Un articol de Doru Roman<\/p>\n
\u201eFiecare s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 de unde munce\u0219te!\u201d Nu mai \u0219tiu cine a scos vorba asta, poate e de pe timpul lui Ceau\u0219escu, poate a scos-o Ceau\u0219escu \u00eensu\u0219i, ori poate a ap\u0103rut mai t\u00e2rziu, dup\u0103 1990. Cert este c\u0103 rom\u00e2nii o aplicau la s\u00e2nge \u00eenc\u0103 din anii `80. Poate \u0219i de mai devreme, dar eu at\u00e2t \u00eemi amintesc.
\nO aplicau mai ales cei care lucrau \u00eentr-un domeniu ce avea leg\u0103tur\u0103 cu alimenta\u021bia public\u0103, fie c\u0103 erau osp\u0103tari ori \u0219efi de sal\u0103 \u00een restaurante, gestionari ori v\u00e2nz\u0103tori \u00een Alimentara sau buc\u0103tari prin spitale ori licee cu internate, unde elevilor li se d\u0103dea m\u00e2ncare de patru ori pe zi, trei mese plus o gustare \u00eentre micul dejun \u0219i pr\u00e2nz. Erau anii celei mai severe crize alimentare, c\u00e2nd nici m\u0103car p\u00e2ine nu g\u0103seai de cump\u0103rat dec\u00e2t st\u00e2nd la cozi imense, diminea\u021ba, asta \u00een ora\u0219ele \u00een care p\u00e2inea nu era pe cartel\u0103, 500 grame pe zi de persoan\u0103. Ve\u021bi vedea ulterior de ce am pomenit de aspectele astea.<\/p>\n
\u00cen anul de gra\u021bie 1987 am absolvit clasa a VIII-a, urm\u00e2nd s\u0103 dau admitere la liceu. A\u0219a era pe atunci: ca s\u0103 intri \u00een liceu, d\u0103deai \u201etreapta I\u201d, examenul de admitere. F\u0103ceai clasele a IX-a \u0219i a X-a, apoi venea \u201etreapta a II-a\u201d, alt examen care, dac\u0103 nu-l luai, te trimitea direct \u00eentr-o \u0219coal\u0103 profesional\u0103, \u00een \u201eproduc\u021bie\u201d sau, dac\u0103 aveai noroc, la un liceu industrial la care s\u0103-\u021bi completezi studiile la seral pentru a ajunge la nivelul la care s\u0103 po\u021bi da bac-ul. Nu de alta, dar f\u0103r\u0103 bacalaureat nu aveai acces la \u00eenscrierea pentru examenul de admitere la vreo facultate.<\/p>\n
Nici acum nu sunt sigur ce dracu\u2019 m-a f\u0103cut s\u0103 vreau s\u0103 merg la un liceu militar. Poate doar orgoliul de pu\u021boi de aproape 14 ani jumate, poate doar ideea c\u0103 \u201cvoi fi independent, nu voi mai sta dup\u0103 fusta mamii\u201d, sau poate faptul c\u0103 uniforma de liceu militar \u00ee\u021bi garanta, \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103, accesul la aten\u021bia unor fete care, \u00een condi\u021bii normale, nici nu te-ar fi b\u0103gat \u00een seam\u0103. <\/p>\n
\u00cen momentul \u00een care am decis orientarea c\u0103tre liceul militar, am decis \u0219i care va fi \u0103la: Liceul Militar de Marin\u0103 din Constan\u021ba. Asta, de\u0219i locuiam \u00een Suceava \u0219i aveam Liceul Militar de la C\u00e2mpulung Moldovenesc, aflat la doar 60 de kilometri de cas\u0103. \u00cen fine, trec peste lacrimile mamei, munca de l\u0103murire a tatei, \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea mea de cat\u00e2r care o \u021binea una \u0219i bun\u0103 c\u0103 nu, eu vreau marin\u0103 militar\u0103, nu C\u00e2mpulung Moldovenesc unde merg to\u021bi sucevenii. Ai mei, s\u0103racii, au cedat p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 \u0219i m-au l\u0103sat s\u0103 fac cum am vrut. Probabil a contat \u0219i faptul c\u0103 o bun\u0103 parte a familiei mamei mele locuia de zeci de ani \u00een Constan\u021ba deci, la o adic\u0103, aveau pe cine s\u0103 se bazeze.
