Şi totuşi, de ce aş scrie despre mine?

Are Vera Ion programul ăla pentru tineri grafomani wannabe, “Scrie despre tine”. Şi uneori, mai primesc mass-uri cu “textul cutare al actorului X / textul cutare al actriţei Y”.

Nu mă interesează să scriu despre mine. Eu sunt cel mai plictisitor subiect pe care îl cunosc. Secretul fericirii este următorul: de cum încetezi să-ţi faci griji legate de tine şi te apuci să scrii despre alţii, descoperi noutăţi. Iar noutăţile îţi cresc nivelul de serotonină în corp.

Nu mă interesează ce scriu alţii despre ei. De obicei, despre ei – şi în aşa fel încât să scoată şi show de o oră din asta – scriu doar labagiii care-şi găsesc plăcerea supremă în a sta cu trei degete înfipte în cur şi de a râcâi ce iese de acolo. Oare masturbarea să fie singura voastră plăcere? Serios, încercaţi nişte sex. Poate nu va fi cu pasiune, poate nu va fi cu orgasm, dar mai cunoaşteţi şi voi lume.

 

Principala problemă a tinerilor artişti este lipsa de preocupări faţă de orice altceva în afară de propria lor persoană. Vine mai deunăzi la mine una să-mi spună că s-a dus să-i urle lui Caramitru că UNITER-ul nu-i dă şanse, şi ăla n-a vrut să stea de vorbă.

-Stai puţin, te-ai dus să-i propui un proiect şi te-a ignorat?

-Nu, voiam doar consiliere.

E ca şi cum un muncitor şomer ar fi dat năvală peste directorul de la General Motors.

-Te-ai dus să ceri un job?

-Nu, doar să mă sfătuiască ce să fac să nu mor de foame.

-“Get a job, bro!”

Apoi:

-Ăla e totuşi om cu funcţie, ai dat un telefon înainte să-l întrebi când e disponibil să te asculte?

-Nuuu.

Păi, pula mea. Eu nu-s om cu funcţie. Dar dacă-mi baţi la uşă şi nu am stabilit dinainte că o să-mi fac chef de mutra ta, nu-ţi deschid. Că nu m-ai câştigat la belciuge. Iar pe unul cu funcţie, cu atât mai puţin.

-Ai vreun show gata făcut, sau minim o idee, să fi discutat cu el pe o temă concretă?

-Nu! cu o uşoară notă de iritare în voce.

 

Apăi îţi dau eu verdictul: nu doar că eşti neam-prost, dar mai eşti şi prost pe bază individuală. Şi îngâmfat fără bază. Universul nu-ţi datorează nimic. Sau pui tu mâna şi faci lucruri să se întâmple, sau îţi iei frumos un job de recepţioner la Hotelul Trei Brazi şi aştepţi marele casting care să-ţi schimbe viaţa.

Iar pentru a face lucruri să se întâmple, eu una nu cred că soluţia e să scrii despre tine. No offense, Vera. Am intervievat şi eu actori tineri, cei mai mulţi sunt un mix de aroganţă şi de platitudine. Un cumul ambulant de clişee. Ce show de o oră să scoţi din asta?

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

39 Responses

  1. thecreatrix says:

    cel mai fain e sa lasi pe altii sa vorbeasca despre tine.

  2. thecreatrix says:

    *sa-i (sorry acum m-am trezit)

  3. bogdan raducu says:

    Nebunie cu talentele astea neintelese, ca asa ca pe dincolo, nu ..

  4. Mister Doooh says:

    Deci, totuşi, ai scrie dar, ţi-ar prinde, nu tocmai rîu, o aprobare, pozitivă, de la, prezumtivul cetitoriu.

    • Lorena Lupu says:

      nu, n-aş. nu despre mine.

