Văd ieri seara un status înduioșător. Un băiat își amintește de bunicii lui, de copilărie, de tot ce a fost frumos, de casa bătrânească. Apoi, menționează că acum, acolo, e o firmă.
Dacă citeai postarea, pur și simplu, îți topea inima. De dor, de nostalgie, de inefabilul vremurilor care nu se vor întoarce niciodată.
Și hopa, comentac: Dar de ce ai vândut casa?
Precizez că omul nostru nu e politician sau ceva, să aibă de dat socoteală votanților ce face cu bugetul. E un băiat obișnuit cu un cont de Facebook.
De ce ar fi treaba comentacului de ce a vândut el casa? Asta presupunând că a fost decizia lui și nu au fost x moștenitori, care au decis că au nevoie de bani, că i-a sărăcit pandemia?
A vândut-o, probabil, pentru că n-a avut de ales. Pentru că a trecut printr-un moment financiar complicat și a trebuit să sacrifice ceva.
De ce nu ne gândim ce impact pot avea indiscrețiile noastre asupra unor oameni care nu ne datorează raport?
Dacă era Lorena la vorbitor, răspundea ceva de genul: Să aibă mă-ta de ce să se mire. Dar cum băiatul nostru e un gentleman, a ales să ignore comentariul.
Dragi cititori, vă invit să medităm împreună asupra unui lucru. Să zicem că există un subiect care îl face pe altul să sufere. Putem să fim empatici și să nu învârtim cuțitul într-o rană care deja sângerează?
Decizia de a vinde casa în care ai copilărit e incredibil de dureroasă. Fie că o faci de gura restului rudelor, sau ești în budă financiar, sau că nu-ți poți permite să o întreții cum merită și nu suporți s-o vezi degradându-se, sau orice alt motiv ar fi, decizia asta e ca și cum ai tăia o bucată din sufletul tău.
De ce să pui tuterea de grijă mai presus de emoțiile altui om?
Nu e ca și cum, dacă afli de ce a vândut-o, valorifici într-un fel sau altul informația. Nu e întrebare pe care ți-o pune la Vrei să fii miliardar, și dacă nu știi, pierzi miliardul. E simplă băgare în seamă țățească. Dar care celuilalt îi deschide o traumă.
Hai să fim mai oameni cu cei din jurul nostru. Dacă fac aluzii la amintiri dureroase, oferă-le o îmbrățișare. Fizic sau virtual. Când vor fi pregătiți să vorbească, o vor face. Și probabil că nu va fi într-o rubrică de comentarii.
***
Dacă îţi plac articolele de opinie, susţine site-ul în singurul mod care contează. Aici.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say