Să zicem că există o ţară fictivă, Uakabinga, prăbuşită economic, social, şi nu în ultimul rând, moral. Să zicem că această ţară fictivă îşi datorează destinul unei oarecare forme ontologice de laşitate, care i-a făcut pe locuitorii ei, timp de cinci decenii, să accepte o formă absolut scabroasă de dictatură, unde lozincile de tip “Mândri că suntem uakabinghezi” s-au suprapus peste furt organizat, invidie organizată, măcelul oricărei forme de originalitate, măcelul oricărei forme de personalitate, şi structurarea societăţii într-o imensă mafie, în care oricărui cetăţean simplu îi era silă şi jenă că e uakabinghez şi toţi visau la maşini străine.
Drept care, a fost teribil de simplu, după ce interesele hoţilor mici n-au mai coincis cu cele ale hoţilor mari, să retezi capetele celor din vârf şi să amesteci în mulţime restul de ciorditori. Şi ăia au furat pe rupte, pentru că uakabinghezul simplu era dominat de un amestec de nepăsare şi neîncredere în forţele proprii, ca o nevastă spăsită într-o căznicie radical greşită, din care n-are puterea să iasă.
Ei, această căsnicie radical greşită, în care nu comunicăm sincer, în care ne urâm unii pe alţii şi ne futem cu arabul din colţ că ăla ne cumpără flori şi cafea e genul de atitudine al cetăţeanului lipsit de patriotism. E genul de atitudine al omului care nu dă doi bani pe ceea ce-l înconjoară. E genul de atitudine cel mai păgubos din viaţă. “Merge şi-aşa!”.
De aceea cred eu că e nevoie de patriotism.
Nu de patriotism declarativ, de bătut cu pumnii-n piept, paradă militară în frunte cu-n tamburmajor, labă festivă în cerc cu ejaculare în trei culori şi aşa mai departe. Ci de patriotism profund, ăla al statului la cozi în Paris să-ţi salvezi patria de neocomunism, ăla al demonstraţiilor de solidaritate cu cei care stăteau la cozi şi ăla al mobilizării pentru binele comun.
Obiectiv, suntem o comunitate. Obiectiv, eu am ce n-ai tu şi tu ai ce n-am eu. Obiectiv, vom funcţiona mai bine împreună dacă ne susţinem unii pe alţii. Şi obiectiv, dacă facem toţi treburile pentru care ne asumăm responsabilitatea, plus altele, pe care ne dorim să le facem, putem deveni o ţară mai puţin analfabetă, mai puţin jegoasă şi mai puţin hoaţă.
Asta e ideea mea de patriotism. La mulţi ani, România.
e frumos cum vezi tu patriotismul. de fapt asa exista patriotismul in orice om cu bun simt romanesc.
as avea o singura remarca pt partea de introducere, cea in care te joci cu parabolele. sa nu mai spui niciodata “…Să zicem că această ţară fictivă îşi datorează destinul unei oarecare forme ontologice de laşitate, care i-a făcut pe locuitorii ei, timp de cinci decenii, să accepte o formă absolut scabroasă de dictatură…”. dupa ce o sa citesti si o sa intelegi istoria Uakabingai, o sa iti dai seama ca tocmai ce i-ai jignit dureros pe acei locuitori care au supravietuit in acele vremuri tenebroase. poate sintagme de genul “rezistenta prin cultura” o sa capete alte sensuri.
zic si eu, nu trebuie sa te superi nici sa ma injuri, decit doar daca faci parte din… supravietuitorii despre care vorbeam mai sus
Tocmai citind istoria Uakabingai iti vei da seama ca asta e problema ei: am fost invatati sa-i cinstim doar pe aia care au opus rezistenta la un moment dat, cinstindu i ca indivizi si nu am fost invatati ca acela, momentul de rezistenta, a fost ceva normal de facut, fara a pretinde medalii si recunostinta vesnica.
nu te înjur. dar îmi menţin părerea: a fost o formă colectivă de laşitate. nimeni nu te poate călca pe cap dacă nu tolerezi să fii călcat pe cap.
Serios acuma?? Si tu? Patriotism ii sa stai la coada la Paris sa-ti salvezi tara de… “neocomunism”?! As fi putut intelege argumentele (desi sincer patriotismul mi se pare o chestie naiva si desueta) daca nu o dadeai pe politica recenta. Ce-a facut partidul care-i la putere in ultima vreme sa merite gratulat cu titlul de “neocomunist”? Ce mobilizare pentru “binele comun”, ca in loc de o banda de hoti am ales banda cealalta, care a stiut manipula mai bine pe net? Mi se pare ca-i fix patriotismul ala de batut cu pumnul in piept de care vorbesti: am stat la coada cateva ore (cum am stat poate si cand a iesit ultimul iPhone), gata, suntem eroi, putem sa ne culcam la loc
M-as fi asteptat la ceva mai de substanta.
dădeam un simplu exemplu de cooperare între oameni, atât. nu mă interesa să fac o analiză complexă a cazurilor când comuniunea face miracole. caută pe google “cazuri când comuniunea face miracole” şi gata. e o postare relaxată şi gratuită în ziua mea liberă, nu o tentativă de compilaţie istorică.
iar la ce te aştepţi tu gratis e fix problema ta. aşteptările sunt contra cost. comandă un text amănunţit, achită-l şi câştigi dreptul să te vaieţi de substanţă.