      • Ionut says:

        Spune-mi te rog ce ai studiat. Ce carti ai citit? Eu am crescut singur de la o varsta frageda, parintii fiind fortati sa plece din cauza situatiei financiare, si sa zic ca m-am cam autoeducat, iar asta nu mi-a iesit foarte bine .As vrea sa invat mai multe, sa ma pot exprima mai usor. Raspunde-mi te rog

        • Lorena Lupu says:

          prietene, cumva nu mă simt obligată nici să-ţi dau socoteală, nici să fac pe meditatoarea gratuită cu tine. te rog eu frumos, comentează la obiect, dacă ai ce, şi dacă textul dat îţi inspiră o idee sau o glumă. nu mă interesează vieţile trollilor.

      • Ionut says:

        Nu te-am rugat sa faci pe meditatoarea…te-am rugat sa imi spui niste carti/autori care merita cititi, nu te-am rugat sa scrii tu cateva carti pentru mine.Cat te-ai obosit sa scrii mesajul ala, cred ca puteai sa dai cateva titluri

        • PastaTaDeDinti says:

          Sunt tot Ionuţ, ăsta e comentariul cretinoid în care mă apuc să demonstrez că-s vită retardată şi sar la jigniri. Drept care, mama e curvă şi suge pula.

        • Lorena Lupu says:

          Nu m-am obosit. Refuzul de a tutela e o plăcere, nu o oboseală.

          Şi încă ceva, idiot mic şi retardat: la următoarea jignire ai ban.

  5. jademan says:

    De ce ai scrie despre mine? Ca să detaliezi felurile, acţiunile şi uzurile lor! 😀

  6. dadatroll says:

    “De obicei, despre ei – şi în aşa fel încât să scoată şi show de o oră din asta – scriu doar labagiii care-şi găsesc plăcerea supremă în a sta cu trei degete înfipte în cur şi de a râcâi ce iese de acolo.”

    Nu ti se pare ca esti prea dura cu Gramo?

  7. Tocmai am inventat o racletă cu baterii care râcâie adânc. Mă duc să o brevetez la OSIM, se pare că are potențial.

  8. stefan says:

    Eu nu inteleg despre ce vorbesti. Literatura autobiografica, autofictionala, la persoana intai sau nu, mai mult sau mai putin fictionalizata, exista dintotdeauna si e moneda curenta in contemporaneitate. Poate stii ca personajele principale ale unor tipi gen Henry Miller, Jean Genet, Marcel Proust, William Burroughs (care mie imi plac) etc. etc. sunt aidoma autorilor si uneori poarta chiar aceleasi nume tocmai pentru a dinamita conventiile literare. Cateodata literatura de genul asta e self-involved si boring, cateodata e geniala, dupa cat talent are autorul, ca orice alta formula literara. Tu insati scrii de multe ori despre tine si despre experientele tale, chit ca mai inventezi chestii si pui alt nume personajului. Asa fac si eu si Vera Ion si multa alta lume, e o reteta la fel de legitima in literatura ca oricare alta. Ca un workshop de genul asta e probabil sa produca 90% maculatura e foarte probabil, de fapt asta e situatia in toate tentativele artistice, pe cont propriu sau in grup, institutionalizate sau informale. Spre deosebire de un master de creative writing sau o scoala de scenaristica, asta e un atelier si pentru oameni care poate nu se vor profesionisti, asa cum unii picteaza ca diletanti, nu ca maestri aspiranti. Ce-ar fi sa vezi showurile cu pretentii artistice, gen Ich Clown al Verei si al lui Sorin Poama si apoi sa te pronunti? Sa faci misto de ‘labagii’ care scriu despre ei, plictisitorii, in loc sa fie atenti la minunatele realitati sociale din jur e destul de infantil really. Sa faci misto de lumea care ‘se masturbeaza’ in loc sa reguleze in stanga si-n dreapta e in sine un cliseu machist caraghios. No offense.

    • Lorena Lupu says:

      Nu, n-am văzut Ich Clown, din motive de alergie momentană la labă. Şi orice formă de labă, oricât de talentată ar fi ea, îmi provoacă la ora asta repulsie. Scrie despre tine, dar mai şi întreabă-te: pe cine căcat interesează chestia asta?

