Pentru cei care vor să vină, pentru cei care nu vor să vină, şi pentru baba mea posomorâtă de pe 6 martie:
”
Îs bine. Bine mâncat, bine băut, bine iubit. Îs fericit ca un porc care se tăvăleşte în balta lui dă nămol, şi-i e răcoare, şi-i gâdilă noroiu’ slăninile, şi nimic nu poa’ să-l supere. Ştiu că viaţa e penală, da’ … nu-mi mai pasă. Mi-e aşaaa dă bine… nici nu am cuvinte să cuprind în ele tot binele din mine. Da, mă, boule, da’ a dispărut mă-ta! o să zici tu, scărpinându-ţi disperat bărboiu’ lung şi boreal. Aşa e, ştiu asta, m-am dat deja dă ceasu’ morţii încercând s-o caut, m-am făcut luntre şi punte, da’… n-a fost să fie. Ştiu în sufletu’ meu că e bine pă undeva, că o să apară de pă undeva, că-i femeie cu scaun la cap, întreagă la minte, nu ca fi-su, şi ştie să aibă grijă dă ea… se va rezolva şi asta cu bine, îs convins sută la sută. Pentru că mi-e atât dă minunat dă bine…
Da’ ce frumos îi afară. E o seară d-aia miştoacă rău dă tot, fără lună, fără stele, fără buleftrică stradală. Nimic care să boteze şi să dilueze întunericu’ ăsta perfect… gros şi negru şi plin dă neştiut… dă parcă am fi cu toţii în ceaşca ta dă cafea, dragă Dumnezeule. Ba nu… uite-l că începe să pâlpâie şi se aprinde… becu’ dă pă dragu’ meu tovarăş de beţie… stâlpu’.
Ce frumos e pomu’ ăsta care ajunge până în geamu’ nostru. E păr, da’ n-a apucat, săracu’, să-şi vadă vreo pară coaptă din producţia proprie. În momentu’ în care îi apăreau primele gogoloaie verzi printre frunze, se năpustea puştimea blocului peste el, ca o bandă de ţigani peste un Merţan parcat unde nu-i fierbe oala, şi până nu-l despuiau complet, n-aveau linişte… Pă scoarţa lui, careva a crestat cu briceagu’ : MONA SUGE PULA, şi, dedesubt, probabil Mona aia, care o fi ea, sau vreun pretin de-al ei, că-i alt scris, mai mic şi mai ascuţit : BA MĂTA ŞI SORTA FRAERE ! Ce frumos sună toate astea, într-o seară ca asta, cu un chiştoc ca ăsta în gură, şi cu o fericire ca asta în suflet… Mai încolo, pă blocu’ vecin, unu’ mai şcolit şi umblat pă la americani a pictat cu spray portocaliu : YO MOTHAFUCKAZ!!! MANELE SUX!! peste sprayu’ verde-ţipător al altuia, care zicea : ADI DE VITO IZ ZĂ BIGĂST. Numa’ că s-a şucărit administratoru’ dă bloc pă toţi talentaţii ăştia, şi-a pus afiş : CARE M-AI SCRII, PROSTII S-AU TÎMPENII, P-Ă PEREŢI, PLĂTIŢ-I 50 R-ON AMENDĂ! Şi, bineînţeles, pă afiş, cu carioca : CEAI FACUT CU FONDU DĂ RULMENT BĂI FURTIŞAGULE UN VECIN JECMĂNIT. Hă-hă-hă, râd io fericit, ce frumoasă-i viaţa asta… oamenii ăştia simpatici… ce frumoasă-i strada asta, aşa bolovănoasă şi prăpăstioasă, cum ai lăsat-o tu, dragă Doamne, şi primăria noastră scumpă, care are alte construcţii pă cap, şi gurile astea dă canal care fac «AAA» dă parcă ar avea roşu în gât, da’ prea mult nu poa’ să înghită, că la fiecare ploaie mai acătării se revarsă şi ne transformă în sinistraţi… mă întreb, când o începe starurile dă la tevelizor să dea şouri dă binefacere şi să împartă conserve cu pateu şi sticle dă «Minunea Izvoarelor» la noi pă stradă ? O să apară alte lozinci şi afişe cu fomei frumoase zicând poporului: “SALVAŢI SINISTRAŢII DE PĂ BOLOVANI!” (Şi «BOLOVANI» tăiat cu roşu’ dă organu’ dă sector, şi scris : «SERGENT ION APUŞTII, CARE ESTE».) Da’ iar bat câmpii. Ideea e, mă tată, că-s fericit dă nu-mi mai încap în piele. Io, robu’ tău Gică Ciocălău, ăsta care mă vezi, care niciodată n-am crezut în basmele cu oameni săraci, da’ cinstiţi pă bune şi amorezaţi lulele, care trăiau fericiţi împreună într-un apartament jerpelit (sau bordei, în varianta dă la ţară), fără gresie, faianţă, termopane, teveu cu plasmă şi conectare la internet fără fir, da’ erau fericiţi pur şi simplu… nu numai cînd şi-o trăgeau până la epuizare, deşi, acu’, între noi fie vorba, nici trebuşoara asta nu-i rea – da’… erau fericiţi să facă împreună tot soiu’ dă treburi… să cureţe cartofi, să joace «popa-prostu’», să schimbe siguranţe şi nesiguranţe, sau… să tacă şi să respire acelaşi aer, şi să se bucure că e unu’ şi acelaşi aer, şi că tac împreună. “
Despre seara asta au scris Mike (aici) , Andrei (aici) şi Fotografu (aici).
Ma intreb de unde-ti iei inspiratia. Oricum ca noua persoana venita sa-ti citesc ilustrele poovesti, iti transmit ca nu voi lipsti de acum incolo la spectacolul pe care-l faci cu cuvintele…
Zici ca ai combinat cateva din discutiile di pi strada.:)
cinevorbeşte: păi, ai lipsit.
ihtys: poate asta am şi făcut, mai ştii? 😉
ce oglinda! 😛 interesant monolog, excelenta scriitura! 🙂
asta e proza mea dură şi realistă. dacă sunteţi în bucureşti, luni la 20.30, îmi puteţi asculta şi poemele – latura sensibilă, în club a.
club a… poate voi fi acolo. dupa cum suna ce ai scris pana acum, poemele nu ma vor dezamagi!
Brusc mi-am dat seama unde te-am vazut! La teatrul mic! Actrita! Da, voi fi in club a.
sper să îţi placă debutul meu poetic. 🙂
(io n-am venit nu ca n-am vrut, daca mai conteaza asta)
Ştiu de ce nu ai venit. Şi înţeleg. 🙁
(Acum, să fiu rea – n-au venit alţii, direct interesaţi în vânzarea cărţii respective – aşa că un prieten cu motive reale de absenţă se trece cu vederea.)
multam.
banuiesc ca asa facusi, batand la taste taifasurile trecatorilor hameziti
absolut deloc. când descriu un sentiment – cum e aici, contrapunctic cu universul din jur – mă raportez strict la date interne 🙂