{"id":10990,"date":"2016-06-02T12:31:51","date_gmt":"2016-06-02T12:31:51","guid":{"rendered":"http:\/\/lorenalupu.com\/blog\/?p=10990"},"modified":"2016-06-02T12:37:56","modified_gmt":"2016-06-02T12:37:56","slug":"10990-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/10990-2\/","title":{"rendered":"M\u00e2ine, sunt \u00een minoritate."},"content":{"rendered":"<p>M\u00e2ine, vineri, 3 iunie, \u00eencep\u00e2nd cu ora 17.30, iau cuv\u00e2ntul la lansarea noii c\u0103r\u0163i a domnului Alex \u015etef\u0103nescu, Jurnal secret, serie nou\u0103. Va fi o experien\u0163\u0103 interesant\u0103 pentru c\u0103, dup\u0103 cum se vede pe afi\u015f, voi fi minoritar\u0103 din toate punctele de vedere. Dar instinctul \u00eemi spune c\u0103 o s\u0103 m\u0103 descurc. \ud83d\ude42<br \/>\nMi-am f\u0103cut \u00een ultima vreme obiceiul ca, \u00een loc s\u0103 laud o carte, \u015fi s\u0103 las loc de &#8220;a, aia te public\u0103, \u0103la te fute, aia \u00ee\u0163i d\u0103 limbi, \u0103la te pl\u0103te\u015fte&#8221;, s\u0103 las scriitura omului s\u0103 vorbeasc\u0103 de la sine.<br \/>\nCeea ce voi face \u015fi acum.<br \/>\nV\u0103 a\u015ftept m\u00e2ine la t\u00e2rg. <\/p>\n<p>***<\/p>\n<blockquote><p>25 ianuarie 2014. Nimeni n-ar putea s\u0103 ghiceasc\u0103, fie \u015fi cu aproxima\u0163ie, cu ce m\u0103 ocup \u00een acest moment. Fac o p\u00e2ine (de 900 de grame). C\u00e2nt\u0103resc cu minu\u0163ie ingredientele \u2014 f\u0103in\u0103, ap\u0103, sare, drojdie uscat\u0103&#8230; \u2014 \u015fi le pun \u00een cuva micului cuptor electric pe care l-am primit cadou la Cr\u0103ciunul anului 2010. Apoi, ap\u0103s pe un buton&#8230; \u00cen timp ce paletele amestec\u0103 energic aluatul, m\u0103 g\u00e2ndesc ce comod, dar \u015fi ce meschin e s\u0103 faci astfel o p\u00e2ine. \u201eCuptorul\u201d, din metal \u015fi material plastic, nu e cu mult mai mare dec\u00e2t p\u00e2inea care se va coace \u00een el. Pare o coaj\u0103 artificial\u0103, cu butoane \u015fi ferestruic\u0103, sub care se rumene\u015fte adev\u0103rata coaj\u0103.<br \/>\n\u00cemi vine \u00een minte cuptorul bunicii mele din partea mamei, de la Boroaia (un sat mare \u00eentre F\u0103lticeni \u015fi T\u00e2rgu Neam\u0163, nu departe de Humule\u015ftii lui Ion Creang\u0103). Construit din c\u0103r\u0103mid\u0103 \u015fi f\u0103c\u00e2nd corp comun cu o sob\u0103 cu plit\u0103, era uria\u015f. C\u00e2nd nu era folosit, puteam s\u0103 intru \u00een el \u015fi s\u0103-l explorez, merg\u00e2nd de-a bu\u015filea \u015fi murd\u0103rindu-m\u0103 pe coate \u015fi pe genunchi de cenu\u015f\u0103. Este adev\u0103rat, asta se \u00eent\u00e2mpla cu peste cincizeci de ani \u00een urm\u0103, c\u00e2nd eram copil \u015fi c\u00e2nt\u0103ream de trei ori mai pu\u0163in dec\u00e2t acum.<br \/>\nDar, oricum, cuptorul era spa\u0163ios, o mic\u0103 pivni\u0163\u0103 cu bolt\u0103, aflat\u0103 la \u00eendem\u00e2n\u0103, \u00een buc\u0103t\u0103ria de var\u0103, \u015fi av\u00e2nd menirea s\u0103 p\u0103streze fierbin\u0163eala \u015fi nu r\u0103coarea, ca aceea de sub p\u0103m\u00e2nt.<br \/>\nM\u0103 uit cu dispre\u0163 la bolul de metal \u015fi plastic, prev\u0103zut cu un fir cu \u015ftecher, la care o s\u0103 coc eu acum p\u00e2inea. Chestia asta se nume\u015fte \u201ecuptor\u201d!<br \/>\nLa fel m-am mirat c\u00e2nd, venind din Bucovina \u00een Bucure\u015fti, la facultate, am v\u0103zut \u00een satele din sudul \u0163\u0103rii \u201epu\u0163uri americane\u201d, adic\u0103 f\u00e2nt\u00e2ni la fel de \u00eenguste ca g\u0103leata!<br \/>\n\u00cen aceste f\u00e2nt\u00e2ni nu po\u0163i s\u0103 te ui\u0163i niciodat\u0103! Nu po\u0163i s\u0103 te oglinde\u015fti \u00een luciul \u00eentunecat \u015fi misterios din ad\u00e2ncuri! (Ce f\u00e2nt\u00e2n\u0103 este aceea \u00een care nu ai cum s\u0103 te arunci c\u00e2nd iubita te p\u0103r\u0103se\u015fte? Dac\u0103 totu\u015fi \u00eencerci s\u0103 o faci, ri\u015fti s\u0103 devii ridicol, fiindc\u0103 nu reu\u015fe\u015fti dec\u00e2t s\u0103 o astupi, ca un dop&#8230;)<br \/>\n&#8230;Sau c\u00e2nd, merg\u00e2nd la pia\u0163\u0103, am aflat c\u0103 merele se cump\u0103r\u0103 \u015fi ele, ca lamele de ras sau chibriturile! Eu \u015ftiam c\u0103 merele se iau din pom, din gr\u0103dina ta sau din gr\u0103dina vecinilor. Dar s\u0103 le cumperi!