Text de Monica Ramirez <\/p>\n
\u00cemi aduc aminte de o vreme \u00een care eram at\u00e2t de m\u0103cinat\u0103 de \u00eentreb\u0103ri f\u0103r\u0103 r\u0103spuns \u00eenc\u00e2t m\u0103 aflam \u00een pragul unei depresii majore.
\nLocuiam \u00een Amsterdam de o bun\u0103 bucat\u0103 de vreme, \u00eentr-un apartament de la etajul trei al unui imobil cu patru nivele. \u00centr-o diminea\u0163\u0103, somnul mi-a fost tulburat de un uruit groaznic. Am s\u0103rit din pat ca ars\u0103, convins\u0103 c\u0103 \u00eencepuse un cutremur. Episodul s-a repetat dup\u0103-amiaza, apoi a doua zi de diminea\u0163\u0103 \u0219i tot a\u0219a, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd m-am \u00eenfiin\u0163at la u\u0219a apartamentului de deasupra, de unde se auzea zgomotul acela \u00eengrozitor. Aflasem de prin vecini c\u0103 un nou chiria\u0219 se mutase \u00een apartamentul de la etajul patru \u0219i aveam de g\u00e2nd s\u0103-l pun la punct. U\u0219a s-a deschis \u00eencet \u0219i \u00een prag a ap\u0103rut un asiatic \u00een v\u00e2rst\u0103 cu un cap mai mic de \u00een\u0103l\u0163ime dec\u00e2t mine. Japonez? Chinez? Habar n-aveam. \u00cen vremea aceea, din punctul meu de vedere, to\u0163i asiaticii ar\u0103tau cam la fel. Bl\u00e2nde\u0163ea din ochii lui, \u00eens\u0103, m-a dezarmat pe loc, f\u0103c\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103 uit cuvintele dure pe care doream s\u0103 i le adresez. Am r\u0103mas n\u0103uc\u0103 \u00een fa\u0163a u\u0219ii, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 nu m\u0103 simt mai ridicol\u0103 dec\u00e2t eram convins\u0103 c\u0103 p\u0103ream.<\/p>\n
B\u0103rbatul m-a studiat t\u0103cut pentru c\u00e2teva momente, apoi mi-a f\u0103cut semn s\u0103 intru. Am p\u0103\u0219it aproape cu team\u0103 \u00een apartamentul ce avea s\u0103 devin\u0103 a doua mea cas\u0103. Am privit \u00een jur la cele c\u00e2teva piese de mobilier din lemn sculptat manual. O m\u0103su\u0163\u0103 joas\u0103 se afla \u00een mijlocul sufrageriei, dar n-am z\u0103rit nici un scaun pe nic\u0103ieri. Aha! A\u0219adar, gazda mea pitic\u0103 era un japonez. Mi-a indicat s\u0103 \u201eiau loc\u201d la mas\u0103. M-am a\u0219ezat pe genunchi, fiindu-mi aproape ciud\u0103 pe mine pentru faptul c\u0103 devenisem brusc at\u00e2t de docil\u0103. M\u0103 sim\u0163eam un fel de Karate Kid \u00een variant\u0103 feminin\u0103, \u00eembl\u00e2nzit\u0103 \u00eentr-un mod absolut miraculos de un Mister Miyagi propriu \u0219i personal.<\/p>\n
L-am auzit robotind prin buc\u0103t\u0103rie, apoi a ap\u0103rut cu o tav\u0103 pe care se aflau dou\u0103 ce\u0219ti \u0219i un ceainic din por\u0163elan. Ceaiul era verde \u0219i foarte tare, dar extrem de aromat. L-am savurat \u00een lini\u0219te. Nu schimbasem nici m\u0103car un singur cuv\u00e2nt cu japonezul misterios \u0219i, cu toate astea, m\u0103 sim\u0163eam \u00een largul meu. Dup\u0103 ce-am sorbit \u0219i ultima pic\u0103tur\u0103 de ceai, mi-a f\u0103cut semn s\u0103-l urmez. Am urcat ni\u0219te sc\u0103ri \u0219i m-am trezit pe o teras\u0103 imens\u0103, decorat\u0103 \u00een stilul unei gr\u0103dini japoneze cu zeci de plante ciudate ce p\u0103reau ni\u0219te arbori la fel de pitici precum gazda mea. Uruitul care m\u0103 adusese la u\u0219a lui provenea de la un fel de acoperi\u0219 rabatabil din lemn, ce ar\u0103ta precum o jaluzea curbat\u0103 uria\u0219\u0103.<\/p>\n
