{"id":12242,"date":"2017-02-27T10:58:53","date_gmt":"2017-02-27T07:58:53","guid":{"rendered":"http:\/\/lorenalupu.com\/blog\/?p=12242"},"modified":"2017-02-27T14:05:13","modified_gmt":"2017-02-27T11:05:13","slug":"calin-peter-netzer-luminita-sunt-eu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/calin-peter-netzer-luminita-sunt-eu\/","title":{"rendered":"C\u0103lin Peter Netzer: \u201eLumini\u0163a sunt eu\u201d"},"content":{"rendered":"

Prima oar\u0103 c\u00e2nd l-am remarcat pe C\u0103lin Peter Netzer a fost la gala de premiere a Berlinalei din 2013. Era \u00een apogeul carierei. Filmul s\u0103u din acel moment, \u201ePozi\u0163ia copilului\u201d, ob\u0163inuse marele premiu al festivalului. \u201eUrsul de Aur\u201d. Echipa a urcat pe scen\u0103 s\u0103 ia premiul. \u015ei a urmat tradi\u0163ionalul discurs de mul\u0163umiri c\u0103lduroase.
\nUn discurs pe care \u2013 surpriz\u0103 \u2013 nu l-a sus\u0163inut regizorul, autor fizic \u015fi moral al filmului. Persoana elocvent\u0103 a fost produc\u0103toarea, Ada Solomon. \u015ei dup\u0103 ce Ada \u015fi-a terminat speechul, Netzer a ad\u0103ugat \u015fi el un \u201eMul\u0163umim\u201d sfios.
\nUn comportament atipic \u00eentr-o cultur\u0103 a filmelor de autor, ca aceea european\u0103, unde regizorul e \u00een mod firesc un mic demiurg al pove\u015ftii \u015fi un dictator mai mult sau mai pu\u0163in ostentativ al echipei. <\/p>\n

*<\/p>\n

2017. Vizionarea de pres\u0103 a noului film regizat de Netzer, \u201eAna, mon amour\u201d. Pe ecran ruleaz\u0103 creditele finale. Filmul e o crea\u0163ie original\u0103, extrem de personal\u0103, intens\u0103 \u015fi sfredelitoare, care \u00eei emo\u0163ioneaz\u0103 pe unii \u015fi \u00eei indigneaz\u0103 la culme pe al\u0163ii.
\nUrmeaz\u0103 sesiunea de Q & A. O \u00eentrebare stupid\u0103, irelevant\u0103 \u015fi inadecvat\u0103 o urmeaz\u0103 pe cealalt\u0103, din partea s\u0103lii. C\u0103lin pare c\u0103 se retrage undeva \u00een fundal, de\u015fi nu se mi\u015fc\u0103 fizic nici m\u0103car un pas. Co-scenari\u015ftii \u015fi actorii s\u0103i duc lupta cu stupizenia galopant\u0103, dau explica\u0163ii, se precipit\u0103, se enerveaz\u0103 chiar. E un contrast \u00eentre reac\u0163iile lor ample, condimentate de ironii mu\u015fc\u0103toare, \u015fi refuzul lui vizibil de a se angaja \u00een aceast\u0103 lupt\u0103.
\nUn comportament atipic \u00eentr-o cultur\u0103 a autorilor exagerat de defensivi, care cer drept la replic\u0103 revistelor care-i critic\u0103, sau chiar sun\u0103 la redac\u0163ii s\u0103 protesteze dac\u0103 tonul redactorului care scrie despre ei nu e \u00eendeajuns de entuziast. <\/p>\n

* <\/p>\n

C\u00e2teva ore mai t\u00e2rziu, la o cafea pe o teras\u0103, C\u0103lin Netzer e cu totul alt\u0103 persoan\u0103. Comunicativ\u0103, z\u00e2mbitoare, prietenoas\u0103. \u201eSunt un introvertit\u201d, admite, c\u00e2nd comentez diferen\u0163a. \u201eC\u00e2nd simt c\u0103 vorbesc aceea\u015fi limb\u0103 cu persoana din fa\u0163a mea, m\u0103 deschid. Altfel, nu m\u0103 intereseaz\u0103 s\u0103 m\u0103 lupt cu p\u0103rerile oamenilor. Oricum, tot nedumeri\u0163i pleac\u0103.\u201d \u015ei nici cu premiile lor. \u201eLa Berlinal\u0103, a fost un discurs politic al Adei, l-a preg\u0103tit cu grij\u0103 din timp. Se pricepe la chestia asta.\u201d <\/p>\n