&#8230;<br \/>\nM\u0103 uitam la v\u00e2nz\u0103torii care f\u0103ceau, pe tarabe, gr\u0103m\u0103joare de c\u00e2te patru-cinci mere sfrijite, apoi la gospodinele grave care \u00ee\u015fi alegeau gr\u0103m\u0103joara cea mai convenabil\u0103 \u015fi \u00eemi venea s\u0103 r\u00e2d \u00een hohote.<br \/>\nBunica \u015fi-ar fi f\u0103cut cruce dac\u0103 i-a\u015f fi ar\u0103tat acest gogoloi de metal \u015fi i-a\u015f fi spus c\u0103 e cuptor.<br \/>\nEa ardea, \u00een adev\u0103ratul cuptor, o jum\u0103tate de c\u0103ru\u0163\u0103 de lemn de fag pentru a-l \u00eencinge. Apoi, c\u00e2nd lemnul se transforma integral \u00een jar (ca acela cu care se hr\u0103nesc \u00een basme caii n\u0103zdr\u0103vani), c\u00e2nd aerul din cuptor ajungea la incandescen\u0163\u0103, \u00eempingea, cu ajutorul unui v\u0103trai lung, jarul \u00een st\u00e2nga \u015fi \u00een dreapta cuptorului, iar cu o lopat\u0103 sub\u0163ire, de lemn, a\u015feza pe suprafa\u0163a neted\u0103 t\u0103vile cu aluatul crescut din care aveau s\u0103 rezulte p\u00e2ini, colaci, cozonaci \u015fi pl\u0103cinte. P\u00e2inile erau mari \u015fi rotunde c\u00e2t roata carului, colacii \u2014 \u00eempleti\u0163i cu me\u015fte\u015fug (ca \u015fi p\u0103rul des al bunicii), cozonacii \u2014 pufo\u015fi \u015fi mirosind a s\u0103rb\u0103toare cre\u015ftin\u0103, pl\u0103cintele \u2014 p\u00e2ntecoase, pline de o br\u00e2nz\u0103 de oi untoas\u0103, care se topea \u00een gur\u0103.<br \/>\nIdeea era c\u0103, dac\u0103 tot \u00eencingi cuptorul, trebuie s\u0103 folose\u015fti din plin prilejul \u015fi s\u0103 coci tot ce se poate coace. Uneori, dup\u0103 ce t\u0103vile cu aceste minun\u0103\u0163ii erau scoase din cuptor cu cociorva (un fel de sap\u0103 de lemn, cu coada foarte lung\u0103, \u00eennegrit\u0103 de numeroasele ei \u00eent\u00e2lniri cu focul), erau \u00eempinse \u00een locul lor alte t\u0103vi, cu fructe destinate usc\u0103rii, de obicei mere (t\u0103iate) sau prune.<br \/>\nPl\u0103cintele \u00eenc\u0103 fierbin\u0163i erau \u00eemp\u0103r\u0163ite cu vecinii, peste gard. Chiar noi, copiii, ne duceam s\u0103-i strig\u0103m \u015fi le ofeream pl\u0103cinte \u00een \u015ftergare de in, albe \u015fi curate. Apoi m\u00e2ncam \u015fi noi, cu o pl\u0103cere nebun\u0103. Uneori, dac\u0103 se terminau prea repede, bunica f\u0103cea o vraj\u0103, ca Samantha, \u015fi ne ar\u0103ta una din p\u00e2ini, \u00eendemn\u00e2ndu-ne s-o t\u0103iem. Doamne, ce surpriz\u0103! Bunica ascunsese \u00een ea, f\u0103r\u0103 \u015ftirea noastr\u0103, o bucat\u0103 de br\u00e2nz\u0103, transform\u00e2nd-o \u00eentr-o pl\u0103cint\u0103 imens\u0103, din care s-ar fi putut \u00eenfrupta toat\u0103 suflarea cur\u0163ii.<br \/>\nCeea ce chiar se \u015fi \u00eent\u00e2mpla, fiindc\u0103 venea \u00een mijlocul nostru, ca musafir nepoftit, dar bine-venit, \u015fi c\u00e2inele bunicii, Urmuz, care \u00ee\u015fi primea por\u0163ia lui, \u00een timp ce g\u0103inile, mai obraznice, \u00ee\u015fi smulgeau cu for\u0163e proprii c\u00e2te o \u00eembuc\u0103tur\u0103 chiar din feliile din m\u00e2inile noastre, atunci c\u00e2nd le duceam la gur\u0103.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>M\u00e2ine, vineri, 3 iunie, \u00eencep\u00e2nd cu ora 17.30, iau cuv\u00e2ntul la lansarea noii c\u0103r\u0163i a domnului Alex \u015etef\u0103nescu, Jurnal secret, serie nou\u0103. Va fi&#46;&#46;&#46;<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":10992,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-10990","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/i0.wp.com\/lorenalupu.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2016\/06\/cartealex.jpg?fit=960%2C810&ssl=1","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10990","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10990"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10990\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10994,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10990\/revisions\/10994"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media\/10992"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10990"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10990"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10990"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}