Simona Catrina-Roman a plecat dintre noi. A trebuit s\u0103 citesc de mai multe ori anun\u0163ul, s\u0103-l reiau, s\u0103 \u00eencerc s\u0103 \u00eemi asum informa\u0163ia, s\u0103 \u00een\u0163eleg ce \u00eencearc\u0103 s\u0103 transmit\u0103 aceste cuvinte, s\u0103 m\u0103 asigur c\u0103 nu e o glum\u0103, sau c\u0103 nu s-a strecurat o gre\u015feal\u0103. <\/p>\n
Am vorbit la telefon acum c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni cu Simona \u015fi cu so\u0163ul ei, Doru. \u015eti\u0163i cum e c\u00e2nd e\u015fti prieten cu un cuplu. “D\u0103-mi-o pe Simona! Acum d\u0103-mi-l pe Doru. Mai d\u0103-mi-o pu\u0163in pe Simona.” A glumit cu mine, m-a tachinat, a r\u00e2s. Eu credeam c\u0103 e pe drumul cel bun, spre s\u0103n\u0103tate. Aveam planuri: s\u0103 se fac\u0103 prim\u0103var\u0103 frumoas\u0103 \u015fi s\u0103-i fac un interviu luminos \u00een parc.
\nS-a f\u0103cut prim\u0103var\u0103 frumoas\u0103, eu m-am luat cu altele, iar interviul luminos din parc s-a dus \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lucrurilor frumoase care nu se materializeaz\u0103. <\/p>\n
Nu, nu scriu acest text din complezen\u0163\u0103. \u00cei datorez Simonei Catrina mai mult dec\u00e2t pot spune cu cuvinte. Ea, f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 cunoasc\u0103 \u015fi fiind doar ea \u00eens\u0103\u015fi, mi-a dat curaj s\u0103 fiu eu.
\nNu am fost mereu omul asumat \u015fi curajos pe care-l cunoa\u015fte\u0163i. Pe la \u00eenceputuri, c\u00e2nd nu eram st\u0103p\u00e2n\u0103 pe mijloacele mele de expresie, aveam mari \u00eendoieli legate de mine \u015fi de modul meu de a scrie. Primeam tone de feedback idiot: Nu e frumos ca o femeie s\u0103. Femeile trebuie s\u0103 scrie cu flutura\u015fi, c\u0103prioare, iubire pur\u0103 \u015fi toate lucrurile alea penibile care \u00eemi strepezeau fica\u0163ii. De mic\u0103. <\/p>\n
Apoi, au ap\u0103rut editorialele Simonei Catrina, Inteligente, t\u0103ioase ca lama, necru\u0163\u0103toare, ironice, autoironice. Chintesen\u0163a modului \u00een care “nu trebuia s\u0103 scrie o femeie”.
\n\u015ei atunci am \u00een\u0163eles cel mai important lucru: c\u0103 o femeie are dreptul s\u0103 fie ea \u00eens\u0103\u015fi, \u00een tot ceea ce face, exact ca un b\u0103rbat. C\u0103 nu exist\u0103 un mod standard de scriere pentru o femeie, \u015fi c\u0103 e inutil \u015fi nedrept ca un organ oarecare din anatomia ta s\u0103 \u00ee\u0163i impun\u0103 regulile dup\u0103 care s\u0103 te orientezi.
\nPe c\u00e2nd eram o adolescent\u0103 nesigur\u0103 de sine, Simona Catrina a fost modelul meu, inspira\u0163ia mea, pastila mea de curaj.
\nCategoric, n-a\u015f fi scris niciodat\u0103 siropo\u015fel \u015fi stupizel. Trebuie s\u0103 fii croit a\u015fa pentru a scrie a\u015fa. Dar dac\u0103 nu exista Simona Catrina, \u015fi nu existau textele ei sclipitoare, doldora de umor \u015fi de spirit critic, argumentul “femeile trebuie s\u0103” m-ar fi b\u00e2ntuit cu mult mai mult\u0103 fermitate dec\u00e2t a f\u0103cut-o. De c\u00e2nd am ajuns la al treilea paragraf dintr-un articol al ei, acum mai mult de zece ani, tot e\u015fafodajul de “voi, femeile, trebuie s\u0103 fi\u0163i delicate \u015fi poetice” s-a volatilizat \u00een neant. <\/p>\n
Am avut prilejul s-o cunosc personal pe Simona, \u015fi i-am mul\u0163umit pentru c\u0103 mi-a fost model \u00een acei ani de nesiguran\u0163\u0103. Bine\u00een\u0163eles, dar bine\u00een\u0163eles, mi-a r\u0103spuns cu c\u00e2teva glume.
\nMul\u0163umesc, Simona. M\u0103 g\u00e2ndesc la tine cu iubire \u015fi recuno\u015ftin\u0163\u0103. \u00ce\u0163i mul\u0163umesc pentru fiecare text \u00een parte. Ele au r\u0103mas cu noi. Cea mai frumoas\u0103 parte din tine va fi \u00eentotdeauna cu noi. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Simona Catrina-Roman a plecat dintre noi. A trebuit s\u0103 citesc de mai multe ori anun\u0163ul, s\u0103-l reiau, s\u0103 \u00eencerc s\u0103 \u00eemi asum informa\u0163ia, s\u0103...<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":12355,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-12354","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/i0.wp.com\/lorenalupu.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2017\/03\/simona.jpg?fit=960%2C684&ssl=1","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12354","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12354"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12354\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12356,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12354\/revisions\/12356"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media\/12355"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12354"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12354"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12354"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}