Why you no listen to I say?

 Salut, sunt Ostap Bender și azi sunt de serviciu la șters tabla.

Am scris ceva mai demult tot aici cum am văzut pe stradă o țigancă împingând un cărucior cu un copil care sugea un crenvurști. Ghici ce? Azi, aceeași țigancă, cu doi copii de data asta, dintre care cel mai mic si probabil ăla care era in carucior data trecută și acum făcea balonașe din muci, erau in fața unei alimentare.
– Ce vrei, bă? Cremuș?
Zece minute mai târziu fiecare tuciurel sugea cu mandrie din crenvurștiul lui.
Demulinez 2 metri din lesa cățelului să poată mirosi toti căcații de pe trotuar și merg mai departe. Privesc fețele oamenilor și încerc să mi-i amintesc din adolescență. Uite-o pe gagica aia finuță de mă iubea printr-a doișpea, moaaaamă, ce burtaocă are. Îi gravidă, hmmm.
Femeie în jur de 30 de ani cu țâțe imense. Oare de unde o cunosc? Nu contează, hai sa-ncep să mă joc. Io am un joc pe care l-am inventat și îmi place să-l joc când merg pe strada. Mă uit in zare sau în pământ înainte să ma intersectez cu o persoană de sex feminin și ridic brusc privirea în ochii ei când ajungem față în față. În 90 la sută din cazuri se impiedecă sau scapa ceva din mână. Femeia cu sâni imenși și-o scăpat telefonul. Cum dracu o chema pe asta, că mi-o amintesc?!
Cea mai mare reușită  din jocu ăsta al meu cretin o fost când o tanti cu două plase mari  s-o împiedicat si venea în viteză cu capul inainte spre mine și colegu de trotuar care cu un
”oleee!” sonor reușește sa evite elegant și grațios impactul cu doamna în prabușire. Normal că tot io o trebuit s-o ajut sa se ridice.

 Aaaaa, mi-am amintit de femeia cu țâțe imense. În liceu îi ziceam ”fata cu pepenii”.