{"id":10732,"date":"2016-04-18T06:41:33","date_gmt":"2016-04-18T06:41:33","guid":{"rendered":"http:\/\/lorenalupu.com\/blog\/?p=10732"},"modified":"2016-04-18T06:43:25","modified_gmt":"2016-04-18T06:43:25","slug":"marusia","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/marusia\/","title":{"rendered":"Marusia"},"content":{"rendered":"<p><em>Not\u0103: Acest text a ap\u0103rut \u00een revista Cosmopolitan de august anul trecut. Mi-au cerut un text de dragoste. Iar mie, textul \u0103sta mi s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een felul urm\u0103tor. Tocmai m\u0103 \u00eemprietenisem pe Facebook cu Marusia, iar numele \u0103sta slav \u00eemi d\u0103duse complet sistemul peste cap.<br \/>\nA\u015fa func\u0163ionez eu. Un nume auzit pe undeva \u00eemi d\u0103 o poveste. De data, una de iubire cosmic\u0103.<\/em><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&#8212;&#8211;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>E greu s\u0103 accep\u0163i c\u0103 au trecut zece ani de c\u00e2nd ai terminat facultatea. Ai aruncat toga \u00eenchiriat\u0103 cu ziua \u00eentr-o plas\u0103 \u015fi ai dus-o \u00eenapoi de unde ai \u00eenchiriat-o, \u0163i-ai b\u0103gat lucrarea de licen\u0163\u0103 undeva, ad\u00e2nc \u00een bibliotec\u0103, s\u0103 ui\u0163i de ea, \u015fi ai plecat \u00eent\u00e2i \u00eentr-o vacan\u0163\u0103, s\u0103-\u0163i revii, apoi ai \u00eenceput s\u0103-\u0163i construie\u015fti via\u0163a. Sau, m\u0103 rog, ce te-a l\u0103sat societatea s\u0103 construie\u015fti din ea.<\/p>\n<p>Andrei nu putea dormi. Da, ok, nu era cel mai prost pozi\u0163ionat din fosta lui grup\u0103 de rom\u00e2n\u0103-englez\u0103. Avea un job stabil la o corpora\u0163ie, cu salariu mare, care-i permisese s\u0103-\u015fi fac\u0103 un credit pentru locuin\u0163\u0103. Se \u00eengr\u0103\u015fase un pic, e adev\u0103rat, pentru c\u0103-\u015fi petrecea mare parte din timp pe scaunul \u015foferului, pe scaunul ergonomic de la birou \u015fi pe canapeaua de acas\u0103. Pur \u015fi simplu, nu \u00eel entuziasma ideea de mi\u015fcare, iar de diet\u0103 nici nu putea fi vorba. Un om care munce\u015fte cu creierul are nevoie s\u0103 fie bine hr\u0103nit. \u015ei totu\u015fi, pentru 35 de ani ar\u0103ta bine, era un b\u0103rbat prezentabil, sau cel pu\u0163in a\u015fa spera. Oare cum erau fostele lui colege? \u015ei, mai important: va veni \u015fi Marusia?<\/p>\n<p>Marusia. Parfumul rusesc, plin de soare \u015fi flori de c\u00e2mp al numelui care \u00eei f\u0103cuse inima s\u0103-i bat\u0103 \u00een g\u00e2t pe tot timpul facult\u0103\u0163ii. Fiori de team\u0103, pentru c\u0103 Marusia era o seminarist\u0103 exigent\u0103, care adora s\u0103 te pun\u0103 \u00een dificultate, s\u0103 te prind\u0103 cu tema superficial f\u0103cut\u0103.<br \/>\nFiori de dorin\u0163\u0103, pentru c\u0103 Marusia era o rusoaic\u0103 blond\u0103 \u015fi frumoas\u0103, pasional\u0103 \u015fi pasionat\u0103 &#8211; pasionat\u0103 de literatur\u0103 rus\u0103, mai exact. O discuta cu un nesa\u0163 infinit \u015fi o tr\u0103ia ca pe o iubire cu n\u0103b\u0103d\u0103i. Fiori de emo\u0163ie, de c\u00e2te ori era b\u0103gat \u00een seam\u0103.