d\u0103 s\u0103 \u00eentrebe ceva.<\/em><\/p>\nMarian: A… \u015fi hr\u0103neam furnicile. De\u015fi st\u0103team la etajul 4, la Mangalia, aveam un mu\u015furoi de furnici chiar \u00een dormitor. Le-am dat o p\u00eeine \u00eentreag\u0103 \u00eentr-o zi. O f\u0103ceam firimituri mici, mici, \u015fi m\u0103 uitam la ele cum le car\u0103 \u00een perete. A disp\u0103rut acolo o p\u00eeine \u00eentreag\u0103.<\/p>\n
LL: P\u0103i \u015fi cum a ajuns mu\u015furoiul de furnici \u00een dormitorul t\u0103u?<\/p>\n
Marian: Nu \u015ftiu. Am v\u0103zut \u00eentr-o diminea\u0163\u0103 c\u00eeteva pe l\u00eeng\u0103 pat. Apoi m-am b\u0103gat acolo, \u00eentre pat \u015fi perete – eram suficient de mic ca s\u0103 \u00eencap. \u015ei am v\u0103zut cum mi\u015fun\u0103. Era o frenezie de nedescris… M-a fascinat.<\/p>\n
LL: Cu alte cuvinte, mu\u015furoiul a ap\u0103rut pur \u015fi simplu peste noapte, ca \u00eentr-un roman fantasy.<\/p>\n
Marian: Da. Clar. C\u00eend au venit ai mei, au g\u0103sit dormitorul plin de furnici. \u015ei-au pus m\u00eeinile \u00een cap. Cred c\u0103 le-au otr\u0103vit apoi, \u015fi au astupat gaura aia. Eu am pl\u00eens un pic. \ud83d\ude42 Eram un pic emo, ce vrei.<\/p>\n
LL: Ne mai po\u0163i dezv\u0103lui astfel de momente de magie nea\u015fteptat\u0103 din via\u0163a ta?<\/p>\n
Marian: Am \u00eenv\u0103\u0163at o oaie s\u0103 vorbeasc\u0103.<\/p>\n
LL: Uau! \u015ei ce cuvinte ai \u00eenv\u0103\u0163at-o?<\/p>\n
Marian: Bee…<\/p>\n
LL: Dar \u00een Dex nu exist\u0103 acest cuv\u00eent. Ai \u00eenv\u0103\u0163at-o direct limba englez\u0103?<\/p>\n
Marian: Dar nu asta e ideea. Nu erau cuvinte. Cred c\u0103 m\u0103 \u00een\u0163elegeam la un alt nivel cu oaia aia. \u015etii… c\u00eend eram pu\u015fti, ai mei m\u0103 duceau la p\u0103rin\u0163ii tat\u0103lui meu. \u00centr-o comun\u0103 din jude\u0163ul Gala\u0163i. E satul \u0103la pe care o s\u0103-l g\u0103se\u015fti \u00een mai multe din textele mele.
\n\u015ei st\u0103team toat\u0103 ziua \u00een curte. M\u0103 obi\u015fnuisem cumva s\u0103 fiu singur – probabil c\u0103 m\u0103 b\u00eentuia \u015fi o mic\u0103 doz\u0103 de autism.<\/p>\n
LL: \u015ei ce ai f\u0103cut cu ea – mica doz\u0103?<\/p>\n
Marian: P\u0103i cred c\u0103 m\u0103 ajut\u0103 \u015fi acum: nu m\u0103 plictisesc niciodat\u0103.<\/p>\n
LL: Ceea ce \u00eencercam eu s\u0103 spun e c\u0103 nu se vede.<\/p>\n
Marian: E undeva \u00eenchis \u00eentr-o cutiu\u0163\u0103 din mine. Pe care o deschid uneori.<\/p>\n
LL: Cum \u00eei disimulezi simptomele?<\/p>\n
Marian: P\u0103i c\u00eend am realizat c\u0103 am probleme de comunicare, probabil c\u0103 eram adolescent deja. \u015ei am descoperit singur jocurile de rol… empatia.<\/p>\n
LL: A, deci te-ai tratat singur.<\/p>\n
Marian: Da. Sau nu m-am tratat. \u00cemi place s\u0103 cred c\u0103 mi-am f\u0103cut un upgrade. Mi-am p\u0103strat \u015fi autismul. E creativ, n\u0103d\u0103jduiesc.<\/p>\n
LL: \u00cencerc\u00eend s\u0103-\u0163i upgradezi autismul, ai ajuns taman la polul opus. Ai devenit jurnalist – o profesie bazat\u0103 pe comunicare. Cum a\u015fa?<\/p>\n
