Când unii oameni îţi arată cât pot fi de penibili în micimea lor, nu poţi decât să te minunezi. Când te mint în faţă, când bat câmpii cu graţie, când te copleşesc de insulte fără noimă şi fără sens… stai şi te cruceşti. Nici măcar nu mai ai energia de a te enerva. Sau de a-i detesta. Stai, te minunezi când vezi câte tâmpenii pot debita dintr-o singură suflare, cât sunt de departe de realitate – cum se încăpăţânează în propria lor mizerie, de care şi ei sunt conştienţi.
Singurul lucru pe care poţi să îl faci este să te distanţezi. As soon as possible. Nu poţi face lucruri utile şi constructive decât cu oameni mari. Din toate punctele de vedere.
Cel mai trist mi se pare cand constati aceste caracteristici la oameni pe care-i admirai si/sau la care tineai si care nu au nicio problema sa te minta la un mod transparent sau sa iti faca o groaza de porcarii cu seninatate… Ca de la un strain, mai treaca-mearga, e enervant, e frustrant, dar il injuri si treci peste. De la un “prieten”, doare ca dracu.
În clipa asta nu mai doare ca dracu, pur şi simplu îţi provoacă o greaţă insuportabilă. Vomitivă de-a dreptul.
Intr-un singur loc nu sunt eu deacord cu tine : nu toti sunt constienti de situatia lor, asa cum arati tu aici.
Multi s-au obisnuit cu mocirla si li se pare mediul firesc.
Mai e si o zicala : “astia sunt gagii, cu astia defilam”. Adevarata arta a unui individ care conduce jocul si tine bine fraiele in mana este sa realizeze ceva cu materialul uman disponibil.
Dar eu te-am rupt din context si nu stiu la ce te referi, asa ca bat si eu cu gratie campii, nu te supara.
Deh, eu sunt rac, la mine totul doare ca dracu 😛
mama omida: nu, ce spui tu este în context. problema e că de la un punct încolo, oboseşti să lupţi cu materialul uman de căcat, şi ajungi la concluzia că e mai simplu să îţi bagi piciorul.
răcuşoara: la vârsta ta, şi pe mine mă dureau fazele astea. între timp, mi s-a tocit ficatul şi greaţa vine mai repede.
Gagico, ce ai de pierdut? Frumoasa esti, desteapta esti, talentata esti, viata merge mai departe.
Din păcate, am un singur stomac. 🙁 În rest, totul e frumos.
yay, in cazul asta, moarte ficatului si hai cu greata ca iau metoclopramid si-mi trece 😀
lolz.
Fara sa generalizez, de multe ori frustrarea asta ,fata de modul de comportare al altora, vine din asteptarile noastre nerealiste fata de ei.
Daca intelegi ca nimeni nu iti e dator cu nimic o sa se rareasca momentele astea neplacute.
aşteptări nerealiste cum ar fi respectarea angajamentelor asumate de către cei în cauză? lolz!
sau aşteptarea de a fi tratat cu minim de bun-simţ? again, lolz.
vreauultimul loc, nu ştiu cum se face, dar la fiecare postare vii cu câte o remarcă ofticoasă, doar aşa, să marchezi locul, de ciudă că te-am pus mai dur la punct la primele tale comentarii ireverenţioase. poate nu ai înţeles că nimeni nu îţi e dator cu nimic – nici măcar să tolereze familiarităţi nejustificate? 😉
întrebare firească: cine e frustratul în conjunctura asta?
dar zi mai concret – aşa cum ai povestit faza naşpa de la Cluj
Lorena, nu am venit cu remarci ofticoase pur si simpu mi-am spus parerea. Banuiesc ca accepti si pareri diferite atat timp cat sunt formulate politicos, nu?
Iar pentru treaba cu familiaritati nejustificate, sper ca nu am mai incalcat limitele stabilite de tine.
Daca te deranjeaza sa comentez aici spune-mi si ma opresc.