Are un ton foarte lin \u015fi calm, o elegan\u0163\u0103 discret\u0103, care se r\u0103sfr\u00e2nge at\u00e2t \u00een vestimenta\u0163ie \u2013 c\u0103ma\u015fa alb\u0103, impecabil c\u0103lcat\u0103, \u015fi sacoul bleumarin, conservator \u2013 c\u00e2t \u015fi \u00een grija cu care-\u015fi alege cuvintele. Dar \u00eemi recunoa\u015fte c\u0103 se a\u015ftepta la mai mult de la Berlinal\u0103, de unde \u201eAna, mon amour\u201d a plecat cu un Urs de Argint pentru montaj. \u015ei da, de obicei premiul pentru montaj e considerat un premiu din categoria \u201e\u015fi altele\u201d de c\u0103tre publicul larg; numai c\u0103 montajul din \u201eAna, mon amour\u201d e un veritabil puzzle, sofisticat \u015fi surprinz\u0103tor ca amintirile unui nevrotic. <\/p>\n

\"\"
\nDiana Cavallioti<\/em> <\/p>\n

\u201eFilmul a fost programat vineri, ultimul \u00een competi\u0163ie, \u00een \u00eenchiderea festivalului. Eu nu am fost de acord, pentru c\u0103 mult\u0103 lume, mai ales mult\u0103 pres\u0103, pleac\u0103. La petrecerea de \u00eenchidere, Verhoeven, (pre\u015fedintele juriului) mi-a spus c\u0103, din punctul lui de vedere, filmul meu a fost cel mai bun dintre toate \u015fi c\u0103 merita premiat la toate categoriile. L-am \u00eentrebat: De ce n-a\u0163i f\u0103cut-o? \u015ei Verhoeven mi-a spus: ‘E\u015fti mult prea t\u00e2n\u0103r ca s\u0103 mai c\u00e2\u015ftigi o dat\u0103’. Chiar dac\u0103 a fost un compliment, sau o minciun\u0103, mi s-a p\u0103rut absurd. Bine, un film bun va avea o carier\u0103 \u015fi dup\u0103 acest festival.\u201d
\nIntervin \u015fi-i sugerez c\u0103 putea anticipa acest rezultat; iar solu\u0163ia ar fi fost s\u0103 debuteze la Cannes, strategic. \u201eAm terminat filmul \u00een octombrie, \u015fi l-am trimis simultan la Cannes \u015fi la Berlin, cu maxim\u0103 transparen\u0163\u0103. Dar dup\u0103 ce am trimis filmul pe 27 octombrie, a venit invita\u0163ia oficial\u0103 \u00een ziua imediat urm\u0103toare. La \u00eenceputul lui noiembrie, c\u00e2nd m-am \u00eent\u00e2lnit la Paris cu cei de la Cannes, care aveau \u015fi ei un r\u0103spuns pozitiv pentru mine, acceptasem deja Berlinul. Nu aveam cum s\u0103 mai dau \u00eenapoi.\u201d <\/p>\n

* <\/p>\n

Cu patru ani \u00een urm\u0103, tot \u00een februarie, Ursul de Aur cimenta prestigiul interna\u0163ional de cineast al lui Netzer, \u015fi-i deschidea orizonturi neb\u0103nuite. A urmat un an epuizant; a c\u0103l\u0103torit \u00een toate \u0163\u0103rile; a experimentat succesul, a fost salutat cu entuziasm drept noua revela\u0163ie a filmului rom\u00e2nesc. Toate acestea au ridicat o \u015ftachet\u0103 deosebit de \u00eenalt\u0103 a a\u015ftept\u0103rilor legate de urm\u0103torul lui film. \u201eMi-am pus problema: ce am eu de spus acum. \u015ei mi-am amintit de romanul lui Cezar Paul-B\u0103descu, \u201eLumini\u0163a, mon amour\u201d, de povestea asta de dragoste toxic\u0103, de co-dependen\u0163\u0103; de fapt, e impropriu spus c\u0103 mi-am amintit de ea; am avut-o \u00een cap \u00een tot acest timp.\u201d <\/p>\n

