Uite, nu, n-am chef să-mi plătesc cafeaua, dacă m-ai invitat

Face valuri pe net în momentele astea un articol de mare angajament, în care un băiat încearcă să-şi promoveze cu disperare romanul pe care nu i-l cumpără nici pulea şi, concomitent, ne explică cum ar trebui să ne plătim singure cafeaua, firesc şi natural, când NE INVITĂ în oraş.

Da, îmi plătesc cafeaua când e vorba de o întâlnire profesională, o negociere sau un viitor contract, iar tu eşti partenerul meu de business. Da, îmi plătesc cafeaua când e o întâlnire de muncă. Nu mă aştept ca, într-un proiect profesional de o lună, să-mi plăteşti zi de zi cafeaua, deşi mulţi o fac.

Dar când e vorba de viaţă personală, dă zgârcenia la o parte şi scoate în morţii tăi ăia 7 lei, sau dacă nu poţi face asta, taie-ţi-o şi bag-o în fund.

Nu, bărbaţii şi femeile nu sunt egali dintr-un punct de vedere. Disperarea interacţiunii cu sexul opus.

Am mailurile, căsuţele poştale, telefoanele pline cu SMS-uri de la inşi mai mult sau mai puţin cunoscuţi, care vor să ieşim în oraş, să bem cafele, să mâncăm, să bem un vin, să ne futem cu sau fără obligaţii. Pe de altă parte, foarte puţini bărbaţi se pot lăuda că au din partea mea mesaje, mailuri, milogeli de petrecut timp împreună.

Idem toate femeile pe care le cunosc. Sunt mult mai intens hărţuite, căutate, milogite, cerşite, solicitate, decât o fac ele.

Ideea bărbatului modern, că tot acest timp al unei persoane care nu-i datorează nimic i se cuvine moca, aşa pur şi simplu, e motivul pentru care din ce în ce mai mulţi bărbaţi sunt complet nefrecventabili ca parteneri. Nimeni nu le mai cere azi bărbaţilor să cumpere locuinţe pentru femei, să le dăruiască bijuterii scumpe, să întreţină femeia sau să îi pună universul la picioare. Dar dacă nici măcar o cafea nu pot oferi, ce rost are să mai dorească interacţiune cu sexul opus?

***

E chestiune de protocol până la urmă. O firmă care vrea să-ţi sugereze că are o ofertă demnă de luat în considerare face asta cu un party impresionant de lansare. Un bărbat care vrea să-ţi sugereze că e demn de luat în considerare ar trebui să nu se zgârcească la o cafea. Pentru că nu vrem un şomer lamentabil căruia să-i plătim noi facturile. Avem vieţi destul de complicate şi aşa. Un zgârie-brânză penibil e ultimul lucru care lipseşte din ele.

***

Şi da, în pofida egalităţii ÎN ŞANSE PROFESIONALE, a fi femeia din relaţie presupune să fii iubită şi răsfăţată. Să ţi se dăruiască lucruri. Să fii tratată cu generozitate, cu gingăşie, să nu ştie ăla ce să inventeze să-ţi fie bine. Abia atunci poţi să-ţi dai armura jos şi să te deschizi, să fii receptivă şi să dăruieşti la rândul tău. Altminteri, te descurci de o mie de ori mai bine de una singură.

Şi nu în ultimul rând, a fi femeie presupune să faci, la un moment dat, copii. Să devii indisponibilă profesional pentru câteva luni, să fii neajutorată şi instabilă. Şi să cheltuieşti bani cu nemiluita în tot acel timp. Şi, da, dacă un bărbat se zgârceşte la o banală cafea, poţi să-l suspectezi că şi-ar asuma astfel de responsabilităţi?

Marş, mă. Du-te-n codru. Stai pe YouPorn. Împuşcă-te. Dispari.

A fi bărbat în relaţia cu o femeie înseamnă a fi protector. Dacă n-ai înţeles asta, eşti degeaba.

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger