e atât de cald, iubitor şi simpatic ca soţul tău, aia cu “mai multă atenţie” vine de la sine şi tinzi să renunţi la reguli. dar io, care detest muncile casei, aş angaja menajeră anyway.
Menajeră?!! 😀
Aia cu gazele mi-e foarte cunoscuta. :))
da, gazele :)) eram la casa noua. Si daaaaaaaaaa, claaaaar, tipul trebuie sa merite. In cazul nostru, nu l-am meritat eu pe el, casnicia aia s-a facut praf.
Menajera, da, si eu as vrea. Daca sanatatea nu mi-ar permite sau daca nu as avea timpul necesar. Altfel, mi-e drag mie sa le fac pe toate. Iar daca nu simt ca mi-e drag, e clar ca nu mi-e drag nici tipul cu care traiesc si apar alte semne de intrebare : ce caut eu cu asta? Bine, asta dupa cativa ani buni, ca nu ma vad traind din nou cu un barbat curand.
depinde de la femeie la femeie.
uite, eu pot să mă îndrăgostesc varză de unul, să-i ling pozele cu el de prin casă, să am orgasm numai cu gândul la el, şi tot n-o să mă încânte să-i frec glorios podelele. Prefer să-i frec glorios altceva. 😀
hahahahhahaha, Da, chestia e relativa
“DE CE TE-AR FUTE GRIJA CE FAC EI ACASĂ?”
Puterea exemplului majorităţii. Orice ţoapă se simte mai importantă când bagă nasul în Click, Cancan şi Spy, după care îi vine ideea că e la fel de eficientă ca un reporter slinos. Şi stă cu nasul pe vizor, după vecini, pe geam, după vecinii de peste drum etc. Grija e partenerul ei sexual de bază.
“80% din poporul român sunt mârlani.”
Mârlănismul e şi el o unealtă. Ajută la menţinerea unei bune relaţii cu prietenii mârlani, cu vecinii mârlani, cu şefii mârlani şi cu socrii la fel de mârlani. În cătunele şi oraşele cu IQ mediu subunitar din România, relaţia cu mârlanii e mai importantă decât orice, decât serviciul, banii, ratele, şcoala etc.
După cum a spus un postac de-al lui Ciutacu, în era comunistă în cătunele şi oraşele monoindustriale cu IQ mediu subunitar era esenţial să fii dus pe la biserică, să vii la sărbători şi să-ţi faci cât mai multe cruci. (Ca şi acum.) În ciuda liniei partidului. Comunistul, activistul, securistul erau departe. Mârlanii erau aproape. Să spui în faţa mârlanilor că eşti necredincios era ca şi cum ai spune că eşti vinovat de crimă.
Din câte se vede, mârlanul ortodox nu se deosebeşte foarte mult de mârlanul musulman.
nu zic nu. unealta mârlănismului o folosesc şi eu cu mârlanii. corect.
dar în relaţiile personale, mârlănia nu are de căuta.
Lorena: tu de ce-ţi pui mintea cu ăştia? De aia nu poţi dormi? Dă-le pace, să fie sănătoşi şi spor la scris să aibă. Vezi că, cu cât te strofoci mai mult, cu atât ei râd de tine. Exemplu: ei scriu o chestie urâtă de tine la ei pe blog, tu te duci şi le postezi un comentariu detaliat cu argumente, ei fac mişto de tine şi de comentariu. Nu o să rezolvi nimic în modul ăsta. Lasă-i în plata lor, dacă ei atâta pot, asta e. Ştii cum se zice: de unde nu e… Că eu cumva asta cred, cu cât te ambalezi tu, cu atât ei fac mai mult mişto de tine. Şi vezi că nu merge să discuţi serios. Eventual, cel mult, răspunde la ironie tot cu ironie.
Permanent o să fie cineva care să te înjure pe undeva. Nu-ţi mai trăi viaţa prin şi pentru ei. Ce depinde viaţa ta de părerile lu’ x şi y despre tine? Urează-le succes şi la mai mare. My opinion.
da. dar ultima oară tu îmi trimiteai mail cu “ui’ ce căcat o zis x de tine”. gen.
eu am zis să nu-ţi pui mintea cu proştii. cu alţii poţi să ţi-o pui. de ce nu scrii un reply la articolul ăla, par example? da bine, e treaba ta ce scrii, ziceam şi io aşa…
o polemică cu cineva prost nu duce la nimic, o polemică cu cineva mai răsărit poate fi constructivă în ambele sensuri. zic.
la articolul ăla nu am de ce să scriu reply, pentru că autorul lui e cam de cincizeci de ori mai prost decât ăsta cu care mă muiesc eu acum.