Romanul autofic\u0163ional este povestea unui t\u00e2n\u0103r filolog care se \u00eendr\u0103goste\u015fte la nebunie de o fat\u0103 frumoas\u0103 \u015fi asist\u0103 neputincios la evolu\u0163ia unei boli psihice care \u00eei taie \u015fi lui accesul la normalitate; nu doar c\u0103 nu abandoneaz\u0103 lupta, ci o sus\u0163ine pe iubita lui s\u0103 se recupereze; \u015fi \u00een cele din urm\u0103, e abandonat f\u0103r\u0103 ezit\u0103ri, ca un bandaj devenit inutil. Dup\u0103 publicare, a st\u00e2rnit un flamewar \u00eencr\u00e2ncenat \u00een lumea literar\u0103, care s-a gr\u0103bit s\u0103-l acuze pe autor c\u0103 \u00ee\u015fi ponegre\u015fte fosta so\u0163ie. \u00cen ceea ce-l prive\u015fte pe Netzer, el s-a recunoscut \u00een Lumini\u0163a. \u201ePot s\u0103 spun, ca Flaubert: Lumini\u0163a sunt eu.\u201d
\nAceasta a fost \u015fi afirma\u0163ia cu care l-a \u00eent\u00e2mpinat pe autorul c\u0103r\u0163ii, \u00een momentul \u00een care i-a propus s\u0103-i devin\u0103 co-scenarist. \u201eBine, a fost \u015fi o doz\u0103 de umor acolo; dar \u015fi una de adev\u0103r.\u201d <\/p>\n

Romanul a fost un punct de plecare pentru Netzer; l-a avertizat din start pe scriitor c\u0103 \u00ee\u015fi va spune propria poveste. \u015ei primul lucru care s-a schimbat a fost numele eroinei. \u201eAveam nevoie de un nume u\u015for de rostit \u015fi re\u0163inut de c\u0103tre publicul interna\u0163ional; ne-am chinuit destul de mult cu numele Lumini\u0163ei Gheorghiu (protagonista din \u201ePozi\u0163ia copilului\u201d, n. r.), acum patru ani.\u201d
\nDup\u0103 aceea, dac\u0103 povestea din carte are loc pe la \u00eenceputul anilor 90, cu bogate reminiscen\u0163e comuniste, filmul e actualizat, cu telefoane mobile, re\u0163ele sociale \u015fi interioare recognoscibile de c\u0103tre omul de azi. \u201eDe ce s\u0103 p\u0103strez epoca, dac\u0103 povestea e adaptabil\u0103?\u201d spune Netzer. \u201eE o poveste universal\u0103, valabil\u0103 \u00een toate epocile \u015fi oriunde \u00een lume. Nu m\u0103 intereseaz\u0103 s\u0103 fac \u00eenc\u0103 un film despre comunism\u201d.
\nImplicit, alt aspect care a fost atenuat a fost satira social\u0103. \u201eNu m-a interesat cum s-au dus ei la fal\u015fi psihoterapeu\u0163i, respectiv povestea lor foarte lung\u0103 \u015fi complicat\u0103 cu biserica.\u201d A p\u0103strat un subtil substrat social, pretext pentru un umor diafan, aproape imperceptibil pentru cei lipsi\u0163i de spirit.
\nApoi, puncteaz\u0103 Netzer, \u201eam \u00eencercat s\u0103 echilibrez povestea, s\u0103 explorez \u015fi adev\u0103rul eroinei.\u201d Mi se pare firesc, dac\u0103 tu e\u015fti Lumini\u0163a, intervin eu r\u00e2z\u00e2nd. Filmul t\u0103u e mai degrab\u0103 o replic\u0103 la romanul lui Cezar, dec\u00e2t o ecranizare. <\/p>\n