      • Lorena Lupu says:

        şi, ca să lichidăm:

        stefan: ai vazut ich clown? e despre experientele lui sorin poama ca actor stradal in berlin si la londra
        stefan: si o lume acolo
        lorena lupu: deci este de fapt despre lumea actorilor stradali din berlin şi londra
        lorena lupu: nu despre el
        stefan: d-asta zic ca vii cu niste idei preconcepute, ceva ce nu ti-a placut tie nu stiu unde nu stiu cand, si critici o chestie care poate nu se potriveste cu asta
        stefan: bun, asta e deja semantica

        pe scurt, dacă foloseşti un “eu” narativ ca pretext ca să povesteşti despre altceva, e minunat. dacă te fuţi de unul singur în propria baltă de importanţă, e yuckiful.

    • epo says:

      scrieti ba “labagiii” cand articulati, futu-va-n ficat de intelectuali.

  9. stefan says:

    nu apreciez insultele de genul asta, nici intre prieteni, ceea ce nu e cazul aici, nici macar cand gresesc, presupunand ca era musai sa articulez acolo. daca asa discutam, pai nu mai discutam.

  10. stefan says:

    e foarte simplu lorena, nu vreau sa duc o discutie care se decide prin injuraturi. nu vad ce e asa moralizator la ce-am spus pana acum. ai criticat conceptul unui workshop, eu am raspuns cu niste chestii, sa zicem argumente. de ce accepta sa fiu agresat de ceilalti care citesc? la fel de bine se poate spune ca remarcile tale sunt moralizatoare, contin judecati normative despre ce trebuie si ce nu trebuie sa faca cineva.

    • Lorena Lupu says:

      păi nu s-a decis prin înjurături. înjurăturile erau doar ale galeriei de pe margine. nu e ca şi cum remarca lui epo ar fi cântărit ceva.

      eu ţi-am zis că da, dacă “eu” e folosit doar ca pretext pentru a pune lupa pe ceva necunoscut nouă, atunci e bine. dar însuşi conceptul workshopului e formulat eronat. la asta nu ai răspuns.

      • stefan says:

        Pai si e ok sa discutam si sa avem o galerie care ne penetreaza hepatic ca suntem intelectuali, fara ca tu sa te sesizezi? Mie nu-mi place. Anyway, reiau ce spuneam: simplifici si generalizezi. A scrie despre tine inseamna a te raporta la experientele tale reale, care includ ce ti se intampla, ce simti, ce gandesti, ce vezi in jur, ce vorbesti cu altii etc. Daca e destul de interesant si esti in stare sa scrii bine despre lucrurile astea. Nu vad ce e eronat la ideea asta si exista o gramada de literatura misto bazata pe experientele proprii ale autorilor, inclusiv gandurile si sentimentele lor, amintile din copilarie, dramele emotionale, spaimele existentiale etc. Exista si multa literatura proasta si plicticoasa de genul asta, dar asta e cazul cu orice formula, inclusiv fictiune fantastica sau roman social. Daca tot ce vrei sa zici e ca o bucata narativa e preferabil sa aiba in general personaje si story pot fi de acord, dar asta nu inseamna ca nu e si despre experienta personala a unui autor sau ca introspectia e interzisa.

        • Lorena Lupu says:

          pe scurt, cu cât textul e mai puţin despre el şi mai mult despre experienţă şi despre lumea întâlnită în cale, cu atât e mai mişto. asta încercai să spui şi nu găseai cuvintele. şi asta ziceam şi eu în postare. deci, calmează-te.

  11. stefan says:

    esti absolut incredibila. pai te lamuresc ca faci confuzii si critici oameni de paie fara sa citesti pe siteul proiectului ce inteleg oamenii aia prin ‘a scrie despre sine’ si fara sa fi vazut spectacolul lor si apoi eu nu-mi gasesc cuvintele? hahaha

    • Lorena Lupu says:

      Mie mi se pare ca tu insisti sa nu pricepi diferența între a scrie despre sine si a scrie despre ce vezi in cale (adică, despre altceva decât tine). Cum sa ți-o desenez?

      • epo says:

        sa i-o desenezi cu grija, ca-l doare nitel pateu’.