:)))
k
nu, nu râde. reciteşte textul ăla şi cam ce scrie individul ăla în general. e de o prostie atât de crâncenă, încât chiar nu ai de ce să te complici.
şi precum vezi, la postarea ăstuia, nu m-am luat de ce zicea despre mine. zice la comments că nu mi-a citit cărţile, deci tot ce zice e speculaţie. M-am luat strict de ideea “utilităţii” femeii – care nu e o problemă a unuia singur, ci o problemă generală de mentalitate.
Înţelegi tu?
da, înţeleg, în sensul ăsta, cu utilitatea femeii, e bun articolul. şi nici eu n-am înţeles prea bine articolul ăla, cu precădere intenţia lui, dar am zis că poate îs lucruri pe care nu le cunosc la bază. de evaluat l-am evaluat diferit pe autor, pe baza altor articole, dar cred că pe unele chestiuni îşi dă cu părerea după o aruncare cu privitul superficială. no one is perfect. mă rog, asta îi părerea mea despre subiect (şi predicat).
păi sunt 2 articole denigratoare, de la doi oameni care nu mă citesc. scurt. care mă urăsc din oficiu, sau pentru că au ei penisul prea mic şi se simt frustraţi de femeile înalte.
ăla trimis pe mail de tine e un “lorena e proastă lorena e proastă lorena e proastă”. O copilărie. Singurul răspuns pertinent e “sugi camioane de puli!”
ăsta e “lorena e proastă lorena e proastă lorena e proastă şi nici nu freacă podea aşa cum TREBUIE”. Ia stai, bre, cine zice că TREBUIE?
ala era mail. Privat. Acu’ e out in the open, asa ca tre’ sa dea altfel :))))))))))
Şi iată cum semantica sare iar în ajutorul relaţiilor de cuplu.
În limba pidgin folosită de civilizaţia din Papua Noua Guinee (acum se cheamă altfel ţara aia), soţie se spune aşa: cook belong me.
Dacă eşti foaarte cuminte, îţi spun mai multe.
în necivilizaţia, vrei să zici.
mda, potzi sa-i zici primitivia care nu accepta lesa, botnitza, catushe, sei fraie etc dar are toata bunavointza sa comunice si sa intzeleaga, si pe unul si pe altul de oriunde ar fi el fie ca-i straight, gay, lesbi etc , pentru ca inainte de determinatii suntem oameni
si daca facem o erotica, ideea mea initziala era de un dialog care sa duca la dialectica pana la urma, adica o descoperire a adevarului din fiecare pentru ca asta am urmarit in primul rand cand am iesit pe net sa vorbesc cu oamenii
si in cineva am crezut ca am gasit un om cu care pot nu numai sa schimb asa in treacat o vorba, ci chiar sa vorbesc
indiferent pe mai multe stiluri dc vretzi
acelasi om cu acelashi om pe mai multe voci 🙂
cam asa vad eu mental fucking-ul ” sterling-ul” in care cred e asta “moneda ” care e simbol al valorii, nu valoare in sine, atentzie
apropos de chinezi, dragii mei stitzi ce valoare aveau banii de hartie acolo ?
e se ardeau ca ofranda pentru mortzi 😀
ok Lorene deci nu stiu cat amestec personal ai avut tu in asta ori altii,
SI NICI NU VREAU SA STIU SINCER, deci asha ceva chiar nu ma intereseaza, “datoria” pe care o am si am avut-o fatza de tine nu e in bani de hartie ci una pe bune si de viatza, atat
ok tu om la care eu aveam datorie de viatza vrei bani de hartie , ok fine with me facem ca tine sau ma rog, nu stiu cum te-au pacalit altzii
si terminam povestea cu brisca-n gat din partea mea, asha cum era sa ajung pe bune daca nu erau cateva vorbe scrise de tine atat.
deci nu ma intereseaza cine, ce, cum, esti, de unde esti cata carte stii si etc
ma intereseaza atat sa “platesc ” unui om o datorie de viatza sa zic asha , daca el sau altii pentru el au ales sa o mortifice ok sa le fie lor de bine.
