(dialog neo-socratic)
Pafnutius: Trebuie să fim smeriţi, spun Sfinţii Părinţi.
Neo-Socrate: De ce?
Pafnutius: Pentru că smerenia te face să te vezi mic.
Neo-Socrate: Şi ce obţii dacă te vezi mic?
Pafnutius: Conştiinţa propriei irelevanţe.
Neo-Socrate: Şi cu ce ne ajută conştiinţa propriei irelevanţe?
Pafnutius: Aşa suntem în armonie cu natura, cu viaţa şi cu transhumanţa.
Neo-Socrate: Ţi-au dat ţie natura, viaţa şi transhumanţa mesaj pe WhatsApp, să-ţi spună ce le armonizează pe ele?
Pafnutius: Ce-i drept nu, dar înţelepciunea bătrânească şi scrierile sfinte…
Neo-Socrate: Ce faci într-o zi în care îţi conştientizezi propria irelevanţă?
Pafnutius: Rulez un cui şi mă culc la loc.
Neo-Socrate: Dar într-una în care te simţi relevant?
Pafnutius: Cosesc câmpul, hrănesc animalele, îmi iubesc nevasta şi mă joc cu copiii. Şi repar acoperişul casei.
Neo-Socrate: Şi în care dintre aceste zile eşti mai câştigat?
Pafnutius: Ăăă, când mă simt relevant. Dar armonia cu natura…
Neo-Socrate: Crezi că natura şi viaţa vor să ai tu gaură în acoperiş?
Pafnutius: Nu mi-am pus problema. Hihi. Dar am un argument.
Neo-Socrate: Te ascult.
Pafnutius: Înţelepţii spun că e bine să fii smerit, că nu ai de unde să cazi.
Neo-Socrate: Şi tu crezi că e bine să nu ai de unde să cazi?
Pafnutius: Păi da, că nu te loveşti.
Neo-Socrate: Deci e vorba strict de confort.
Pafnutius: Da.
NS: Şi de faptul că nu ai pentru ce lupta.
Pafnutius: Da.
NS: Şi dacă nu ai pentru ce lupta, ce faci?
Pafnutius: Rulez un cui şi mă culc la loc. Oh, wait…
Smerenia nu e despre cum n-ai pt ce lupta. E despre cum lupti dar constient ca ti-o poti lua peste bot. Adica urci pe Titanic, dar ia drq suficiente barci de salvare.
Oricine e conştient că şi-o poate lua peste bot.
Fara luat peste bot viata ar fi plictisitoare. Prea previzibila.
Dar smerenia/modestia nu e in antiteza cu a te simti relevant ci cu trufia, cu a fi plin de sine.
Smerenia e despre a-ti cunoaste propriile limite inainte de a le depasi, nu despre a rula un cui si a te culca la loc.
Nu cunosc oameni smeriti care sa ruleze un cui dupa care se culca la loc, dar cunosc narcisici care fac exact asta – pentru ca orice confruntare cu realitatea le-ar spulbera imaginea grandioasa despre sine.
”Pafnutius: Înţelepţii spun că e bine să fii smerit, că nu ai de unde să cazi” CHIAR ???
Cand esti smerit arati ca ai inteles maretia Creatorului tau. Nu ii esti umil, EL nu-ti cere asta, caci te-a creat asemnea lui, deci si tu esti creator (chiar tu spui intr-un articol cum tu te-ai creat iar Costel , nu); e o obligatie să fii creator !!!. Smerenia nu e umilire !
…Iar căderea…e o mișcare… Totul e mișcare…