\"\"
\nTot Diana Cavallioti. Star power.<\/em><\/p>\n

La \u00eenceput, a c\u0103utat s-o contacteze pe Svetlana C\u00e2rstean, fosta so\u0163ie a lui Cezar; dar aceasta i-a r\u0103spuns c\u0103 subiectul e \u00eenchis pentru ea. \u201eAm \u00eencercat s\u0103-i explic c\u0103 nu inten\u0163ionez o ecranizare clasic\u0103 a c\u0103r\u0163ii, dar m-a refuzat, pur \u015fi simplu.\u201d \u00cen schimb, actri\u0163a Iulia Lum\u00e2nare, ini\u0163ial cooptat\u0103 \u00een echip\u0103 pentru a scrie dialogurile, s-a dovedit un ajutor valoros. \u201eAm descoperit c\u0103 Iulia avea \u015fi cuno\u015ftin\u0163e de psihanaliz\u0103, iar lucrul acesta m-a ajutat foarte mult.\u201d
\nCu aceast\u0103 echip\u0103 de scenari\u015fti, Netzer a construit o poveste aproape matematic echilibrat\u0103, unde, \u00een prima jum\u0103tate, lupta cu starea psihic\u0103 \u00een deriv\u0103 a Anei (Diana Cavallioti) ne face s\u0103 ne \u00eendr\u0103gostim de devotamentul \u015fi determinarea lui Toma (Mircea Postelnicu), iar \u00een a doua jum\u0103tate, pe m\u0103sur\u0103 ce Ana \u00ee\u015fi reg\u0103se\u015fte echilibrul, for\u0163a interioar\u0103, independen\u0163a, b\u0103rbatul pare c\u0103 se descompune, reac\u0163ion\u00e2nd la nou-g\u0103sita ei normalitate ca la un \u015fir de ofense personale, menite s\u0103-l conteste \u015fi s\u0103-l anihileze pe el. \u201eE vorba despre nevroza de abandon\u201d, explic\u0103 Netzer. \u201eEu cred c\u0103 nevroticii se atrag \u00eentre ei \u015fi se completeaz\u0103. \u015ei tocmai de aceea, pe m\u0103sur\u0103 ce ea \u00ee\u015fi rec\u00e2\u015ftig\u0103 echilibrul, el \u015fi-l pierde pe al lui. \u0102sta a fost pariul filmului meu: am\u00e2ndoi s\u0103 aib\u0103 dreptate, \u00een acela\u015fi timp, \u015fi totodat\u0103, s\u0103 n-aib\u0103 dreptate\u201d. <\/p>\n

Dincolo de toate astea, remarc eu, \u201eAna mon amour\u201d izbute\u015fte s\u0103 fie o poveste de dragoste \u00een adev\u0103ratul sens al cuv\u00e2ntului, o abordare actualizat\u0103 a ideii de pereche perfect\u0103, a idealului masculin pe cal alb, av\u00e2ntat \u00een lupt\u0103 s\u0103 salveze prin\u0163esa din turnul de cle\u015ftar. \u201eDa, sunt con\u015ftient de aceast\u0103 latur\u0103 a filmului, \u015fi m\u0103 bucur de ea\u201d, spune Netzer. \u201eDe aceea i-am \u015fi p\u0103strat pe p\u0103rin\u0163ii care sunt \u00eempotriv\u0103, \u015fi toate obstacolele care apar pe m\u0103sur\u0103 ce rela\u0163ia se dezvolt\u0103.
\nDar ceea ce m\u0103 intereseaz\u0103 mai mult e o analiz\u0103 psihanalitic\u0103 a evolu\u0163iei celor doi. E vorba de acea traum\u0103 din copil\u0103rie, cu care nevroticul e obi\u015fnuit, \u015fi pe care n-o dep\u0103\u015fe\u015fte pentru c\u0103, undeva, \u00een incon\u015ftient, \u00eei creeaz\u0103 o anumit\u0103 pl\u0103cere. E o suferin\u0163\u0103 care se manifest\u0103 ca atare, dar totodat\u0103, e o necesitate \u015fi o obi\u015fnuin\u0163\u0103.\u201d <\/p>\n