\n\u00cen fine, deja m-am \u00eentins cam mult cu introducerea. C\u0103 p\u00e2n\u0103 acum a fost doar introducere. <\/p>\n
Am luat admiterea \u00een liceul const\u0103n\u021bean al 24-lea pe list\u0103, \u00een condi\u021biile \u00een care eram 10.000 de candida\u021bi din toat\u0103 \u021bara pe 250 de locuri. 40 pe loc. Doar b\u0103ie\u021bi, c\u0103 pe vremea aia fetele nu aveau acces la liceele militare. Ca un fapt divers, \u00een LMM eram aproape 1000 de elevi \u00een cei patru ani de studiu. Repet, doar b\u0103ie\u021bi.<\/p>\n
Absolut to\u021bi elevii, inclusiv cei care locuiau literalmente la 50 de metri de liceu, erau obliga\u021bi s\u0103 locuiasc\u0103 non stop \u00een internat. S\u0103 doarm\u0103 acolo, \u00een dormitoare \u00een care dormeam o clas\u0103 \u00eentreag\u0103 (da, 30 de elevi dormeam \u00eentr-un singur dormitor, iar paturile nu erau suprapuse, v\u0103 da\u021bi seama, deci, ce imense erau dormitoarele alea \u00een care 30 de paturi erau \u00eentinse pe 3 r\u00e2nduri), s\u0103 m\u0103n\u00e2nce la cantina liceului, unde mergeam organizat, cu clasa, obligatoriu \u00een pas de defilare \u0219i, uneori, cu c\u00e2ntec\u2026<\/p>\n
M\u00e2ncarea era ceva de vis! \u0218i aici fac leg\u0103tura cu primele fraze din text. To\u021bi cei responsabili cu aprovizionarea \u0219i prepararea hranei noastre furau pe rupte. \u201cTr\u0103iau de unde munceau\u201d, vorba aia. Except\u00e2nd masa de diminea\u021b\u0103, la care mai primeam un ou fiert ori un centimetru cub de pateu, singura mas\u0103 la care g\u0103seai ceva c\u00e2t de c\u00e2t comestibil \u00een afar\u0103 de p\u00e2ine, restul meselor erau un co\u0219mar. La pr\u00e2nz, primeam \u201cciorbe\u201d al c\u0103ror simplu aspect te f\u0103ceau s\u0103 te ridici \u0219i s\u0103 ie\u0219i din sala de mese. Felul doi era un piure care curgea din lingur\u0103 (furculi\u021ba era absolut inutil\u0103) ca apa de la robinet sau pe\u0219te fiert cu orez, f\u0103r\u0103 nimic altceva.
\nSeara, primeam alt orez \u00een care se sc\u0103ldau pietricelele ca \u00een r\u00e2ul de munte. Ah, \u0219i carne fiart\u0103 de oaie! Carne care pu\u021bea mai ceva ca un hoit! De fapt, carnea aia era doar ni\u0219te zg\u00e2rciuri pe oase. Singurul motiv pentru care nu ne ridicam de la mas\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u00e2nc\u0103m era teama, pentru c\u0103 \u0219tiam c\u0103 dac\u0103 refuz\u0103m hrana, ne va c\u0103l\u0103ri Securitatea cu anchetele, c\u00e2t eram noi de minori. Refuzul hranei \u00eentr-o unitate militar\u0103 \u2013cum era \u0219i liceul pe care l-am f\u0103cut- era un eveniment deosebit care ajungea p\u00e2n\u0103 la cel mai \u00eenalt nivel.. Nu ne era de alta, dar tot noi am fi picat prost. Noi \u0219i familiile noastre.<\/p>\n
Tocmai de aceea, ori de c\u00e2te ori vreunul dintre noi primea un pachet de acas\u0103, era o adev\u0103rat\u0103 s\u0103rb\u0103toare. Toat\u0103 clasa se alegea cu ceva din acel pachet. Un copan, o aripioar\u0103 de pui, o pr\u0103jitur\u0103 de cas\u0103, orice, pentru c\u0103 to\u021bi p\u0103rin\u021bii no\u0219tri \u0219tiau c\u0103 suntem mor\u021bi de foame \u0219i c\u0103 to\u021bi ne \u00eenfrupt\u0103m din pachetele trimise de ei copiilor lor. <\/p>\n
Ajung acum la anul 1989. \u00cen prim\u0103var\u0103, de Pa\u0219ti, eram \u00een clasa a X-a. \u00cen acel an, Pa\u0219tile au picat pe 30 aprilie. Urmau 1 \u0219i 2 mai, zile libere dup\u0103 calendarul comunist. Noi abia a\u0219teptam o zi din asta de s\u0103rb\u0103toare laic\u0103, pentru c\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 m\u00e2ncarea de s\u0103rb\u0103toare de la masa de pr\u00e2nz, adic\u0103 o por\u021bie de cartofi pr\u0103ji\u021bi (cartofi pr\u0103ji\u021bi primeam doar de dou\u0103 ori pe an, pe 1 mai \u0219i pe 25 octombrie) \u0219tiam c\u0103 vom avea un festin oferit de p\u0103rin\u021bii no\u0219tri veni\u021bi din toat\u0103 \u021bara. <\/p>\n