Marian: P\u0103i a venit un moment c\u00eend am vrut s\u0103 ar\u0103t altora ceea ce scriu. \u00cemi citeam textele \u00een fa\u0163a prietenilor \u015fi asta m-a ajutat s\u0103-mi reglez discursul \u015fi s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 un pic de comunicare.<\/p>\n
LL: \u015ei asta ne aduce la tema cea mai important\u0103 a webterviului: scrierile tale. Vorbe\u015fte-ne despre primul text scris de tine. \u00cen afar\u0103 de “Ana are mere”, desigur.<\/p>\n
Marian: Primul-primul? O poezie absolut idioat\u0103 scris\u0103 \u00een clasa a II-a, la finalul unei compuneri despre toamn\u0103. Nu o s\u0103 o reproduc aici. Ar fi ridicol.<\/p>\n
LL: Cititorul are dreptul la informa\u0163ie \ud83d\ude42<\/p>\n
Marian: Fugi, m\u0103i… vrei s\u0103 m\u0103 \u00eenro\u015fesc c\u00eend o s\u0103 m\u0103 \u00eent\u00eelnesc cu tine de penibil ce o s\u0103 m\u0103 simt?<\/p>\n
LL: Dac\u0103 argumentul accesului liber la informa\u0163ie nu ajunge, ofer \u015fpag\u0103. (Parte lips\u0103 din webterviu).<\/p>\n
Marian: Toamn\u0103 bun\u0103 \u015fi frumoas\u0103 \/ Nu pleca din \u0163ara noastr\u0103 \/ Ci mai stai o lun\u0103-dou\u0103 \/ S\u0103 mai plou\u0103. \ud83d\ude33 \ud83d\ude33<\/p>\n
LL: Fuaaarte arghezi.<\/p>\n
Marian: C\u0103ci r\u0103m\u00een f\u0103r\u0103 bostani \/ Pepenii pe r\u00eend dispar\/ Iar\u0103 iarna vine iar \/ Peste frunze maronii\/ Or s\u0103 cad\u0103 fulgii vii. \ud83d\ude33 \ud83d\ude33 \ud83d\ude33<\/p>\n
LL: \u015ei \u00een\u0163eleg c\u0103 aceast\u0103 poezie a reprezentat o cotitur\u0103 \u00een planurile tale de viitor?<\/p>\n
Marian: P\u0103i am luat 10, m\u0103i! M-a l\u0103udat \u00eenv\u0103\u0163\u0103toarea, \u015fi m-am hot\u0103r\u00eet brusc c\u0103 atunci c\u00eend o s\u0103 fiu mare, o s\u0103 fiu poet. Din fericire, am abandonat cauza. Din nefericire, destul de t\u00eerziu.<\/p>\n
LL: \u00cen\u0163eleg c\u0103 ai recidivat… \ud83d\ude00<\/p>\n
Marian: Da. Am scris poezii \u00een timpul liceului \u015fi chiar mai t\u00eerziu, \u00een timpul facult\u0103\u0163ii. Nu le-am publicat. Nu am fost niciodat\u0103 mul\u0163umit de ele. \u00cenv\u0103\u0163\u0103toarea mea m-a trimis pe un drum gre\u015fit.<\/p>\n
LL: \u015ei cum ai g\u0103sit drumul \u00eenapoi c\u0103tre noi, fanii t\u0103i de azi?<\/p>\n
Marian: \ud83d\ude00 \ud83d\ude00 Ce fani, m\u0103i? S\u00eent un scriitor f\u0103r\u0103 cititori.<\/p>\n
LL: \u00cencerci s\u0103-mi spui subtil c\u0103 sunt un nimeni? Te-am v\u0103zut la teveu, la emisiunea lui Cristi Tab\u0103r\u0103. Alt nimeni? Eu \u015fi Cristi Tab\u0103r\u0103 constituim “un grup de tovar\u0103\u015fi”, deci ai cititori.<\/p>\n
Marian: M\u0103 tachinezi.<\/p>\n
LL: Eu? Niciodat\u0103! Dar destul cu tehnicile diversioniste, c\u0103 nu e\u015fti Ion Iliescu, deci nu scapi de \u00eentrebare. Cum ai g\u0103sit drumul prozei?<\/p>\n
Marian: Citind.<\/p>\n
Apoi… tot autismul meu cred c\u0103 a fost de vin\u0103. M\u0103 s\u0103turasem s\u0103 desenez. Acum \u00eemi dau seama c\u0103 sun\u0103 al naibii de ciudat.<\/p>\n
LL: Ce anume?<\/p>\n
Marian: Sun\u0103 ciudat faptul c\u0103 am avut at\u00eetea preocup\u0103ri “artistice”. Dar a fost o vreme c\u00eend desenam, e adev\u0103rat. \u015ei desenam bini\u015for. Am avut expozi\u0163ii, premii. Apoi, c\u00eend eram pe cale s\u0103 m\u0103 satur de asta, m-am apucat de scris proz\u0103.