\"\"<\/p>\n

Acest elogiu adus psihanalizei se reflect\u0103 \u015fi \u00een modul \u00een care e construit\u0103 nara\u0163iunea filmului: atipic\u0103, urm\u0103rind linia discu\u0163iilor din \u015fedin\u0163ele de terapie ale lui Toma, acum divor\u0163at. Asocia\u0163iile libere \u00eei readuc imagini, ba de la \u00eenceputul rela\u0163iei, ba din momentele tensionate ulterioare. \u201e\u00cemi place s\u0103 creez contrast\u201d, spune Netzer. \u00cen plus, asocia\u0163iile genereaz\u0103 o simbolistic\u0103 bogat\u0103 \u015fi complex\u0103, exploatat\u0103 impecabil pentru a reda nuan\u0163ele rela\u0163iei. \u201eDa. \u0102sta e cinemaul pe care \u00eemi propun s\u0103-l fac\u201d, spune Netzer. \u00cen plus, puncteaz\u0103 el, po\u0163i \u00eencerca s\u0103 urm\u0103re\u015fti ra\u0163ional povestea, s\u0103 \u00eencerci s-o reordonezi mintal pe o ax\u0103 cronologic\u0103, sau po\u0163i, pur \u015fi simplu, s\u0103 te afunzi \u00een fluxul amintirilor \u015fi vei fi mai aproape de esen\u0163\u0103.
\nUn lucru care \u00eel m\u0103gule\u015fte pe Netzer \u00een ceea ce prive\u015fte receptarea filmului s\u0103u? \u201eSunt oameni care \u00eel v\u0103d de mai multe ori, \u015fi descoper\u0103 ceva nou de fiecare dat\u0103. Chiar \u015fi mie mi se \u00eent\u00e2mpl\u0103, de\u015fi eu l-am f\u0103cut\u201d. Asta pentru c\u0103, dac\u0103 \u00een filmele precedente, scenariul avea grij\u0103 s\u0103 livreze con\u015ftiincios toate r\u0103spunsurile, \u201eAna, mon amour\u201d \u00eembr\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 cu curaj o poetic\u0103 a ambiguit\u0103\u0163ii. \u201eDa!\u201d, se entuziasmeaz\u0103 Netzer. E unul dintre rarele momente \u00een care are o schimbare de ton \u00een decursul discu\u0163iei. \u201eMi-am propus s\u0103-mi asum riscuri artistice, mi-am dorit o abordare de tip totul sau nimic!\u201d <\/p>\n

\"\"
\nMircea Postelnicu<\/em><\/p>\n

* <\/p>\n

Unul dintre complimentele nea\u015fteptate primite de Netzer a venit de la actri\u0163a Maggie Gyllenhaal, ea \u00eens\u0103\u015fi membr\u0103 a juriului Berlinalei. \u201eMaggie mi-a spus c\u0103 \u00ee\u015fi dore\u015fte s\u0103 lucreze cu mine. Am o doamn\u0103 manager la Hollywood, care m\u0103 tot invit\u0103 s\u0103-i trimit un scenariu. Dar problema e c\u0103 nu po\u0163i sta la Bucure\u015fti \u015fi s\u0103 scrii despre realitatea vie\u0163ii din State. Ar trebui s\u0103 te duci o perioad\u0103 acolo, s\u0103 vezi despre ce vrei s\u0103 vorbe\u015fti, dac\u0103 \u00ee\u0163i dore\u015fti s\u0103 faci un film serios \u015fi nu vrei s\u0103 fii un simplu angajat, un tehnician\u201d. Ipostaz\u0103 \u00een care nu se vede sub nici o form\u0103. \u201eDac\u0103 n-am nimic de spus, prefer s\u0103 tac\u201d.