\u201eBonsai.\u201d Acesta a fost primul cuv\u00e2nt pe care mi l-a adresat. Am fost vr\u0103jit\u0103 pe loc de frumuse\u0163ea extraordinar\u0103 a fiec\u0103rei plante \u00een parte. \u201ePot s\u0103-\u0163i spun Mister Miyagi?\u201d Aceea a fost prima mea \u00eentrebare. Spun prima, pentru c\u0103 de-a lungul timpului l-am asaltat cu multe altele. A \u00eencuviin\u0163at din cap, privindu-m\u0103 cu o expresie amuzat\u0103. A\u0219a a \u00eenceput un episod din via\u0163a mea de care \u00eemi aduc aminte cu o dulce nostalgie.<\/p>\n
Mister Myagi m-a \u00eenv\u0103\u0163at c\u0103, pentru a crea un bonsai, e nevoie de \u00eempletirea artei cu horticultura. Mult\u0103 lume crede c\u0103 bonsaii sunt o specie aparte de arbori pitici, dar, \u00een realitate, nu sunt altceva dec\u00e2t arbori normali, prelucra\u0163i cu mult\u0103 r\u0103bdare, talent \u0219i dragoste. Nu ai nevoie dec\u00e2t de un puiet din anumite specii de arbori \u0219i de c\u00e2teva unelte speciale. Plus dedica\u0163ie. Un fel de \u0219ah horticol, dac\u0103 vre\u0163i. Fiecare mi\u0219care trebuie g\u00e2ndit\u0103 \u0219i analizat\u0103 cu mult\u0103 aten\u0163ie. Un bonsai nu este o plant\u0103 pitic\u0103 din punct de vedere genetic, ci o plant\u0103 normal\u0103, arbust sau arbore, care, prin limitarea spa\u0163iului de \u201elocuit\u201d, dublat\u0103 de o atent\u0103 t\u0103iere a r\u0103d\u0103cinilor \u0219i ramurilor, plus hr\u0103nirea minimal\u0103 cu ap\u0103 \u0219i \u00eengr\u0103\u0219\u0103minte devine un exemplar pitic al speciei. Este de remarcat faptul c\u0103 bonsaii nu sunt mai pu\u0163in s\u0103n\u0103to\u0219i sau activi ca exemplarele similare crescute liber \u00een natur\u0103. O dovad\u0103 simpl\u0103 este propor\u0163ia florilor unui bonsai, ce nu pot fi niciodat\u0103 pitice. Arborii cresc astfel \u00eentr-o form\u0103 estetic\u0103 ce sugereaz\u0103 de cele mai multe ori o v\u00e2rst\u0103 \u00eenaintat\u0103, de\u0219i impresia de \u00eemb\u0103tr\u00e2nire nu este \u00eentotdeauna una gre\u0219it\u0103. Marea majoritate a arborilor bonsai sunt realmente foarte b\u0103tr\u00e2ni.<\/p>\n
La Muzeul Natural al Gr\u0103dinii Botanice din Washington se afl\u0103 expus unul dintre cei mai vesti\u0163i bonsai din lume. Pinul Goshin are peste 200 de ani \u0219i a fost donat muzeului de c\u0103tre \u00cemp\u0103ratul Japoniei. \u00cen muzeu sunt expu\u0219i \u0219i al\u0163i bonsai b\u0103tr\u00e2ni de sute de ani. Unul dintre ei are aproape 400 de ani \u0219i a supravie\u0163uit bombei de la Hiroshima, trec\u00e2nd prin m\u00e2inile a \u0219ase genera\u0163ii \u00eenainte de a fi donat muzeului.<\/p>\n
De la Mister Miyagi \u2013 pe care \u00een realitate e \u00eel chema altfel, dar c\u0103ruia m-am adresat mereu cu acest apelativ \u2013 am aflat c\u0103 arta bonsailor este originar\u0103 din China, unde se nume\u0219te punsai. Ini\u0163ial, numai elita societ\u0103\u0163ii practica arta punsai, scopul fiind acela de a crea cadouri inedite \u0219i extravagante. Conform unei legende chineze\u0219ti, \u00een timpul Dinastiei Han (206 \u00ee.Hr. \u2013 220 d.Hr.), un \u00eemp\u0103rat a dispus s\u0103 i se construiasc\u0103 \u00een propria gr\u0103din\u0103 o miniatur\u0103 a \u00eentregului imperiu, cu tot cu dealuri, mun\u0163i, v\u0103i \u0219i ape curg\u0103toare, lacuri \u0219i copaci. Gr\u0103dinarii au trudit ani \u00eentregi, realiz\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 imaginea dorit\u0103. Dup\u0103 ce i-a pus s\u0103 a\u0219tearn\u0103 pe h\u00e2rtie secretele acelei noi forme de art\u0103, \u00eemp\u0103ratul i-a ucis pe to\u0163i, dorind s\u0103 fie unicul de\u0163in\u0103tor al secretului.<\/p>\n
\u00cen anul 1972, s-a descoperit cea mai recent\u0103 dovad\u0103 a artei bonsailor. Dou\u0103 picturi de pe pere\u0163ii morm\u00e2ntului prin\u0163ului Zhang Huai din Dinastia Tang (618 \u2013 907 d. Hr.) \u00eei \u00eenf\u0103\u0163i\u0219eaz\u0103 pe servitorii prin\u0163ului, \u00een timp ce car\u0103 vase cu plante asem\u0103n\u0103toare cu bonsaii.<\/p>\n
\u00cen perioada Kamura, atunci c\u00e2nd Japonia a adoptat multe tradi\u0163ii culturale chineze\u0219ti, ambasadorii imperiali japonezi de pe l\u00e2ng\u0103 curtea imperial\u0103 a Chinei au \u00eenv\u0103\u0163at arta arbu\u0219tilor miniaturali. Ulterior, \u00een perioada Muromachi, punsai s-a dezvoltat \u00een Japonia \u00een direc\u0163ii diferite. \u00centocmai ca \u00een cazul unei gr\u0103dini japoneze, aceast\u0103 \u00eendeletnicire presupunea sim\u0163 artistic – Wabisabi – \u0219i, la fel ca \u0219i \u00een China, a fost un privilegiu rezervat pentru elita societ\u0103\u0163ii. \u00cen perioada Edo, a devenit accesibil\u0103 samurailor, comercian\u0163ilor, or\u0103\u0219enilor \u0219i altor categorii sociale. Tot atunci a ap\u0103rut \u0219i meseria de me\u0219ter olar specializat \u00een arta vaselor pentru arbu\u0219tii \u00een miniatur\u0103. Se presupune c\u0103 odat\u0103 cu introducerea unor elemente din Zen-ul Budist, a ap\u0103rut \u0219i numele de bonsai, ceea ce \u00eenseamn\u0103 un fel de \u201egr\u0103din\u0103rit \u00een tav\u0103\u201d. Stilul japonez, sau estetica bonsailor, este centrat\u0103 pe principiul \u201ecer \u0219i p\u0103m\u00e2nt\u201d \u00eentr-un singur vas. Cele dou\u0103 for\u0163e, considerate complementare, apar echilibrate \u00eentr-un arbore bonsai de calitate; Shin-zen-bi, adic\u0103 adev\u0103r, esen\u0163\u0103 \u0219i frumuse\u0163e.<\/p>\n
Arborii prefera\u0163i ai \u0219colii japoneze sunt pinul, ulmul, ar\u0163arul, jneap\u0103nul \u0219i laricea, respectiv caisul \u0219i cire\u0219ul floral. Toate plantele bonsai realizate \u00een stil japonez trebuie s\u0103 releve spiritul esen\u0163ial al plantei folosite, red\u00e2nd naturale\u0163e, nu interven\u0163ia uman\u0103.<\/p>\n
Un bonsai perfect este cel care seam\u0103n\u0103 c\u00e2t mai mult cu arbustul a\u0219a cum arat\u0103 \u00een habitatul s\u0103u natural, numai c\u0103 bonsaiul va avea un trunchi mult mai mic \u0219i noduros, ramuri \u0219i frunze mult mai mici.<\/p>\n
Bonsaii au diferite aspecte \u0219i personalit\u0103\u0163i, \u00eentocmai ca oamenii. \u00cei putem asem\u0103na cu animalele de cas\u0103 pentru c\u0103 au nevoie de aceea\u0219i dragoste \u0219i aten\u0163ie. Fiecare bonsai \u00een parte reprezint\u0103 un nou \u00eenceput. \u201e\u00ce\u0163i va ar\u0103ta singur ce stil prefer\u0103,\u201d obi\u0219nuia s\u0103-mi spun\u0103 Mister Miyagi. \u201eFiecare cop\u0103cel \u00een parte are ceva de spus. Trebuie numai s\u0103 \u00eenve\u0163i s\u0103-i ascul\u0163i.\u201d<\/p>\n
Bonsaii sunt extrem de capricio\u0219i. Cu alte cuvinte, li se pune pata \u0219i \u00eencep s\u0103 moar\u0103 din senin. Mister Miyagi a \u00eenv\u0103\u0163at de la mine expresia \u00een limba rom\u00e2n\u0103, folosind-o cu mare pl\u0103cere, spre deliciul meu, ori de c\u00e2te ori era cazul. Din punctul meu de vedere, faptul c\u0103-l \u00eenv\u0103\u0163asem c\u00e2teva expresii \u0219i cuvinte \u00een limba rom\u00e2n\u0103 reprezenta un fel de compensa\u0163ie pentru multitudinea de lucruri \u00een\u0163elepte pe care le \u00eenv\u0103\u0163asem de la el, lucruri ce nu aveau \u00eentotdeauna leg\u0103tur\u0103 cu arta bonsailor.<\/p>\n
\u00centr-o zi, mi-a pus \u00een bra\u0163e un bonsai destul de m\u0103ricel. \u201eI s-a pus pata,\u201d mi-a explicat amuzat. \u201eDac\u0103 st\u0103p\u00e2ne\u0219ti arta de a readuce la via\u0163\u0103 un bonsai care-\u0219i dore\u0219te s\u0103 moar\u0103, vei reu\u0219i mereu \u00een tot ceea ce \u0163i-ai propus,\u201d a ad\u0103ugat cu un aer serios. \u201eVei \u00eenv\u0103\u0163a s\u0103-\u0163i st\u0103p\u00e2ne\u0219ti propria via\u0163\u0103.\u201d
\nAm luat bonsaiul \u0219i m-am refugiat \u00een apartamentul meu. L-am privit un timp \u00eendelungat, sim\u0163ind dragoste \u0219i mil\u0103 pentru pl\u0103ntu\u0163a aceea pe jum\u0103tate moart\u0103. Am \u00eencercat orice mi-a trecut prin cap \u0219i, culmea!, nu m-am sim\u0163it deloc ridicol\u0103. I-am c\u00e2ntat, i-am dansat \u0219i i-am recitat poezii. I-am m\u00e2ng\u00e2iat frunzele, \u0219optindu-i \u00eencuraj\u0103ri \u0219i spun\u00e2ndu-i c\u00e2t de mult \u00eel iubesc. L-am rugat s\u0103 nu moar\u0103, s\u0103 lupte pentru mine, dac\u0103 nu pentru via\u0163a lui. Cel mai important, am crezut din tot sufletul c\u0103 va tr\u0103i. Nu m-am \u00eendoit nici m\u0103car o clip\u0103. \u00cen aproximativ trei zile, bonsaiul \u0219i-a revenit complet.<\/p>\n
Mister Miyagi a z\u00e2mbit \u0219i m-a m\u00e2ng\u00e2iat pe cre\u0219tet de parc\u0103 a\u0219 fi fost un copil c\u00e2nd i l-am dus \u00eenapoi. A vrut s\u0103 mi-l d\u0103ruiasc\u0103. L-am refuzat, \u0219tiind c\u0103 programul meu \u00eenc\u0103rcat m-ar fi \u00eempiedicat s\u0103 am grij\u0103 a\u0219a cum se cuvine de o plant\u0103 at\u00e2t de fragil\u0103. \u201eAtunci o s\u0103-i pun numele t\u0103u. O parte din tine va tr\u0103i sute de ani.\u201d<\/p>\n
Mi-au dat lacrimile, realiz\u00e2nd \u00een momentul acela c\u0103 se \u00eemplinea exact un an de c\u00e2nd \u00eel cunoscusem pe Mister Myagi, timp \u00een care g\u0103sisem c\u00e2te un r\u0103spuns pentru fiecare \u00eentrebare \u00een parte. Depresia disp\u0103ruse cu des\u0103v\u00e2r\u0219ire.<\/p>\n
\u00cen seara aceea, Mister Miyagi mi-a spus o poveste. O b\u0103tr\u00e2n\u0103 japonez\u0103 avea dou\u0103 vase mari pe care le at\u00e2rna la capetele unui b\u0103\u0163 lung, c\u0103r\u00e2ndu-le pe dup\u0103 g\u00e2t pentru a aduce ap\u0103 de la un izvor. Unul dintre vase era perfect, \u00eentotdeauna ajung\u00e2nd acas\u0103 cu \u00eentreaga cantitate de ap\u0103. Cel\u0103lalt vas era cr\u0103pat, astfel \u00eenc\u00e2t la sf\u00e2r\u0219itul lungului drum de la izvor p\u00e2n\u0103 acas\u0103 ajungea doar cu jum\u0103tatea cantit\u0103\u0163ii de ap\u0103. Acest lucru s-a \u00eent\u00e2mplat zilnic timp de doi ani, femeia ajung\u00e2nd acas\u0103 doar cu un vas \u0219i jum\u0103tate de ap\u0103. Bietului vas cr\u0103pat \u00eei era \u00eengrozitor de ru\u0219ine cu imperfec\u0163iunea sa, sim\u0163indu-se foarte vinovat datorit\u0103 faptului c\u0103 nu reu\u0219ea s\u0103 \u00eendeplineasc\u0103 dec\u00e2t jum\u0103tate din munca pentru care fusese menit. Dup\u0103 doi ani de aparent\u0103 nereu\u0219it\u0103, i s-a adresat femeii \u00een timp ce se aflau l\u00e2ng\u0103 izvor: \u201eM\u0103 simt at\u00e2t de ru\u0219inat datorit\u0103 cr\u0103p\u0103turii mele! Pierd jum\u0103tate din ap\u0103 prin ea, iar tu e\u0219ti nevoit\u0103 s\u0103 vii mult mai des la izvor dec\u00e2t ar trebui.\u201d B\u0103tr\u00e2na i-a z\u00e2mbit \u00eemp\u0103ciuitoare. \u201eAi observat c\u0103 pe partea ta a drumului sunt flori, iar pe cealalt\u0103 nu? Asta pentru c\u0103 datorit\u0103 defectului t\u0103u, mi-a venit ideea s\u0103 plantez semin\u0163e de flori pe partea ta a potecii. Tu le uzi \u00een fiecare zi pe drumul de \u00eentoarcere spre cas\u0103. De doi ani le culeg \u0219i am \u00een fiecare zi flori proaspete pe mas\u0103. Dac\u0103 n-ar fi existat imperfec\u0163iunea ta, n-ar fi existat nici aceste frumuse\u0163i care-mi \u00eemprosp\u0103teaz\u0103 casa, umpl\u00e2ndu-mi inima de bucurie de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd le privesc.\u201d Mister Miyagi a t\u0103cut un timp \u0219i m-a privit drept \u00een ochi. \u0218tiam c\u0103 prin acea poveste f\u0103cea referire la mine. Nu m\u0103 \u00eentrebase niciodat\u0103 cine sunt \u0219i cu ce m\u0103 ocup, iar eu nu-i povestisem despre fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile mele interioare. Dar el \u0219tia. \u00centr-un fel sau altul, \u0219tia cam tot ce era de \u0219tiut. Sau poate c\u0103 totul nu era dec\u00e2t \u00een imagina\u0163ia mea \u0219i povestea respectiv\u0103 se referea la bonsaiul revenit la via\u0163\u0103.<\/p>\n
\u201eFiecare dintre noi are defectul lui unic,\u201d mi-a spus. \u201eTocmai cr\u0103p\u0103turile \u0219i defectele ne fac via\u0163a \u00eempreun\u0103 cu mult mai interesant\u0103 \u0219i ne r\u0103spl\u0103tesc din plin. Trebuie s\u0103 lu\u0103m fiecare persoan\u0103 a\u0219a cum este \u0219i s\u0103 c\u0103ut\u0103m binele din ea. Acela\u0219i lucru este valabil \u0219i pentru propria persoan\u0103. O cr\u0103p\u0103tur\u0103 nu \u00eenseamn\u0103 neap\u0103rat sf\u00e2r\u0219itul, ci posibilitatea unui nou \u00eenceput.\u201d<\/p>\n
Mister Miyagi al meu nu mai este printre noi, dar de multe ori c\u00e2nd m\u0103 poticnesc pe poteca mea \u0219i-mi este greu, \u00eenchid ochii \u0219i-l v\u0103d aplecat peste un bonsai, cu un z\u00e2mbet blajin pe buze. Bonsaii lui probabil \u00eenfloresc \u0219i ast\u0103zi pe undeva prin lume. \u0218i nu pot s\u0103 nu m\u0103 simt fericit\u0103 la g\u00e2ndul c\u0103 bonsaiul care-mi poart\u0103 numele aduce un z\u00e2mbet pe buzele cuiva, ori poate chiar alinare unui suflet fr\u0103m\u00e2ntat de \u00eentreb\u0103ri f\u0103r\u0103 r\u0103spuns.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Text de Monica Ramirez \u00cemi aduc aminte de o vreme \u00een care eram at\u00e2t de m\u0103cinat\u0103 de \u00eentreb\u0103ri f\u0103r\u0103 r\u0103spuns \u00eenc\u00e2t m\u0103 aflam \u00een...<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":12432,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-12430","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/i0.wp.com\/lorenalupu.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2017\/04\/bonsai.jpg?fit=567%2C567&ssl=1","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12430","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12430"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12430\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12433,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12430\/revisions\/12433"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media\/12432"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12430"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12430"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12430"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}