\nAveam impresia c\u0103 nu-mi ajung tu\u015ful \u015fi h\u00eertia s\u0103 redau lumile alea. Cred c\u0103 acolo a avut loc declicul.<\/p>\n
LL: \u00cen\u0163eleg c\u0103 tu \u00ee\u0163i \u00eencepi munca la un text imagin\u00e2ndu-\u0163i o lume?<\/p>\n
Marian: O lume, un personaj, un sat, un ora\u015f, o cl\u0103dire… Le v\u0103d pe toate. E o geografie \u00eentreag\u0103 in mintea mea \u00eenainte de a scrie un text.
\n S\u00eent cotloane care r\u0103m\u00een nescrise. Dar pe care le \u015ftiu. S\u00eent personaje pe care nu le mai pun pe h\u00eertie, dar care r\u0103m\u00een in mintea mea.
\n \u015ei cumva \u00ee\u015fi v\u0103d \u00een continuare de via\u0163a lor, acolo, \u00een cutiu\u0163a mea, p\u00een\u0103 le scot la un moment dat afar\u0103 \u00eentr-un alt text. Fiecare are povestea lui… din cauza asta textele mele se leag\u0103 \u00eentre ele. Fiindc\u0103 s\u00eent un tot de la bun \u00eenceput. Un tot care se dezvolt\u0103 singurel.<\/p>\n
LL: Aaaa, cu alte cuvinte, la tine func\u0163ioneaz\u0103 tehnica spin-off-ului \ud83d\ude06<\/p>\n
Marian: \ud83d\ude00 da, ceva de genul asta
\nNu pot, spre exemplu, s\u0103 m\u0103 apuc s\u0103 scriu ceva cu totul nou, care s\u0103 nu aib\u0103 nici o leg\u0103tur\u0103 cu ceea ce am scris p\u00een\u0103 acum.<\/p>\n
LL: \u015ei nu te tenteaz\u0103 s\u0103 \u00eencerci? S\u0103 dai cu flit la tot ce ai f\u0103cut \u015fi s\u0103 \u00eencerci ceva complet nou?<\/p>\n
Marian: Am \u00eencercat. Dar ies din cutiu\u0163\u0103 personajele celelalte \u015fi alunec\u0103 \u00een poveste \u00eentr-un fel absolut natural pe care a\u015f gre\u015fi dac\u0103 l-a\u015f \u00eentrerupe.<\/p>\n
LL: Unde ai debutat?<\/p>\n
Marian: Prima oar\u0103 am publicat grafic\u0103 \u00een “Jurnalul SF”, o revist\u0103 din anii ’90. Aveam 16 ani. Prima povestire am publicat-o \u00een ziarul “Evenimentul” din Ia\u015fi un an mai t\u00eerziu.<\/p>\n
LL: Un debut foarte timpuriu. Ne dai ni\u015fte detalii?<\/p>\n
Marian: Prima mea povestire publicat\u0103 e cuprins\u0103 \u00een volumul “Nop\u0163i albe, zile negre”. Se cheam\u0103 “Drumul spre iad”. Este un text despre un pu\u015fti \u00eendr\u0103gostit de o biciclet\u0103. E adev\u0103rat, am mai lucrat un pic pentru varianta din carte, dar nu am facut mari modific\u0103ri.<\/p>\n
LL: Remarcam pl\u0103cerea ta de a realiza, prin intermediul scrierilor, o infuzie nea\u015fteptat\u0103 de magie \u00eentr-un plan real.