      • stefan says:

        Nu stiu man, eu ti-am zis ca a devenit o chestiune de semantica. Ce inseamna sa scrii despre tine versus altceva, ca si daca te apuci sa-ti descrii corpul sau micul dejun sau amintirile si fricile ajungi sa discuti despre alte lucruri. Tu opui ‘a scrie despre sine’ lui ‘a scrie despre altii’, dar in contextul asta inseamna a scrie bazat pe experienta proprie si se opune lui a scrie din pura imaginatie. Uite ce zic oamenii pe site: “Sorin si Vera s-au hotarat sa faca un atelier in care sa lucreze impreuna cu oricine e interesat sa isi povesteasca experientele si sa asculte povestile altora, pentru a scrie un text pentru teatru bazat pe evenimente autentice.” Ideea e ca poti povesti mai realist, mai suculent, mai detaliat, mai meaningful despre lucruri pe care le-ai trait decat despre locuri, intamplari, sentimente si personaje fictive. Eu am scris povesti despre aventurile mele pe droguri, printre altele, tu ai scris fictionalizat despre o iubire de-a ta, imi imaginez, si despre jobul de club. Dar hai sa-ti conced: o chestie la persoana intai care descrie doar experiente interne (ganduri, sentimente) are sanse mari sa fie boring, cu atat mai mult daca e bazata pe o realitate comuna decat daca e fictiune. Dar asta nu e ce facem la workshop si nici nu inseamna macar ca nu se poate scrie bine in felul ala. Mai stii cum o arde Proust pe vreo suta de pagini cum se culca el devreme in fiecare seara si cand mananca prajituri se simte transportat in copilarie? Sau Thomas Mann despre fantasmele bolnavicioase ale unui tuberculos inchipuit? Sau Joyce despre cum se caca? Sau Sylvia Plath despre depresie si nebunie? Sau Burroughs despre sevraj? Labe triste sau artisti adevarati?

        In concluzie, te invit la teatru miercuri seara sa vedem daca e ceva de capul lor http://www.godotcafeteatru.ro/spectacol~laquo-ich-clown-raquo-de-sorin-poama-si-vera-ion~29.html

  12. scrie despre tine daca ai facut salata aia cum am explicat. sa-i dai sa guste si lui mister boerescu, sa-ti mareasca salariul, sa te faca sefa.

    • Lorena Lupu says:

      nu-mi doresc şefie. îmi place exact postul pe care îl am acum, eventual cu puţin mai multă libertate pe content.

      • nanuromeo says:

        Libertate pe content, da’ să fie unsă cu cosmopolită.

        Sau vopsită cu cosmopolită, că nu ştiu, cosmopolita asta se mănâncă sau se vopseşte pe garduri?!

        • Lorena Lupu says:

          nu mi-e clar ce încerci să insinuezi. sau, reformulez: ai citit textele publicate de mine sau baţi câmpii pe neve?

          Că aşa, pot şi eu bate câmpii pe neve că eşti un retard hidos cu penis de 2 cm.

  13. nanuromeo says:

    Am citit două rânduri într-un Tabu de nu ştiu când, în care … ce să mai zic, o să-ţi reproduc. Curând, că acum nu-l am la îndemână.

    • Lorena Lupu says:

      sper sincer că-s semnate de mine. că dacă nu… ai ban pentru trolling.

      apoi: din aceste două rânduri, tu îmi pari sinistru de prost. crezi că e normal să dăm verdicte pe bază de două rânduri.

  14. Mihaela says:

    Orice scrii e despre tine. Nu are cum să fie altfel. Dacă vorbeşti despre lucrurile care se întâmplă în jurul tău, perspectiva din care le descrii le face să fie despre tine. Asta dacă vorbim de literatură. Dacă scrii texte informative e altceva. Ţi-am citit câteva articole de pe blog şi am fost plăcut impresionată. Credeam că eşti unul dintre oamenii ăia dezinvolţi, extrovertiţi, care spun tot timpul ce gândesc şi nu se gândesc prea mult la un singur lucru. Acum îmi dau seama că nu e chiar aşa. Fiecare om e câte puţin din toate…

Leave a Reply to nanuromeoCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading