Pe vremea răposatului Ceaşcă exista un obicei sinistru. (Printre altele, şi mai sinistre). Obiceiul sinistru la care vreau eu să mă refer azi era acela de a lua un hit internaţional, de a-l “traduce” & adapta la realitatea locală meschină şi de căcat, de a-i da nişte versuri de textier român lipsit de orice urmă de imaginaţie. Din gura “generaţiei de aur române”, marile hituri se transformau involuntar în parodii. Dar, să lăsăm asta şi să trecem la top.
10. “La femme de mon ami”
Hai să începem dulce. E bine ca un film horror să înceapă lent şi senzual, să ai unde să creşti. Pe locul 10 avem un Joe Dassin wannabe, cu vorbă lentă, bănăţană, care bagă fior şi patos cât tot satul. Ascultaţi doar acel “Pe tine nu te pot iubi” introductiv, pe un ton care spune “În 10 minute tre’ să părăsim studioul, iar pe mine mă taie ACUM o căcare împrăştiată”.
9. “That’s Me”
Similea a fost pionieră. A intuit că, într-o zi, toată lumea va “acoperi” Abba, de la Meryl Streep şi până la vecinul meu Gică. Şi a vrut să fie prima care o face. Are un loc mai în fundul listei pentru că nu e chiar atât de enervant-falsă precum ăia care vor urma, dar să iei un Abba şi să-i pui nişte versuri atât de jenant-plicticoase e o crimă.
8. “Blowin’ in the Wind”
Folkiştii români au avut un veritabil fetiş cu Dylan. Un fetiş care, pentru orice fan al originalului, intră la categoria “fute-v-aş mama”. Nu, n-am nimic cu Pittiş. Dar “Vânare de vânt” îmi sună a “vărsat de vânt”, iar comparaţia cu Dylan îi face pe românaşii noştri să sune jalnic.
7. “I Did What I Did For Maria”
În original, Tony Christie cântă despre un soţ care se duce să-l răzbune pe ucigaşul soţiei sale. Originalul e cântat cu tensiune, dar nu exagerat şi fără emfază. În versiunea românească, avem parte de un siropel lăbăristic, cu dansatoare de cabaret şi priviri libidinoase. (Mai bine. Vă daţi seama cu câtă jele ostentativă ar fi prestat un cântăreţ român o traducere fidelă?)
6. “All Right Now”
Simpla idee de cover după Free făcut de Dida Drăgan pare un banc. Cum puii mei să fi un schelet ambulant cu unghii lungi din România şi să “acoperi” una dintre imnurile-signature ale anilor 60-70? Şi măcar de l-ai face în engleză. Dar tu, nu, ţii neapărat să fii un schelet ambulant cu unghii lungi ROMANTIC. Cu versuri de-ţi baţi copiii.
http://www.trilulilu.ro/zummagio/c6db420546b0b5
5. “Mr. Tambourine Man”
Iată un cover şi mai prost decât ăla de pe 8. REPET: Dylan e Dylan. Nu ai cum să cânţi Tambourine Man dacă nu ai tripurile lui Dylan. Nu le poţi suplini din mica vrăjeală. Luaţi orice text plin de subtilitate şi poezie, daţi-l în gura unui pedinafarist declamator şi o să iasă o labă dureros de tristă.
4. “Bui bui bui”
Când o muiere relativ inofensivă îşi îngroaşă fals vocea şi face pe vampa tutungioaică, îmi amintesc de fetiţele de 4 ani care îşi dau un strat gros de ruj pe buze şi defilează prin casă în pantofii cu toc ai mamei. E la fel de artistic şi de convingător. Iar când Margareta Pâslaru se joacă de-a Oscar Benton, nu poţi face altceva decât să râzi cu stropi.
3. “Common People”
Aici, nici nu ştii de ce să râzi prima oară. De Disco Herăstrău? De hainele madamei? De irezistibila potriveală între hăhăială a acşientului cu atitudinea pulpish şi cu frazele clişeu ale şlagărezei? “Nu vom avea acelaşi druuuuum”. Epic.
2. “La Cucaracha”
Am detestat-o de când eram copil pe Anda Călugăreanu. E jenant să fii muiere în toată firea şi să te mâţâi artificial. Inocenţa prost mimată mi se pare mai scârboasă decât orgasmul simulat. Măcar cu orgasmul simulat ridici stima de sine a altuia. Cu inocenţa falsă şi vizibil îngroşată, nu faci decât să te arăţi drept o curcă infinit de penibilă.
Dar această variantă a “Cucarachei” este epic de cretină. Bate “Ken Lee” de la o poştă.
http://www.trilulilu.ro/shmirtzic/11b251121a3dc8
1. “Hit the Road, Jack”
Tradusă jenant şi penibil drept “Discuţie în familie”, injectată până la “ajutoooor, săriţi” cu clişee ale cuplului român, unde bărbatul “hoinăreşte prin sat” dar “cumpără apartament” (WTF? Credeam că satele sunt, by default, localităţile alea cu clădiri fără etaj), iar femeia trăncăne ca meliţa, Gil Dobrică rămâne în istorie drept regele coverului penibil. Luaţi de vă pişaţi de râs.
iarasi gand la gand. chiar radeam zilele trecute de coverurile astea ceausiste, ca mai sunt exemple (Sinatra era un preferat, se pare).
in alta ordine de idei, uite ceva inspirat de Dylan si e minunat:
deci se poate.
*care e; din
new entry in top ten:
“what should i do if i love a girl but i’m stuck in the spam/labagii zone?”
Dylan e mult supraevaluat.
Eu nici nu stiam cine e ala pana cand am vazut Watchmen. U mad folkfags?
asta este parere tipica de ignorant care se crede indreptatit sa-si dea cu parerea
tu n-ai simţul măsurii. suntem onoraţi să te avem printre noi, dar nu e nevoie să ne duci şi gunoiul, mulţumim.
Pai poate nu toata lumea stie engleza asa bine sa inteleaga versurile.
:)))))))
tehnic, chestia asta nu se numește cover. cover e când un artist cântă aproape exact, sau într-o manieră personală, creația altui artist, asumându-și acest lucru. cum ar fi asta.
și cover-ul:
celelate nu sunt nimic altceva decât plagiat.
să mori tu? plagiat sau mă sugi din cotor?
că tot vorbim de partea tehnică, poţi să numeşti plagiat ce făceau românii într-o epocă în care la radio era interzisă orice muzică străineză, într-o vreme cînd şi alla pugaciova părea occident față de izolarea de-aici. da, sînt convins că nu plăteau nici un drept de autor, bine ascunși în spatele cortinei de fier.
dar în loc să spui că traducerea unor versuri e un plagiat, mai bine ți-ai sufoca omușorul cu mine. ia uite cum plagiază dalida:
trage un pic de aer în piept, aşaaaa, apoi mai sugelentano un plagiator
dacă faci roşu în gît, mai ţine un plagiat. ai dracu japonezi, futu-i în cur (cît iei tu o pauză), au ajuns să plagieze şi gofather.
Pacat ca nu le-ai pus pe tipele de la Trio Expres, ca alea plagiau orice. Cand auzeam ce faceau din Modern talking , de pilda, “cherry cherry lady” devenea”daca fiecare ar sadi o floare viata mai frumoasa pe pamant ar fi” imi venea sa urlu. La varianta de la Vanare de vant nu-s de acord cu tine, pt ca versurile sunt bune, plus ca Pittis o canta si in engleza la un moment dat.
Păi nu, că modern talking era penibil şi-n original.
iar faza cu melodie cântată jumate în română jumate în engleză nu ţi se pare penibilă? Dar chiar deloc?
Eu nu stiu din astea rock ca ascult din alea mai romantice mai cu suflet. Sotul meu e foarte romantic si mai pune din cand in cand melodia aia cu doamna meaa na naaa naa auaaaauaaa uaaaa ,foarte frumoasa.
Numai Margareta Paslaru imi placea ff mult cand canta sincer. Vorba voastra a roakerilor: Margy ruled!
Imi place ideea de baza dar iti dau nota 4 la capitolul tehnic. Prea iti accentuezi personajul. Devine neverosimil iar trolajul este astfel evident.
vezi c-ai scris greşit mittel
Esti tu cap patrat si nu intelegi nimic. Da te felicit ca nu vorbesti cu caca sincer.
Chiar ca epic… dar vezi ca “La femme de mon ami” nu e Joe Dassin, ci Enrico Macias, si e o labareala trista chiar si in varianta originala, daramite in cover… 🙂
“Originalul e cântat cu tensiune, dar nu exagerat şi fără emfază”… :))
Aiurea, baiatul e chiar mai penibil decat andreescu, zici ca se bucura ca i-a crapat nevasta…
nu ştiam clipul ăsta. ascultă înregistrarea.
http://www.trilulilu.ro/zecar/91afbaf4a4a3dc
eu cand eram in State ascultam in club tot felul de melodii naspa, mai ales din alea din anii 80′ si se plictisea lumea – dar cand baga 50 cents – in da club – toata lumea sarea la dans – si pe la 0.30 asa toate gagicile atingeau toti baietii mai de doamne ajuta si daca erau bete aveau noroc si aia mai sociopati asa.
singura problema era ca atunci cand toata lumea era pregatita de futai se inchidea clubul, pe la 1 .30 noaptea. eu ma hlizeam ca oricum il aveam pe american acasa, el facea bani pe bursa pana ma intorceam eu.
Lorena , te iubesc.
pune-ţi bă, boule, ochelarii şi aprinde lumina că iar ai nimerit c-un etaj mai jos.
Sa stii ca , desi sunt penibile, eu prefer sa le ascult pe astea decat “la mare la soare fetitele sunt goale” sau manele.
Decat sa asculti din astea sau din alealte mai bine ai pune mana sa faci ceva util. Sa dai cu aspiratorul sa speli vasele siner.
Stai tu calma, Augustina, ca fac si asta, nu mi le spala nimeni…sau vrei sa ma ajuti? Nu e cazul!
Eu am femeie care ma ajuta ca mi-a luat sotu. Acum mergem la Real la cumparaturi ca e wekend. Te pup.
augustina, nu ne face să te invidiem din rărunchi, că murim, şi aşa scade intelectualitatea ţării.
Sotul ti-a luat? Vezi sa nu plece el cu ea…la cumparaturi. Week end placut si tie!
a, bun. eu intervenisem să te apăr, dar văd că te descurci şi singură.
dupa “all right now” mai era un cover cantat de 3 fatuci prin ’70-’80 si se numea “azi a nins” …sau “poate ïar a nins” pe langa dida dragan suna ca dida dragan pe langa free
la fix. si zep au copiat si purple ce sa mai ne asteptam de la epigonii nostri de mana a saptea?
Hai, no, ca nu toti cantaretii nostri sunt de mana a saptea, chiar nimic bun nu avem?
:)) nu. adu-mi aminte ultima oara cand s-a nascut un curent muzical nou la noi in tara.
când a mâncat tot satul Zece Prăjini fasole.
10 Bășini
hai,maaaaaaa, de ce-ai pus-o pe voica pe 3? mi se rupe sufletul de mila ei, nici nu pot sa ascult tot ce zice acolo, mi-e foarte mila.
marina voica e atât de aberantă, încât trece de graniţa subţire dintre sublim şi ridicol, devenind sublimă.
gil dobrică şi vaca călugăreanu îs doar hidos de ridicoli.
la gil dobrica, de acord. N-am stiut cover-ul lui pana acum. Dar de voica tot mi-e mila, incearca prea mult.
Lasa pandaliile si baga-ti mintile in cap fetito. Marita-te si fa copii. DE-aia ne pleaca toti doctorii in Franta si Anglia!
numa-n cur te-aş fute. că-n pizdă îţi place.
pula, ramasesem dama.
1) la sat sunt blocuri 🙂 facea parte din un proiet al lui ceasca :)) o sa iti povestec odata :))) si 2 ) mi-ar fi placut sa le pui in posturi separate . oricum mi-a placut mult 🙂 frumos post
Vaai, cat am ras. Tare.