\nS\u0103 fiu mai explicit\u0103: scrierile tale pornesc de la un plan real care se converte\u015fte brusc \u00eentr-unul magic.<\/p>\n
Marian: Da… Nu \u015ftiu ce s\u0103 spun. Nu \u00eemi propun s\u0103 scriu literatur\u0103 fantastic\u0103 ori science-fiction. \u00cens\u0103 cred c\u0103 ceea ce vreau s\u0103 spun, atunci c\u00eend scriu un text, are nevoie de doza aia de magie…<\/p>\n
LL: Deci nu e ceva deliberat, pur \u015fi simplu a\u015fa scrii tu.<\/p>\n
Marian: Da… Din cauza asta m\u0103 \u015fi sperie etichetele puse pe scrierile mele. Fiindc\u0103 nu s\u00eent de p\u0103rere c\u0103 scriu SF ori fantasy. \u00cemi place s\u0103 cred c\u0103 scriu literatur\u0103, pur \u015fi simplu.<\/p>\n
LL: Vorbe\u015fte-ne pu\u0163in despre volumele tale.<\/p>\n
Marian: Primul volum este o colec\u0163ie de povestiri interconectate. S\u00eent texte scrise \u00eentr-un timp \u00eendelungat, de la debut p\u00een\u0103 \u00een 2005. Dar au personaje, teme \u015fi obsesii comune.<\/p>\n
LL: Cum ar fi?<\/p>\n
Marian: Cred c\u0103 am aruncat un anumit fel de carcas\u0103 de pe mine atunci c\u00eend am terminat cartea aia.<\/p>\n
LL: Adic\u0103?<\/p>\n
Marian: \u015etii… toate textele de acolo au leg\u0103tur\u0103 cu cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodat\u0103. S\u00eent scrise \u00een perioada \u00een care l-am cunoscut. S\u00eent scrise despre lucruri pe care le-am discutat \u00eempreun\u0103. S\u00eent lucruri despre care am r\u00ees ori ne-au fr\u0103m\u00e2ntat, sau ne-am \u00eentristat \u00eentorc\u00eendu-le pe toate fe\u0163ele.
\nIar prietenul \u0103sta al meu a murit.
\n\u015etiu c\u0103 sun\u0103 un pic patetic ce-\u0163i spun acum. \u00cens\u0103 am crezut c\u0103, \u00eentr-un fel, o s\u0103-l fac s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een continuare \u00een textul meu.<\/p>\n
LL: Nu, nu sun\u0103 deloc patetic – \u015fi eu am scris c\u0103r\u0163i tot despre lucruri pe care n-am vrut s\u0103 le las s\u0103 moar\u0103. Bun!
\nVorbe\u015fte-ne despre temele \u015fi obsesiile din scrierile tale.<\/p>\n
Marian: Cred c\u0103 s\u00eent obsedat de ideea mor\u0163ii. \u015ei asta e o tem\u0103 prezent\u0103 \u00een aproape toate textele mele. Dar nu e vorba de fric\u0103 de moarte, c\u00eet despre magia sf\u00eer\u015fitului. \u015ei de \u00eencercarea de a continua s\u0103 tr\u0103ie\u015fti prin leg\u0103tura sentimental\u0103 cu cei vii.<\/p>\n
Apoi… cred c\u0103 tema imposibilit\u0103\u0163ii de a \u00eemp\u0103r\u0163i lucrurile \u00een bine\/ r\u0103u, viu\/mort, util\/inutil, dragoste\/ur\u0103, dumnezeu\/diavol \u00eemi colind\u0103 textele.<\/p>\n
Scriu despre prietenie, despre dragoste, despre copil\u0103ria genera\u0163iei mele…<\/p>\n
LL: \u015ei ai imagini destul de crude ale copil\u0103riei genera\u0163iei tale. Adeseori contrapunctezi magia cu un plan real necru\u0163\u0103tor. Sau poate invers.<\/p>\n
Marian: Am copil\u0103rit \u00eentr-o perioad\u0103 crud\u0103… Am tr\u0103it ap\u0103sa\u0163i de sentimentul de nesiguran\u0163\u0103 al p\u0103rin\u0163ilor no\u015ftri. Am tr\u0103it \u00een cete de copii cu chei la g\u00eet l\u0103sa\u0163i de izbeli\u015fte prin spatele blocurilor. Am copil\u0103rit av\u00eend parte de un sistem educa\u0163ional care \u00eencerca s\u0103 ne uniformizeze. Ne-am n\u0103scut la comand\u0103 \u015fi am copil\u0103rit la comand\u0103.<\/p>\n
LL: Ai devenit jurnalist – un jurnalist lucid si ironic – ca o reac\u0163ie la acest mod de a copil\u0103ri?<\/p>\n
Marian: Am devenit jurnalist fiindc\u0103 nu am putut s\u0103 tr\u0103iesc din proz\u0103. Am devenit jurnalist scriind reportaje. \u00cencerc\u00eend s\u0103 aduc proza \u00een paginile de ziar.