\nExist\u0103 un clash cultural evident \u00eentre filmul de autor european \u015fi show businessul american. \u201eNu pot fi un simplu angajat \u00een produc\u0163ia propriului meu film. Am nevoie s\u0103 \u00eemi iau singur deciziile.\u00cen plus, modalitatea de lucru e foarte diferit\u0103. Hai s\u0103 zicem c\u0103 plec \u00een America s\u0103 fac filme cu Maggie Gyllenhaal. Nu \u015ftiu \u00een ce m\u0103sur\u0103 ar fi preg\u0103tit\u0103 s\u0103 stea jum\u0103tate de an cu mine \u00eenainte de filmare, repet\u00e2nd personajul.\u201d
\nC\u00e2\u00e2\u00e2\u00e2\u00e2\u00e2\u00e2t? \u201eDa. Vreau ca actorii s\u0103 \u015ftie exact ce au de f\u0103cut. Asta am f\u0103cut \u015fi cu Lumini\u0163a Gheorghiu pentru \u201ePozi\u0163ia copilului\u201d, \u015fi cu Victor Rebengiuc, pentru \u201eMedalia de onoare. \u0162in minte, Radu Beligan era bolnav pe vremea aceea, nu putea s\u0103 se deplaseze, iar Rebengiuc \u015fi cu mine ne-am dus la Beligan acas\u0103, cu tramvaiul, s\u0103 repet\u0103m. Ne-am sim\u0163it ca doi studen\u0163i \u00een vizit\u0103 la maestru\u201d. \u00cen plus, mai e \u015fi argumentul pragmatic: \u201edac\u0103 o zi de filmare cost\u0103 30.000 de euro, trebuie s\u0103 o valorifici c\u00e2t se poate de bine. Nu mai suntem pe vremea lui Fellini, la Cinecitt\u00e1, s\u0103 ne putem \u00eentinde cu filmarea pe patru \u2013 cinci luni.\u201d
\nDincolo de munca \u00eendelungat\u0103 \u015fi minu\u0163ioas\u0103, cizelat\u0103 la micron, Netzer pare s\u0103 aib\u0103 o pl\u0103cere s\u0103 distribuie actori \u00een roluri din afara zonei lor de confort. Niciodat\u0103 n-a ar\u0103tat Lumini\u0163a Gheorghiu mai glamour dec\u00e2t \u00een “Pozi\u0163ia copilului”, \u015fi niciodat\u0103 nu a jucat Carmen T\u0103nase mai sobru \u015fi mai minimalist dec\u00e2t \u00een \u201eAna, mon amour\u201d, ca s\u0103 aduc doar dou\u0103 exemple. \u201eNu \u00eemi propun s\u0103 le dau contraemploi-uri cu tot dinadinsul. Pur \u015fi simplu, m\u0103 uit la pozele lor trimise de agen\u0163iile de casting \u015fi \u00eei chem s\u0103 dea probe. Iar pe Carmen o am \u00een minte de mult timp. Mi-a dat o prob\u0103 fenomenal\u0103 pentru \u201ePozi\u0163ia copilului\u201d, pentru rolul Lumini\u0163ei. Ar fi fost a doua op\u0163iune pentru acest rol.\u201d <\/p>\n