De regul\u0103, pe 1 \u0219i 2 mai se d\u0103deau permisii colegilor care locuiau \u00een Constan\u021ba sau oarecum aproape de Constan\u021ba. Ia ghici\u021bi, cu ce se \u00eentorceau de acas\u0103? Exact! Cu m\u00e2ncare!<\/p>\n
\u00cen acel an, \u00eens\u0103, pentru c\u0103 1 mai era a doua zi de Pa\u0219ti, s-au sistat toate permisiile \u0219i toate \u00eenvoirile. M\u0103 rog, pe mine nu m-a afectat prea mult treaba asta, c\u0103 eu oricum nu aveam cum s\u0103 plec acas\u0103, locuind la mama naibii, \u00een Suceava. \u0218I, mai ales, pentru c\u0103 au venit mama \u0219i tata la mine.<\/p>\n
I-au l\u0103sat singuri acas\u0103, de Pa\u0219ti, pe fratele meu mai mic \u0219i pe surorile mele mai mari, ca s\u0103 vin\u0103 la 400 \u0219i ceva de kilometri, la mine. Mi-au adus \u0219i ei ce au putut s\u0103 preg\u0103teasc\u0103 dup\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00eentregi de stat la cozi pentru o bucat\u0103 de carne \u0219i ni\u0219te ou\u0103.<\/p>\n
Am stat \u00een duminica aia de Pa\u0219ti pe o banc\u0103, la poarta liceului, cu mama \u0219i tata. Vreo dou\u0103 ore, nu cred c\u0103 mai mult. La desp\u0103r\u021bire, mi-au dat plasele cu m\u00e2ncare. Ca de Pa\u0219ti: drob, pasc\u0103, ou\u0103 vopsite, cozonaci\u2026<\/p>\n
La intrarea pe poarta liceului, subofi\u021berul de serviciu de la punctul de acces \u00een unitate m-a oprit s\u0103 m\u0103 controleze \u00een saco\u0219e. Oficial, ca s\u0103 nu am alcool \u00een bagaje. A g\u0103sit ou\u0103le vopsite \u0219i m-a pus s\u0103 le cur\u0103\u021b acolo de coaj\u0103. Vezi Doamne, subminam or\u00e2nduirea socialist\u0103 multilateral dezvoltat\u0103 dac\u0103 \u00eendr\u0103zneam s\u0103 intru cu ni\u0219te ou\u0103 ro\u0219ii \u00een incinta liceului militar.<\/p>\n
Nu mi-am \u00eentors privirea s\u0103 v\u0103d dac\u0103 bie\u021bii mama \u0219i tata, veni\u021bi de la c\u00e2teva sute de kilometri ca s\u0103 m\u0103 vad\u0103 c\u00e2teva minute, au v\u0103zut faza asta. \u00cenc\u0103 mai sper c\u0103 nu au v\u0103zut-o \u0219i c\u0103 nu m-au privit cu lacrimi \u00een ochi \u00een timp ce eu cur\u0103\u021bam de coaja vopsit\u0103, \u00een poarta liceului, c\u00e2teva ou\u0103 de Pa\u0219ti. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Un articol de Doru Roman \u201eFiecare s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 de unde munce\u0219te!\u201d Nu mai \u0219tiu cine a scos vorba asta, poate e de pe timpul...<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":11239,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-11238","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/i0.wp.com\/lorenalupu.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2016\/08\/ou.jpg?fit=500%2C622&ssl=1","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11238","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11238"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11238\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11240,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11238\/revisions\/11240"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media\/11239"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11238"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11238"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11238"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}