noa numa’ usor, ca nu la genu’ ala de asteptare ma refer. nu stiam ca aici nu-i voie “sa te vaieti de substanta”, ma gandeam ca o critica a substantei unui text se poate face si fara sa fii platit pentru textul respectiv.
am vrut sa fiu delicat, sa zic nu zic eventual ca vorbesti prostii atata vreme cat singurul exemplu pe care-l gasesti de colaborare frumoasa intre oameni ii o manipulare penibila facuta de niste politicieni in folosul lor si atat. ii ca si cum ai spune cat ii de inaltator cand se bat galeriile la fotbal, ca macar vibreaza si sufletul lor la ceva.
deci tu ai pus botul la vrăjeala antenistă cum că toate cozile din străinătate ereau bulşit şi etc.?
nu, coaie, nu erau. cunosc oameni din italia, spania, anglia şi franţa care au stat la cozi de s-au kkt pe ei. nu ştiu ce v-a pus psd-ul în apă că negaţi atât de încrâncenat evidentul şi credeţi că ţine, dar nu mă apuc să mă contrazic în chestii evidente cu tine, pe blogul şi timpul meu.
ca să încheiem optimist: ştii ce-i zicea preotul belgian micului enoriaş? “du-te cu domnul.”
consideră-te micul enoriaş. pentru că eu n-am chef nici să mă cert cu tine, nici să-ţi satisfac aşteptările. să ai o viaţă frumoasă.
Ca o fană ”harcor” ce se respectă, mi-am amintit de un text mai vechi de-al tău:
http://lorenalupu.wordpress.com/2010/12/01/sunt-roman-asa-si/
Îl las aici ca să îl vadă lumea. 🙂
Si nea si furat arbitru.
67 de ani nu 50. Trei generatii din ce in ce mai imbecilizate si o clasa-ntâia fara abecedare, cam atâta s-a intâmplat din 1947 de când a a inceput … marea uakabingare ☺
Nu cred că-i corect “e genul de atitudine al cetățeanului lipsit de patriotism. E genul de atitudine al omului care nu dă doi bani pe ceea ce-l înconjoară”, întrucât acordul ar trebui făcut la feminin: eu cred că “atitudinea” (care-i feminină) e a cetățeanului, respectiv a omului, nu “genul” (care e al atitudinii). Spre deosebire de “E genul de atitudine cel mai păgubos din viață”, unde, într-adevăr, păgubos determină genul (de atitudine), nu atitudinea.
Am făcut această observație nu din nazism gramatical (sunt mai degrabă relaxat la acest capitol și nu sar să-i scot ochii unuia care vorbește despre “cartea care a citit-o” – oamenii mai greșesc, nu-i chiar așa o tragedie…), dar pentru că eu cred că a-ți vorbi corect limba este o formă de patriotism, mai cu seamă atunci când ești scriitor.
În plus, și eu cred că vom funcționa mai bine dacă ne susținem unii pe alții și ne oferim, prin observațiile pe care le facem, șansa de a ne corecta, de a deveni mai buni.
La mulți ani, România!
eu n-am zis niciodata ca n-au fost cozi, chiar nu stiu de unde ai scos-o pe asta. probabil ca esti conditionata sa raspunzi de fiecare data cand cineva te contrazice cu “antena3” si “psd”. nu ma intereseaza “vrajelile anteniste” cum nu ma intereseaza nici vrajelile lui mândruță cu eroii, la care se pare ca ai pus tu botu’. cozi au fost si acu’ 5 ani (si-n tara si-n strainatate), imi amintesc ca eram student p’atunci si am stat cateva ore in frig ca sa votez, si nu m-a pupat nime-n trei litere cum ca as fi vreun erou.
atata am avut de zis, daca tampeniile astea cu cozile si cu neocomunismul is singurele chestii pe care ai gasit de cuviinta sa le dai ca exemplu de patriotism, scuza-ma, n-ai inteles nimic.
repet lipsa oricărui chef de a perpetua certuri şi a îndura lătratul tău de imbecil pus pe ceartă. Marş în spam şi urlă singur acolo.
drept care, BAN, cu precizarea (inutilă, logic, pentru lătrău, dar utilă pentru un cititor obiectiv) că desenam cum prin solidaritatea umană se poate depăşi monopolul acumulării puterii într-un singur grup de interese. Cime avea chef să înţeleagă asta, a înţeles. Cine n-are chef să înţeleagă asta şi suge pula incoerent de la un comentariu la următorul, o suge glorios la gunoi.
Au wiedersehen, gunoiule.
Lore, imi place de f. tare de tine si de mintea ta. Bun si viu spirit romanesc. Nu te lasa, scutura-i, le face bine :). Interesant, in detalii, laba in cerc cu ejaculat tricolor e aproape de revendicarea lui Tristan Tzara in Manifestul Dadaismului “dreptul de a te urina multicolor”.Sa fie din inconstientul colectiv românesc? Mit apotropaic de supravietuire? Astea fiind zise, sa ne apucam cum zice un fel de colind “tata, tata, pune mina pe lopata”. Sa ne punem toti de lucruri bine facute,eu am incercat, merge 🙂
Zici: “pentru că uakabinghezul simplu era dominat de un amestec de nepăsare şi neîncredere în forţele proprii” As adauga si frica. O frica aproape patologica, asa cum am vazut in multe cazuri.