Sa te distantezi si sa-i ignori, dar asta nu se poate face din prima, ci din a doua incercare. Intre cele doua incercari mai suferi un pic, da’ti trece! 🙂
Mi-era dor sa vad ce mai faci, numai bine iti doresc!
valer: vrei să isc alt şuvoi de commenturi în contradictoriu?
vreauultimulloc: şi eu ţi-am răspuns la părere:
” aşteptări nerealiste cum ar fi respectarea angajamentelor asumate de către cei în cauză? lolz!
sau aşteptarea de a fi tratat cu minim de bun-simţ? again, lolz.”
asta numeşti tu aşteptări nerealiste? nimeni nu e dator să facă lucruri pe care şi le-a asumat? asta e părerea ta formulată politicos?
Nu, nu mă deranjează să comentezi, pur şi simplu nu îţi înţeleg punctul de vedere.
forevergreen: şi ţie, draga mea. 🙂
Am vazut ca mi-ai raspuns, dar nu am continuat argumentatia pentru cazul in care deranjam.
Eu nu ma gandeam ca e vorba de asteptari de natura contractuala(am spus ca nu generalizez). Acestea sunt o categorie diferita si daca nu iti sunt respectate cel mai bine e sa urmezi caile posibile(legale sau de alta natura) pentru a-ti recupera paguba.
Am avut prima oara impresia ca e vorba de o dezamagire fata de cineva apropiat prieteni/familie.
Situatie in care cel mai sanatos e sa ii privesti fara asteptari. Daca vine ceva bun de la ei ma bucur, daca nu asta e. Daca sentimetele nostre pentru ei s-ar schimba cand nu ne satisfac asteptarile ar inseamna ca nu sunt reale, ci doar un alt targ social, iti dau ca sa imi dai.
Eu tac chitic; sunt dupa o saptamana de luat shuturi si inca nu m-am refacut.
păi da 😛
doar o frază de genul “oamenii e naşpa, neserioşi” nu indignează cât ceva concret, povestit în detaliu, îţi aminteşti de Gogu? era un subiect cu el cam iarna trecută
O vorba de duh de la mine, mama omida, : ” cand promiti ceva , pe unde iti iese vorba, sa-ti iasa si sufletul”.
E mai greu de aplicat la anumiti indivizi in ziua de azi.
Sau varianta aia cu :” a promite este nobil, a te tine de cuvant e ( deja) ceva burghez”.Dar cine mai stie si asta, si sa scrie si corect in franceza in ziua de azi ? A promite si a te tine de cuvant e totusi ceva legat de educatie, de cei sapte ani de-acasa, bla, bla., bla.Dar e chiar asa.
Si asta stii de ce ? Ca n-avem nobili si burghezi de rasa, numai niste amariti de ciocoi drept modele sociale.Unde e nobilimea si burghezia de-altadata ? Cum mai fuge timpul( in latina , va rog) !
Si eu sunt intr-o pasa proasta, era cat pe-aci sa iau o gura de insecticid, sa nu mai ajung fluture niciodata, sa raman vesnic omida, dar o omida moarta.
Pentru ca, un var de-al meu, de aceeasi varsta, a suferit un atac sever de tetanie. Si lumea zicea inainte :” bai, ce bine arata vara-tau si ce nasol arati tu , ai inceput sa albesti,esti supraponderal, predispus la infarct, nu faci miscare, o sa ajungi un obez ca-n filmele americane.”Pai daca vara-miu era sa dea coltu’, eu ce speranta de viata sa mai pretind ?
vreauultimulloc: faţă de familie nu am nici un fel de aşteptări. şi nici faţă de cei apropiaţi.
coramică: sorry ’bout that.
valer: să nu ne amintim. 🙂
mama omida: greu la deal…
Buna.
Dupa cate vad eu,inca mai ai incredere in oameni…Eu unul,numai am deloc..Sunt de tot kkt-ul.De ce?Sunt prea multi sifonari si oameni de doi lei,care asteapta sa fie linsi,parsivitate maxima.Poti sa-ti mai spui,si tu oful,la cel mai bun prieten(a),nu…Vorbesc in general,in ziua de azi fiecare are un interes ascuns.Ciao.
Ascuns sau mult prea transparent, Florine. Unii nu ştiu nici măcar să fie subtili.
Pățăști!