si asta prin ceea ce pot, incerc eu sa-i “ofer”, si nu prin retorica goala ci prin dialectica, ok se doresc “monezi” de hartie … asta e
ok deci sa ma scuzatzi din nou ca iar mi s-a urcat un pic la cap, tre sa mai beau un pic de cerneala sanchinezeasca of course ca sa ma curatz un pic
asta e problema cu “futaiurile” de orice fel ,
sunt reciproce intotdeauna 🙂
no, scuze Lorene si Lotuse si altora in care am mai dat pe nedrept , dar prostie extrema e a unora e determinata de cocalareala proasta a altora de un circ, un show, nu un Hyde Park.
si cand ti se urca mizeria altora la cap, cand ti se pun intrebari pe ocolite alea ale a, ca nu vrei sa ne spui tu ca daca putem sa-l numim ashea si ca , alea, alea
o sa ai premiu cu poza langa el
doar nu e bine asha atat si cacat din asta nu o sa inghit, scurt.
deci cu oameni cu care m-am arat pe creieri sa zic asa reciproc, e bine, la altzii lorene sa stii ca m-ai invata sa le dau si eu “banu'”, ca sa ma lasatzi in pace adica asha merge , banu’ se face sarma ghimpata 🙂
gen luatzi fratilor: asta vretzi, n-ava
adica e pe din astea ?
hai sa vedem marca banu ‘ :D)))
ok : avetzi banu’ …….. bla bla bla , luatzivi-l si bagativi-l undeva, si lasatzi-ma in pace
explicati-va singuri intre voi
intrebatzi-va singuri cum aratatzi etc
băgatul în viața altora e sport național, al majorității națiunilor. nu e boală endemic românească.
mârlănia la fel. deși… pielea românului e mai groasă.
cu treburile casnice e mai greu… ține de fiecare cuplu în parte cum își distribuie sarcinile. după cum bărbatul nu ar trbui să se dea în spate de la nimic, așa și femeii îi stă bine să aibă grijă de casă. nu exclusiv femeii deci.
mie personal nu îmi cade mici mâna nici cucu’ să curăț prin casă orice (vas WC, cadă, chiuvetă, gresie, faianță inclusiv) numai bucătăria nu mai mult de 2 ori pe săptămână, aia însemnând și spălat de vase. oricum sunt adeptul practicii ca fiecare să curețe după el, cât mai repede. praf și astea care nu sunt chestii ce țin de dezordinea individuală se rezolvă ușor într-o garsonieră.
când o fi să fiu la casa mea cu camere și pentru eventualii copii o să mai văd cum stau treburile, dar probabil timpul meu și al soției va valora mai mult decât onorariul unei persoane pentru menaj.
dacă o să mai fii activă pe blog și eu o să mai comentez, sigur mă voi lăuda ce și cum am realizat.
Am lăsat capcana, dar nici o nuanţă nu-i scapă.
Acu, e o comoară prin Papua aia de care vorbeam. Îţi dau harta ei dacă-mi dai şi tu o hartă la schimb.
Vezi cai sriis patent vresit
Mi se pare normal ca o femeie sa-si aleaga un barbat care sa castige cel putin undeva in preajma salariului ei. La o barbati e o corelatie destul de stricta intre nivelul financiar si cel mental/social. Sunt si exceptii( de obicei temporare sau chiar permanente) insa remuneratia ramane in continuare unul dintre indicatorii cei mai buni pt femei.
….”camioane de puli” :))…doamne fereste
bă, e unul (nu dau link, că se ia prostia) care din 3 în 3 luni mai scrie un post cu “lorena e proastă lorena e idioată lorena e cretină”. de pe blogul ăsta de unde am dat link, e clar de ce-s cretină. că nu fac mămăligă şi gulaş. corect, nu fac. deci, conform standardelor unui ţăran din Puleştii de Vale, sunt cretină. ceea ce e just.
în schimb, la ăla nu-nţelegi de ce-s cretină. îs cretină că aşa vrea pula lui, gen. caz în care îi mai oferim un camion de puli bonus.
De fiecare data cand ma enerveaza un prost/grup de prosti, eu ma ma consolez cu gandul ca ei fac posibila reliefarea mea prin contrast cu prostia lor.
Nasol e ca sunt razbunator si astfel de consoloari nu sunt de ajuns .
Hai ca faci din camioaele astea laitmotiv daca le urezi la fiecare :))
Nu ai înţeles – am urat două unuia singur.