<br \/>\n\u015ei, acum, retroactiv, un fior nostalgic, pentru c\u0103, la petrecerea de dup\u0103 licen\u0163\u0103, se oferise s-o conduc\u0103 acas\u0103 pe Marusia cu ma\u015fina, iar ea acceptase. \u00cenc\u0103 \u00ee\u015fi amintea fiecare secund\u0103 de apropiere, \u00een ma\u015fin\u0103. \u00cenc\u0103 \u00ee\u015fi amintea cum ea a\u0163ipise, dup\u0103 o noapte de b\u0103ut vodc\u0103 \u015fi dansat f\u0103r\u0103 pauz\u0103 \u015fi \u00eenc\u0103 \u00ee\u015fi amintea cum oprise ma\u015fina la un col\u0163 mai \u00eentunecat \u015fi se lipise cu obrazul de buzele Marusiei bete \u015fi adormite, s\u0103-i simt\u0103 respira\u0163ia, s\u0103 \u00eei simt\u0103 pielea, s\u0103 \u00eei simt\u0103 genele. Ar fi vrut s-o \u015fi s\u0103rute, dar nu a\u015fa, ca pe un corp inert, din care proprietarul plecase \u00een excursie undeva pe planeta vecin\u0103. Ar fi vrut s\u0103 s\u0103rute o Marusie vie, prezent\u0103, care s\u0103-l priveasc\u0103 ad\u00e2nc \u00een ochi \u015fi s\u0103 \u00eei r\u0103spund\u0103 cu foame la fiecare m\u00e2ng\u00e2iere.<br \/>\nNu, Marusia nu se trezise. \u015ei nici el nu f\u0103cuse dec\u00e2t s\u0103-\u015fi plimbe palma pe corpul ei blond \u015fi tare, s\u0103-\u015fi lase degetele m\u00e2ng\u00e2iate de pielea ei. Sim\u0163ise c\u0103 ar fi putut profita u\u015for de moment, dar nu se sim\u0163ea atras de asta. Nu-i \u00een\u0163elegea pe feti\u015fi\u015ftii somnului. Fantezia lui era femeia treaz\u0103, \u00eenfocat\u0103, care s\u0103-l implore printre gemete \u015fi care s\u0103-i dea senza\u0163ia c\u0103 va muri \u00een secunda urm\u0103toare f\u0103r\u0103 s\u0103-l simt\u0103 ad\u00e2nc \u00een ea.<br \/>\n\u00cen cele din urm\u0103, mai \u00eent\u0103r\u00e2tat dec\u00e2t la \u00eenceput, demarase. Aproape c\u0103 f\u0103cuse accident. O condusese pe Marusia acas\u0103. O trezise ferm, poate pu\u0163in prea ferm, dar nu avusese de ales. Evitase cu greu alte dou\u0103 accidente p\u00e2n\u0103 s\u0103 ajung\u0103 \u00een propriul lui pat. Unde \u00ee\u015fi iubise profesoara imaginar, iar, \u015fi iar, \u015fi iar, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd adormise epuizat, cu gustul pielii ei roz pe buze.<br \/>\n\u015ei, dup\u0103 aceea, n-o mai v\u0103zuse zece ani.<br \/>\nO fi \u00eemb\u0103tr\u00e2nit Marusia? Oare mai are s\u00e2nii \u0103ia ca dou\u0103 mere, tari \u015fi c\u0103rnoase, pe care le visase patru ani \u015fi le descoperise \u00een acea noapte de be\u0163ie? Oare mai are umerii \u0103ia ne\u00eenchipuit de frumo\u015fi, de statuie, coapsele musculoase \u015fi puternice, care probabil c\u0103 \u00eencol\u0103ceau un b\u0103rbat \u015fi-l storceau de toat\u0103 for\u0163a fizic\u0103, model\u00e2ndu-l dup\u0103 formele ei?<br \/>\nOare a \u00eemb\u0103tr\u00e2nit? S-a ur\u00e2\u0163it? \u015ei-a pierdut energia cople\u015fitoare, pofta de a provoca, te a pune pe jar? Oare o s\u0103-i apar\u0103 ca o ruin\u0103, s\u0103-l fac\u0103 s\u0103 se ru\u015fineze de tot ce a sim\u0163it, s\u0103-i st\u00e2rneasc\u0103 mil\u0103 de ea. Mil\u0103 de sine \u00eensu\u015fi?<br \/>\n\u201eMarusia, Marusia\u201d, oft\u0103 Andrei, privindu-se pe sine.<br \/>\nMda, se vedea c\u0103 trecuser\u0103 zece ani, se vedea c\u0103 s-a \u00eengr\u0103\u015fat, se vedea c\u0103 are ceva burt\u0103, c\u0103 are ceva b\u0103rbie \u00een plus, se vedea c\u0103 exagereaz\u0103 cu maioneza. Ce drept avea s\u0103-i pretind\u0103 Marusiei ceea ce nu putea nici el s\u0103 ofere: carnea proasp\u0103t\u0103 \u015fi clocotitoare de la 25 de ani?