Fraţilor, sunt o drama queen. O sensibilă. Uite, un tufiş banal a făcut aproape peste noapte munţi întregi de flori (sau n-am prea stat eu pe acasă, de-aia nu am observat devenirea) . Şi florile astea îşi strecoară căpşoarele printre barele grilajului (da, acum stau la parter, perspicacilor!) şi se uită curioase la mine & motan, care dormităm paşnic.
Şi nu, acesta nu este un pastel. Nici comuniunea omului cu natura. E doar o diversiune de la articolul vostru preferat, ăla cu “sugeţi pula, idioţilor”.
Bă, da’ frumos e tufişul ăsta. Şi motanul îşi strecoară botul printre gratii şi îl adulmecă uşor curios. Apoi se întoarce în pat şi începe să se plimbe pe spatele meu. Cum să te mai duci la muncă în condiţii de tufiş roz şi masaj felin?
Ca sa pastrez atmosfera idilica, vin si intreb: “s-a vopsit vecina de vis-a-vis ? ” 😆
nu am studiat fenomenul.
şi oricum, nu poţi pune în acelaşi container florile mărului şi vopseaua tanţei din vecini. sunt deşeuri diferite.
Trebuia sa infloreasca, ca prea s-a lasat mult rugata primavara asta. Motanul tau e un fel de Ferdinand, taurasul …
Nu, din păcate. Motanul meu adulmecă exact cu aceeaşi fascinaţie nişte flori, o pulpă de pui sau (dar nu-l las!) coşul de gunoi.
Beauty is in the eye (nose) of the the mewholder. 😆
ca adevarat graiesti! nici eu nu m-as mai duce la munca,,, sincer, in conditiile date ale problemei.
Nu mai, n-ai stat tu p’acasa 😉 sau, te-ai intors mereu cand era intuneric si nu l-ai observat.
Oricum bine ca ai parte de natura fiindca imi amintesc de Caminul, inghesuit intre blocuri, constructii, dar zona era excelenta 🙂 – sa traiasca Alba Iulia!
Chius!
roz inchis. superb.
Daaa, eu stateam in anul Ii de facultate in Cluj intr-un demisol, dar cu fatza spre rasarit, imi rasarea soarele in casa si aveam in fatza un tufis de trandafiri
Eu am in fata blocului forstitia; din alea galllbeneee
Lore, nu donezi si tu cartile tale la biblioteca din Brasov, ca am gasit carti doar traduse de tine? Pliiiiiiiz.
auzi, asdf, dar ce te împiedică să le cumperi? în fond eu am investit inteligenţă şi creativitate în scrierea lor, iar editorii au investit bani în publicare şi promov… ăsta, în publicare.
Ţie de ce ţi-e greu să investeşti 10 – 15 RON pentru a plăti produsul finit?
Ei, nu cumpar carti de obicei ca nu prea am bani. Desigur, nu mi-ar fi foarte greu sa fac o exceptie. Anyway, ma gandeam ca n-ati avea prea mult de pierdut, daca se poate spune asa. Adica ma gandesc ca un pasionat de literatura ti-ar cauta cartile sa le cumpere (daca ar putea), daca i-ar placea; si am inteles ca sunt faine, deci… Iar un nepasionat de literatura nu cred ca te-ar cauta pe tine in mod special in biblioteca aia (ca nu se cere la scoala, sau ceva de genu…:P).
Ba am avea de pierdut, pentru că toată lumea are impresia că o carte e un produs care li se cuvine pe gratis.
E ca şi în cazul oricărui alt produs: dacă te interesează şi îl consideri demn pentru a scoate banii din buzunar, îl cumperi, iar dacă nu, nu faci reclamaţie că nu îţi este disponibil.
Nu e nevoie să se strofoace nimeni pentru a le cumpăra, se găsesc online pe http://www.tritonic.ro şi respectiv pe http://www.millenniumpress.ro. 🙂
Ma rog, nu-i chiar ca oricare alt produs. Un produs obisnuit este util la un nivel diferit (inferior). De aceea suna cam aiurea sa zici ca o opera de arta e un produs obisnuit. De aceea si schimbul in ceea ce priveste cartile se poate practica la un alt nivel. Oricum, ai dreptul sa procedezi cum vrei cu munca ta.
OK, ce înţeleg eu din raţionamentul tău: un produs obişnuit, util la nivel inferior is worth the money, iar unul util la nivel superior se cuvine pe gratis.
Gata, mă las de scris şi îmi fac fabrică de hârtie budală. 😀
:))
@asdf – hai ma man ca fac eu o exceptie, ca le am in dublu exemplar. Le trimit la Biblioteca din Brasov, sau ti le trimit tie ?! (da-mi o adresa)
“Lore, nu donezi si tu cartile tale la biblioteca din Brasov, ca am gasit carti doar traduse de tine? Pliiiiiiiz.”
Și uite așa “sugeţi pula, idioţilor”, va rămâne în topul preferințelor mele 🙂
tu te dai rotund pentru că te-am băgat în blogroll? 😀
Sunt o ingrată! O nesuferită hidoasă ce se admiră doar în puțul blogului personal, unde de mult timp te oglindești!
Merci!
Blogul Fără Textile 🙂 🙂 🙂
Cata vreme nu e “sugeti pula, idioatelor” cred si eu…
Salutari lui Pulica, maseurul tuciuriu! 🙂
motanul incaltat: touche miss pussy cat! 😀 😀