*<\/p>\n

Legat de traume din copil\u0103rie, Netzer \u00eensu\u015fi a tr\u0103it-o pe a sa la opt ani, c\u00e2nd, \u00een plin regim comunist, familia lui a emigrat \u00een RFG. \u201eTata, care a preluat numele s\u0103sesc de la bunica, mama mamei mele, pe care nu am cunoscut-o. \u00cen calitatea sa de medic, a participat la o conferin\u0163\u0103 \u00een Germania, \u00een 1981, unde a disp\u0103rut. Dup\u0103 doi ani, a reu\u015fit s\u0103 aranjeze s\u0103 fie urmat \u015fi de familie.\u201d
\nNu i-a pl\u0103cut deloc Germania. \u201eEra o \u0163ar\u0103 complet nou\u0103 \u015fi cu reminiscen\u0163e puternice de nazism. Germania zilelor noastre e cu totul alt\u0103 \u0163ar\u0103, comparativ cu aceea a anilor ’80. \u00cent\u00e2i am locuit \u00een D\u00fcsseldorf, apoi ne-am mutat la Stuttgart.\u201d A fost traumatizat de oferta televiziunilor: \u201ePrimul film pe care l-am v\u0103zut \u015fi care m-a marcat ca imagine a fost ‘Toba de tinichea’ a lui Volker Schlondorff. Apropo, \u015fi Schlondorff a avut un film \u00een competi\u0163ie, anul \u0103sta, la Berlin. Filmul \u0103sta avea o scen\u0103 cu o \u0163\u0103ranc\u0103 care n\u0103\u015ftea singur\u0103 pe un c\u00e2mp, iar imaginile acelea m-au cutremurat. Al doilea \u015foc a venit cu videoclipul integral al piesei \u201eThriller\u201d a lui Michael Jackson.\u201d M\u0103 ia prin surprindere at\u00e2ta sensibilitate \u015fi simt nevoia s\u0103 fac o glum\u0103: Bine, \u00een cazul lui Michael, a\u0163i fost mai mul\u0163i minori cu sechele. Join the club. Netzer \u00eens\u0103 \u00eemi caut\u0103 empatia: \u201eDe ce, tu n-ai avut mon\u015ftri sub pat?\u201d Ba da, dar eu eram din ga\u015fca lor. Abia cu oamenii m-am \u00een\u0163eles mai greu.
\n\u201eEu am asociat aceste imagini horror, pe care le vedeam atunci prima oar\u0103, cu r\u0103ceala nem\u0163ilor. Te f\u0103ceau s\u0103 te sim\u0163i Ausl\u00e4nder; nu ratau nici o ocazie s\u0103 sublinieze c\u0103 nu e\u015fti de al lor, chiar dac\u0103 aveai nume nem\u0163esc\u201d, poveste\u015fte C\u0103lin. \u201eApoi, a urmat re-emigrarea, c\u00e2nd am intrat la film, la Bucure\u015fti, \u00een 1994. Acolo, eram rom\u00e2n, iar la Bucure\u015fti, am devenit subit neam\u0163.\u201d
\nPasiunea pentru film i-a venit dintr-o continu\u0103 \u00eencercare de a evada din cotidian. \u201eMergeam singur la cinema \u015fi m\u0103 uitam la filme. Am f\u0103cut \u015fi tenis de performan\u0163\u0103, numai s\u0103 nu stau acas\u0103. Cel mai mult \u00eemi pl\u0103cea s\u0103 stau \u00een sala de cinema goal\u0103 \u015fi s\u0103 evadez de unul singur \u00eentr-o alt\u0103 lume\u201d.
\nFilmul care i-a deschis apetitul pentru regie? \u201e’Amadeus’ de Milos Forman. Aveam nou\u0103 ani pe atunci. A fost primul film care a avut un impact puternic asupra mea\u201d. La asta s-a ad\u0103ugat un repro\u015f oarecum glume\u0163 formulat de tat\u0103l lui C\u0103lin, legat de atitudinea mereu dezaprobatoare a copilului: \u201eE\u015fti at\u00e2t de bun la a da sfaturi, c\u0103 ar trebui s\u0103 faci regie de film.\u201d
\n\u015ei de ce a urmat facultatea la Bucure\u015fti, \u015fi nu la M\u00fcnchen sau Berlin? \u201eAi mei m\u0103 \u00eencurajau chiar s\u0103 fac facultatea \u00een State. Am\u00e2ndoi erau medici, deci posibilit\u0103\u0163i materiale ar fi existat. Dar eu nu-mi doream sub nici o form\u0103 o a treia emigrare.\u201d De\u015fi, paradoxal, exact de asta a avut parte, f\u0103r\u0103 avantajul \u015fanselor din str\u0103in\u0103tate. \u201eAm crescut \u00een Cluj. De acolo am plecat. Nu m\u0103 a\u015fteptam la jungla care era Bucure\u015ftiul \u00een anii ’90. Dar m-a captivat felia asta intens\u0103 de via\u0163\u0103. Am prins \u015fi o epoc\u0103 din \u015earpele Ro\u015fu, vestita c\u00e2rcium\u0103 unde erau Iordache \u015fi Dinic\u0103.\u201d
\n\u00cen final, \u00eel \u00eentreb dac\u0103 regret\u0103 decizia de a-\u015fi reuni destinul cu Rom\u00e2nia. \u201e\u00cen nici un caz. \u015ei acum, c\u00e2nd plec \u00een Germania, mai mult de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 nu stau. M\u0103 urm\u0103resc amintirile nepl\u0103cute din copil\u0103rie. Din acest punct de vedere, ‘Pozi\u0163ia copilului’ a fost un film terapeutic.\u201d <\/p>\n

* <\/p>\n

\u201eAna, mon amour\u201d intr\u0103 \u00een cinematografe din 3 martie. <\/p>\n

Foto: Parada Film. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Prima oar\u0103 c\u00e2nd l-am remarcat pe C\u0103lin Peter Netzer a fost la gala de premiere a Berlinalei din 2013. Era \u00een apogeul carierei. Filmul...<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":12244,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":true,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-12242","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/i0.wp.com\/lorenalupu.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2017\/02\/AMA_CalinNetzer1-1.jpg?fit=768%2C614&ssl=1","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12242","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12242"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12242\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12251,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12242\/revisions\/12251"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media\/12244"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12242"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12242"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12242"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}