Uneori, trebuie să ştii când să renunţi

Citesc compilaţia de pe Hotnews a derapajelor lui Mirel Palada şi am un ghimpe în gât. Da, acest text e serios, şi cine are chef de miştouri ieftine în subsol o să zboare cu boltă.
Eu pe Mirel Palada îl cunosc personal. Mult, mult înainte să intre în politică. Îl cunosc de când avea un blog absolut încântător numit Turambar. Scria inteligent, cu umor şi eleganţă, cu o cultură generală vizibilă, dar nu ostentativă. Mi-a arătat prietenie şi cavalerism de la prima interacţiune online. Mi-a anunţat la el pe blog lansarea cărţii precedente. A venit la lansare.
Ne-am împrietenit pe persoană fizică. Puteai sta o noapte întreagă să discuţi despre filme cu Palada pe messenger şi nu te plictiseai. S-ar putea apuca de critică de filme la orice oră şi ar scoate revista “Variety” de pe piaţă.
Pe atunci, Facebookul lui era doldora de peisaje din comuna Telega – de unde mă trag şi eu pe linie paternă, de aceea aveam această glumă, că sigur suntem rude, pentru că în Telega toată lumea e verişor cu toată lumea şi e un incest perpetuu ca la Targaryeni.
Apoi, Mirel a intrat în politică. Sau, mai exact, politica a intrat în Mirel.
Pas cu pas, textele de pe pagina lui au devenit din ce în ce mai încrâncenate, mai ciudate, mai… să zicem neconforme cu adevărul. Pe acelea le evitam. Când îl întrebam de ce scrie asta, asta şi asta, îmi explica faptul că e un job şi atât. Unul mult mai bine remunerat decât precedentele.
În privat, era acelaşi Mirel manierat, cult, spiritual, cu un umor absolut savuros. Pe lângă Variety, ar putea trimite în şomaj trei sferturi dintre standup comedienii români.
Nenumăraţi prieteni m-au luat la rost: De ce comentezi la Palada şi de ce e în lista ta.
Pentru că nu-mi spui tu mie ce să fac şi marş în morţii mă-tii. Nu trebuie neapărat să ai aceeaşi orientare politică cu cineva, să fiţi prieteni.
Dacă insistau, le dădeam somaţie de block, şi dacă insistau mai mult – că pe unii nu-i poţi potoli să nu-şi bage nasul în oalele tale – le repezeam un block. Precizez: nu regret niciunul dintre acele blockuri. Nu-mi poţi spune ce să fac decât în cadrul unui contract semnat de ambele părţi şi strict pe munca prevăzută de numitul contract. Dacă trebuie să-ţi repet această informaţie, e semn că îmi pierzi timpul.

Apoi, a venit ştirea cu bătaia în studioul B1 TV. Şi aici mi-am dat seama că s-a depăşit linia.
Unii dintre cititorii mei îl urăsc pe Goţiu cu sete. Pe el, activitatea lui, trecutul lui, vestimentaţia lui, zodia lui etc. Tot nu e o justificare a violenţei fizice.
Dacă aprobăm violenţa fizică atunci când ne convine, că ăla e un “jegos”, înseamnă că o aprobăm şi asupra propriei noastre persoane. Nu uitaţi, fiecare dintre noi e “jegosul” cuiva. Tu, care mă citeşti acum, sigur ai una, două, zece persoane care te urăsc, cu motiv sau chiar fără, sau pur şi simplu pentru că li s-a năzărit că tu le-ai putea fute prietenul, şi care ard de sete să te strivească. Aprobă violenţa fizică, şi tocmai le-ai dat mijlocul s-o facă.

Pe Mirel îl compătimesc. Îmi dau seama de nivelul de presiuni din toate direcţiile, şi de la ai lui şi de la opoziţie, care l-au adus aici. Şi îi spun cu toată afecţiunea pe care i-am purtat-o de la prima interacţiune: “Uneori, trebuie să ştii când să renunţi.”

În fond, politica, mai ales cea românească, e în mare măsură un teren al provocărilor, al şicanelor, al fentelor sinistru de iritante, menite să te scoată din minţi. Dar dacă nu-ţi poţi ţine temperamentul sub control şi pumnii acasă, e semn că nu mai faci faţă. Că cedezi psihic.

Sunt banii importanţi în viaţa omului? O, da. Eu sunt primul fan declarat al sumelor cât mai mari de bani cu care să poţi face lucruri frumoase.
Merită banii să te dezbraci de caracter pentru ei? Merită banii să renegi tot ce e decent şi omenesc în tine? Să-ţi fie jenă să te uiţi în oglindă? Nu.

Că Mirel s-a înjurat cu unul şi cu altul – e irelevant. Toate articolele care caută să desfiinţeze un om pe baza injuriilor rupte din context sunt bullshit şi merită tratate ca atare. O spun eu, care am înghiţit teribil de mult cancer pe net exact cu stratagema injuriei smulse din context. Dă-mi un nume random, cu nişte conturi de social media ataşate, şi dacă nu postează doar ţâţe şi apusuri de soare, îţi pot creiona un portret monstruos rupându-i din fraze şi aranjându-le cum îmi convine mie.

Că Mirel a început să dea în oameni, însă, e grav. Şi pentru politica românească în general – care n-a fost niciodată un etalon al graţiei – şi pentru el personal.

Şi nu, faptul că vin o sută să te aprobe nu înseamnă nimic. În fond, şi pe Otilia Stere o aprobă zeci de mii de oameni. Tot prostii vorbeşte. Aceiaşi o sută care te aprobă pe tine vor urla ca şacalii dacă-şi iau EI un pumn în freză.

Retrage-te din politică, Mirele. Nu mai rezişti nervos şi se vede. Ţi-ai făcut deja exagerat de mult rău. Ţie, în primul rând.

Foto: Activenews.