Ţaţele simandicoase

De câte ori scriu o postare mai violentă, cu limbaj mai strong, se răspândeşte pe Facebook ca o molimă. Treaba e verificată: de câte ori se vorbeşte despre “pulă”, lumea face brusc linişte. Ca la biserică. S-a pogorât Sfânta Pulă, trebuie să fim prezenţi în cuget şi-n simţiri, că altfel ratăm epifania.
I-am demonstrat asta şi copilului Alex Andronic, la lansarea cărţii lui. La Bucureşti, grădină de vară, cocteiluri cu umbreluţe, cald, dar cald-plăcut, nu cald-deces, vânticel prietenos, lume multă de nu aruncai un ac. Cât timp s-a vorbit despre trăirile nuanţate şi subtile ale personajului, lumea a zumzăit fără probleme. De cum am deschis cartea şi am anunţat că voi citi un pasaj sexual, s-a făcut eterna linişte cucernică pe care, de când m-am născut, lumea o face la arătarea Sfintei Puli. Au ascultat fără să mişte şi fără să răsufle, să nu cumva să rateze nişte pulă în timp ce trag aer în piept. După ce am închis cartea şi am revenit la substanţa salingeriană a romanului, zumzăitul s-a reluat în linişte şi pace.
Pe scurt, dragi oameni, n-o mai daţi pe după plop, vă place pula de înnebuniţi.

Dar ieri am avut câteva episoade de ipocrizie care m-au uimit. Femei care se dădeau “doamne” şi veneau să ţipe la mine că folosesc limbaj “de mahala”. Un om cât de cât citit ştie că argoul e un instrument perfect legitim al literaturii contemporane, şi că mahalaua rezidă în mentalitate şi în spirit, nicidecum în cuvinte. Că poţi înjura foarte aristocratic şi te poţi miorţăi foarte ţăţesc, fără să foloseşti un singur cuvânt “urât”.
Dacă realmente eşti o doamnă şi cineva ţi se pare sub demnitatea ta, îl expediezi şi-ţi vezi liniştită de aranjat ikebane, cântat la pian sau ce alte activităţi mai au doamnele. Când eşti o ţaţă cu pretenţii de doamnă, te legi de om şi începi să-l freci lung şi apăsat la melodie cu predici care, oops, conţin infinit mai multe insulte decât postase ăla în textul original. Diferenţa fiind că ăla postase insulte legate de o stare de fapt, neutre, iar tu, ţaţa, îi postezi insulte ad hominem.
Şi ce urmăreşti tu, ţaţa, făcând acest balamuc care devine inutil din cam secunda în care persoana pe care o freci la icre îţi explică frumos că primeşte instrucţiuni pe texte plătite şi scrie exact cum simte şi vrea pe texte gratuite?
Urmăreşti scandalul tradiţional care place atât de mult oamenilor care-s ţaţe în mentalitate şi spirit.
Ţi-e foarte clar că nici un om care scrie relaxat cu “pulă” nu se va intimida că vii tu să-l cotcodăceşti ca o găină care a ciugulit nebunele la marginea drumului. Ţi-e foarte clar că vei obţine doar “Fă, vezi că ratezi telenoveaua şi ţi se ard şi sarmalele. N-ai praf de şters prin casă?”
Dar asta vrei. Vrei să simţi că trăieşti, dând frâu liber esenţei tale de ţaţă.
Sorry. Nu pe timpul şi răbdarea mea. Şi mai ales, nu pe pula mea.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

5 Responses

  1. Eu am impresia că aceste “doamne” se agață de orice pentru că sunt acasă toată ziua și nu mai au baterii pentru vibromasor! 😀

  2. Nautilus says:

    Se ştie ce a răspuns Nicolae Iorga când foştii săi elevi i-au trimis revista Pulă cu dedicaţia “tu ai? n-ai!” 😉

  3. C. Costel says:

    La Stefan cel Mare vine o iscoada: – Maria Ta, vin turcii!!! – Si is multi? – Cita frunza si iarba, Maria Ta! – Da, pula…

  4. C. Costel says:

    hi, loredana, it’s me 🙂 poti te rog sa-i transmiti labarului aluia de georgel ca il bag in pizda ma-sii? sau zici sa nu ma exprim prea relaxat?

Leave a Reply to Wilhelm KaiserCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading