Viaţa de dictator e foarte simplă când îţi asumi că eşti dictator. Tu impui voinţa ta întregului popor, arunci de la etaj pe cei ce ţi se opun, toţi joacă cum fluieri tu, nimeni nu face ce vrea şi îţi asumi că o bună parte scuipă după tine când treci pe acolo, dar e preţul necesar pentru a fi tiranul unei naţiuni.
Drama apare când dictatorul decide că vrea să fie, în acelaşi timp, şi Mister Popularitate. Cum ar fi dictatorul nord-coreean Kim Jong Un. Care şi-a tras staţiune de lux pentru turişti. Opulentă, frumoasă, fotografiată profesional, imagini multicolore, splendide, de parcă ar fi Palm Beach. Sursa perfectă de euro şi de dolari de la capitaliştii ăia nemernici pe care îi urâm declarativ, dar nu ştim ce să facem să le luăm banii.
A şi venit un prim grup de turişti. Ruşi. Rusia fiind aliatul Coreei de Nord. Cea care a primit ajutorul militar nord-coreean în invazia Ucrainei. Ruşii trăiesc sub papucul lui Putin, deci, evident, vor fi mai puţin libertini decât occidentalii decadenţi.
Operaţiunea de PR a decurs în linii mari ok, cu noi şi noi poze de vacanţă care să se chinuie să ne convingă de bine se distrau ivanii şi nataşele pe acolo, până când au reuşit şi ei să-l calce pe Kim Jong Un pe bătături.
Un reporter rus a scris că localnicii din jur par aduşi pe sus de autorităţi, nu turişti autentici care se distrează. Ceea ce e ipoteza cea mai plauzibilă. Kim Jong Un îşi consideră supuşii masă de manevră. Sclavi. Nimicuri. Şi dacă faci staţiune de lux, e clar că nimicurile şi sclavii nu vor avea acces acolo. Aşa cum, pe vremea lui Ceauşescu, românii nu aveau acces în magazinele destinate turiştilor străini. Că ipocrizia nu e totală dacă nu defăimăm Occidentul decadent în timp ce îi pupăm în fiecare striaţie a anusului pe nemţii veniţi în vacanţă aici.
Această remarcă atât de inofensivă, încât nici măcar autorităţile ruse nu au considerat că e cazul s-o cenzureze la publicare, l-a indignat masiv pe Kim Jong Un. Chit că era adevărată. Chit că el cu mâna lui semnase ordinul care adusese p*limea pe post de figuraţie simplă. Chit că ştia şi el că nu p*limea se va distra aici.
Şi atunci, dictatorul nostru a închis temporar staţiunea. Peisajul, hotelurile, facilităţile în care a investit milioane de dolari sunt momentan scoase din circuit.
Nu poţi intra în industria vacanţelor fără un mindset de vacanţă. Şi fără asumarea faptului că turiştii vor vrea să recenzeze vacanţa aia, pe care au dat o gălăgie de bani. OK, probabil că grupul beta de turişti ruşi a venit pe protocol, dar şi aşa: vacanţa presupune relaxare, iar relaxarea presupune că spui tot ce-ţi trece prin cap.
Când eşti dictator, e important să te ţii de proiecte care se pupă cu stilul dictatorial. Nu te băga la entertainment, că nu eşti obişnuit să vezi oameni distrându-se şi nu ştii cum e.
Ceea ce ştiu sigur e că, nici dacă aş avea banii lui Jeff Bezos, nu m-aş duce în vacanţă în ţara lui Kim Jong Un. E obositor să îţi măsori cu hârtie milimetrică fiecare cuvinţel, să nu zici involuntar ceva care să supere. Şi să te trezeşti săltat de poteră, pe banii tăi.
***
Izbeşte autorul cu o cafea.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say