Ah, asa e. Era 6 dimineata, am citit cu un ochi intredeschis.
Pai atunci, individu deja o sa aiba probleme cu spatiul de pastrare si depozitare. Bine, toate cele bune.
lorena, cred ca,probabil in premiera pe aici, o sa-mi permit sa folosesc un limbaj frust. de curiozitate, am mers pe linkul din postarea ta. si am citit, ca nu obisnuiesc sa comentez ceva ce nu cunosc. in consecinta, in cunostinta de cauza, pot spune urmatoarele: nici macar pizdele proaste nu mor inaintea pulilor, fie ele si destepte! cu atat mai putin pizdele destepte! si, sa ma ierte domnii, chiar nu am nimic impotriva lor, in general, aici nici macar nu e o chestiune in care sa poata face ei ceva. e pur si simplu natura. pizdele, chiar si alea care au facut si mamaliguta tata viata, tot se pot fute mai mult timp decat pulile, chiar daca doar s-au scarpinat la coaie in fata televizorului! de unde si frustrarea:))
eu ştiu toate astea, cred că ai greşit blogul unde trebuia să submit this info. 🙂
well friend
was just a little 🙂 taste of irish pride, hope not to painful for the house :), perhaps healthy, in some respects I mean 🙂 , I never really “bought” alanis either 🙂
pet house game, hmm not really, not for long at least, not a taste for captivity and displaying cause I tend to get a bit jumpy :), that’s the nature: both fragile and savage and never to be tamed 🙂
mine is to mostly to observe not … that
next move?
PS: 1.dead, wounded etc ?
2. some children are ok :), well behaved adults also, some others will just have to deal with the pain, that’s a some punk isn’t it :), cruel in my case , crude for others, but not dead , if its dead its not punk is it ? 😀
so punk ( in my opinion ) is surviving your worst conditions, with whatever you got, never surrendering yourself thou 😀
so its just survival after all, everybody for and in their own name :), for da house I’ll be just a visitor, better for everybody , a friendly one thou as you noticed , in da forest well, just for those who’ll keep their own pace there also 🙂
Lorena, cred ca si un barbat trebuie sa stie de toate. Si stie. Numai ca nu o face, prinde punctul slab al femeii si atunci…da-i sa sune. Femeia trebuie sa fie vicleana si sa-i arate ca trebuie sa se implice si el. Acum nah, fiecare cum poate
si pe mine m-a lovit marti problema asta (ma rog o latura subsidiara a ei) si am postat (cica) femisnist pe blog. O fii adevarat ca martea e ziua fetelor??!!!Whatever,cele de mai sus mi-au adus aminte de un banc de cand era mama o domnisoara utila:
<>
mda, nu stiu de ce nu a iesit bancul, da lasa ca oricum era vechi, ideea e ca am citit abea acum postul lu’ gogu ala . e intr-adevar atat, dat atat de prost scris si neargumentat incat l-ar putea combate chiar si mama lui,asa ca de ce atata deranj?! singura frantura de fraza cu iz de adevar de acolo e aia cu referire la columbeanca. hac..parerea mea!
Auoleuuuu, debordeaza scrierea de feminism acut, neslefuit si fierbinte! eu am o intrebare .. cand a aparut feminismul ? cred ca sa fie prin ’60.. deci sa calculam .. sa zicem de la anul 0 .. 1960 de ani, femeile isi faceau treaba prin casa, barbatii pe ale lor .. din ’60 incoa, iaka feminismul .. 51 (ani) Vs. 1960 .. greutate .. ca si add on : daca amandoi lucreaza si castiga, achizitionati o menajera, ca si asa sunt destui someri care pot sa faca pe robotu 🙂
eu cred că existau femei care-şi băteau bărbaţii cu mătura şi în… ăăă, în ce an a apărut mătura? 😀
@ T.E. -hai ca-ti explic eu ca am mai mult timp: asta era si ideea! sau cum se mai zice TRINK! ca sunt posturi feministe prin exceptie, adica provenite de la persoane nefeministe originar. Cel putin eu! da’ mu te stradui!
da ce e ma rau sa stim sa desfundam o mamaliga si sa fierbem o chiuveta? adica acum pe bune, nu trebuie sa ne descurcam si noi cumva?:))
am zis io că e rău? tu poţi să ştii ce vrei tu, nu e treaba mea.
am zis că e rău să îmi pretindă MIE străinii să ştiu ce nu vreau să ştiu.