\nApoi… nu cred c\u0103 e vorba de ironie \u00een editorialele mele c\u00eet despre o imens\u0103 dezam\u0103gire.<\/p>\n
LL: Nici o ironie nu a ap\u0103rut dintr-un exces de fericire. \ud83d\ude00<\/p>\n
Marian: Cred c\u0103 ai dreptate. Dar s\u00eent ironic \u015fi poate comic \u00eentr-o anumit\u0103 m\u0103sur\u0103, fiindc\u0103 cititorii de ziar au nevoie de un pic de zah\u0103r ca s\u0103-mi digere textele.<\/p>\n
LL: Cred c\u0103 textele tale au mult mai multe condimente \u015fi arome, nu (doar) zah\u0103r. \u015ei acum, pune-ne pe jar. Vorbe\u015fte-ne despre tema dragostei.<\/p>\n
Marian: M-a speriat mereu plafonarea. \u00cen crea\u0163ie \u015fi \u00een dragoste deopotriv\u0103. \u00cen fond, dragostea e tot o form\u0103 de crea\u0163ie, cred.<\/p>\n
LL: sau tot o form\u0103 de plafonare. \ud83d\ude06<\/p>\n
Marian: \ud83d\ude00
\nNu s\u00eent multe textele mele de dragoste. \u00cen “Tinere\u0163ea doamnei Cala”, am un personaj care este cea-mai-frumoas\u0103-femeie-din-lume. Dar perfec\u0163iunea asta atrage ura. C\u00eend crezi c\u0103 le ai pe toate, nu ai nimic, de fapt.<\/p>\n
LL: \u00censeamn\u0103 c\u0103 imperfec\u0163iunea atrage dragostea?<\/p>\n
Marian: Nu \u015ftiu… Cred c\u0103 func\u0163ioneaz\u0103 o lege a compensa\u0163iei. \u015ei c\u0103 lucrurile bune se \u00eempletesc cu cele rele. Sau poate nu e nici o lege. A\u015fa e via\u0163a.<\/p>\n
LL: O ultim\u0103 \u00eentrebare. Ce ne preg\u0103te\u015fti – mie \u015fi lui Cristi Tab\u0103r\u0103 \ud83d\ude00 ?<\/p>\n
Marian: Nu \u015ftiu. Am o povestire finalizat\u0103 care ar fi trebuit s\u0103 apar\u0103 \u00eentr-o antologie la Millennium Press. \u015ei lucrez la un text despre adolescen\u0163i.
\n Apoi… am un roman \u00een lucru. Se nume\u015fte “10 ani de la sf\u00eer\u015fitul lumii”.<\/p>\n
LL: Te tenteaz\u0103 s\u0103 te joci cu ideea – extrem de trendy – de sf\u00eer\u015fit al lumii?<\/p>\n
Marian: \u00cen textul meu, personajele se \u00eent\u00eelnesc pentru a aniversa zece ani de la sf\u00eer\u015fitul lumii. Romanul ar fi trebuit s\u0103 fie scris \u00een colaborare cu un autor care, din p\u0103cate, a plecat din \u0163ar\u0103. Acum… trebuie s\u0103 g\u0103sim o modalitate de a continua ceea ce am scris.<\/p>\n
LL: Abia a\u015ftept\u0103m s\u0103 o g\u0103si\u0163i. Mul\u0163umim pentru webterviu, \u015fi \u00ee\u0163i urez c\u00e2t mai multe g\u0103siri de modalit\u0103\u0163i. Din pl\u0103cerea egoist\u0103 de a ne desf\u0103ta citindu-te, desigur.<\/p>\n
Marian: Ce haio\u015fi s\u00eente\u0163i voi, \u0103\u015ftia care “\u00eemi mul\u0163umi\u0163i.” Mul\u0163umesc si eu, Lorena.<\/p>\n
———————-<\/p>\n
lorena.lupu: (gata)
\nlorena.lupu: (esti un excelent sujet de interviu)
\nmarian.coman: \ud83d\ude00
\nmarian.coman: mai.. fug spre casa ca mi-e o foame de mor
\nlorena.lupu: pofta buna
\nmarian.coman: multumesc. O seara faina
\nlorena.lupu: si tie. \ud83d\ude09<\/p>\n
marian.coman has signed out. (06.03.2009 22:24)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
De azi \u00eenainte, inaugur\u0103m o nou\u0103 categorie pe acest blog: webterviul. Pentru oamenii minuna\u0163i din jurul nostru, care ne fascineaz\u0103 prin ceea ce spun...<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":9270,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[24],"tags":[],"class_list":["post-1009","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-webterviu"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/i0.wp.com\/lorenalupu.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2015\/04\/primarie.jpg?fit=3648%2C2736&ssl=1","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1009","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1009"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1009\/revisions"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media\/9270"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1009"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1009"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1009"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
![\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.rosf.ro\/ro\/images\/editori\/marian_coman_rosf.jpg?resize=120%2C160\" "\\"Marian")