<br \/>\nAc\u0163ion\u0103 decis, f\u0103r\u0103 ezitare. \u201e\u00cemi pare r\u0103u, nu reu\u015fesc s\u0103 ajung. Delega&#8230;\u201d<br \/>\nNu. Se l\u0103udase c\u0103 e \u015fef \u015fi face ce vrea.<br \/>\n\u201eProbleme de fami&#8230;\u201d<br \/>\nPrea vag, prea ca la \u0163ar\u0103.<br \/>\n\u201eMama e foarte bolnav\u0103, n-am putut pleca din Sibiu.\u201d<br \/>\nSent! Uneori, ce-a fost frumos merit\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een trecut, ca o imagine impecabil\u0103, pur\u0103, neviciat\u0103 de prezent.<br \/>\nApoi sun\u0103 la o pizzerie online \u015fi ceru o Capricciosa. Da, mare, logic. De dou\u0103 persoane. Cu sos picant. \u015ei dou\u0103 beri. Ba patru. Pachet de \u015fase, v\u0103 rog.<\/p>\n<p>&#8212;-<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>\u201eNu v-a\u0163i schimbat cu nimic, doamna profesoar\u0103!\u201d, remarc\u0103 timidul grupei, Viorel, care \u00eentre timp se relaxase \u00eentr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t s\u0103 devin\u0103 vedet\u0103 de televiziune.<br \/>\n\u201eA, mul\u0163umesc, Viorel\u201d, r\u00e2se cochet Marusia. \u201eVoi \u00eens\u0103 v-a\u0163i schimbat. A\u0163i devenit oameni frumo\u015fi\u201d.<br \/>\nSe uit\u0103 \u00een jur. Era o minciun\u0103; mul\u0163i lucrau ca v\u00e2nz\u0103tori la hipermarketuri, ca secretare sau \u00een alte joburi nedemne de un absolvent la Litere. Mul\u0163i \u00ee\u015fi ar\u0103tau v\u00e2rsta, ba chiar ni\u015fte ani \u00een plus. Mul\u0163i erau \u00eenvin\u015fi vizibil de via\u0163\u0103, lipsi\u0163i de scop \u015fi de perspective. Dar o minciun\u0103 care face ziua cuiva mai bun\u0103 merit\u0103 spus\u0103.<br \/>\n-Era un b\u0103ie\u0163el&#8230; simpatic. Andrei. Ce mai e cu el? \u00eentreb\u0103 Marusia pe un ton c\u00e2t se poate de casual.<br \/>\n-E corporatist, doamn\u0103. E domn serios, o duce bine, r\u0103spunse o coleg\u0103.<br \/>\nMarusia z\u00e2mbi binevoitor \u015fi cu o urm\u0103 de regret. \u00cenc\u0103 \u00ee\u015fi amintea cum mimase be\u0163ia \u015fi abandonul, din pl\u0103cerea de a se l\u0103sa m\u00e2ng\u00e2iat\u0103 st\u00e2ngaci de un pu\u015fti rupt de dragoste, \u00eentr-o noapte de var\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Not\u0103: Acest text a ap\u0103rut \u00een revista Cosmopolitan de august anul trecut. Mi-au cerut un text de dragoste. Iar mie, textul \u0103sta mi s-a&#46;&#46;&#46;<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":10733,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-10732","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/i0.wp.com\/lorenalupu.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2016\/04\/russian-matryoshka.jpg?fit=719%2C382&ssl=1","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10732","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10732"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10732\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10734,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10732\/revisions\/10734"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media\/10733"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10732"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10732"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10732"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}