{"id":131,"date":"2008-04-12T00:10:01","date_gmt":"2008-04-11T21:10:01","guid":{"rendered":"http:\/\/lorenalupu.wordpress.com\/?p=131"},"modified":"2008-04-12T00:10:01","modified_gmt":"2008-04-11T21:10:01","slug":"recviem-pentru-un-destin-etern","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/recviem-pentru-un-destin-etern\/","title":{"rendered":"Recviem pentru un destin etern"},"content":{"rendered":"

“\u015ei am v\u0103zut \u015fi am auzit glas de \u00eengeri mul\u0163i, de jur-\u00eemprejurul tronului \u015fi al fiin\u0163elor \u015fi al b\u0103tr\u00e2nilor, \u015fi era num\u0103rul lor zeci de mii de zeci de mii \u015fi mii de mii” (Apocalipsul Sf\u00e2ntului Ioan Teologul 5:11)<\/strong><\/p>\n

Nu \u015ftiu exact dac\u0103 sala era plin\u0103 at\u00e2t de oameni care \u015fedeau, c\u00e2t \u015fi de oameni care st\u0103teau, ca \u015fi mine, \u00een picioare, pentru c\u0103 era vorba de Recviemul lui Verdi, pentru c\u0103 dirijorul era Misha Katz sau pentru c\u0103 a fost in memoriam Rostropovici. \u00cen orice caz, soli\u015ftii mi s-au p\u0103rut la \u00een\u0103l\u0163ime \u015fi au reu\u015fit s\u0103 p\u0103trund\u0103 \u00een fiin\u0163a mea. Sorina Munteanu a fost soprana, Gabriela Popescu, preferata mea, a c\u00e2ntat la alto. Vocile masculine au apar\u0163inut lui C\u0103lin Br\u0103tescu la tenor- cu o figur\u0103 serioas\u0103 \u015fi solemn\u0103 \u015fi o voce pe m\u0103sur\u0103 , iar la bas-George Cr\u0103snaru. Dar pe mine cel mai mult m-a impresionat dirijorul-Misha Katz, care m-a atins mai mult decat Christian Eschenbach \u015fi Juka-Pekka Saraste, pe care i-am v\u0103zut la Enescu.
\nRecviemul era exact ce aveam eu nevoie. Dac\u0103 vorbim \u00een termeni de s\u0103n\u0103tate \u015fi integritate, Recviemul era ultimul lucru de care aveam nevoie. Dar cum eu sunt acum prea pu\u0163in interesat\u0103 de s\u0103n\u0103tate \u015fi deja prea f\u0103r\u00e2mi\u0163at\u0103 ca s\u0103 m\u0103 mai g\u00e2ndesc c\u0103 mi-am pierdut pentru totdeauna ataraxia, era nevoie s\u0103 \u00eel ascult. Pe m\u0103sur\u0103 ce ascultam, \u00een\u0163elegeam<\/em>. M\u0103 g\u00e2ndeam la un moment dat c\u0103 e ceea ce i s-a \u00eent\u00e2mplat lui Pavel c\u00e2nd a \u00eenceput s\u0103 vad\u0103 \u015fi “au c\u0103zut de pe ochii lui ca ni\u015fte solzi”. Cu c\u00e2t vocile c\u0103deau mai abisal \u00eenspre mine, cu at\u00e2t mai mult vedeau \u015fi ochii mei, chiar dac\u0103 (sau poate tocmai de aceea!) \u00eei \u0163ineam \u00eenchi\u015fi. E orbitor ceea ce trebuie s\u0103 vezi, dar e mai bine s\u0103 vezi. \u015ei Recviemul \u0103sta m-a convins c\u0103 trebuie s\u0103 r\u0103m\u00e2n cu ochii deschi\u015fi chiar dac\u0103…(\u015fi aici \u00ee\u015fi poate ad\u0103uga fiecare drama personal\u0103 pe care trebuie s\u0103 o-ndure zilnic). Am pl\u00e2ns mult, f\u0103r\u0103 lacrimi-a fost prima dat\u0103 c\u00e2nd am \u00een\u0163eles ce spunea Cioran- c\u00e2nd pl\u00e2ngi cu adev\u0103rat, lacrimile nici nu se manifest\u0103 \u00een forma lor lichid\u0103. <\/strong><\/p>\n

Mai ales \u00een por\u0163iunea mea preferat\u0103, “Libera me”, \u015ftiu c\u0103 se adun\u0103 toat\u0103 nebunia sfin\u0163ilor \u015fi toate loviturile de bici pe care spin\u0103rile celor care au p\u0103timit le-au adunat \u00eentr-o existen\u0163\u0103 cople\u015fitoare. “Libera me” este ceea ce i-a\u015f propune unui ateu s\u0103 asculte. “Libera me”, cred eu, una dintre cele mai cutremur\u0103toare fragmente muzicale scrise vreodat\u0103, ne arat\u0103 nu numai c\u0103 Dumnezeu exist\u0103, ci ne \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 splendida nimicnicie a umanului. Da, spun bine splendid\u0103 nimicnicie. Ascult\u00e2nd a\u015fa ceva, \u00ee\u0163i pierzi min\u0163ile pentru a primi \u00een dar altele. Ni\u015fte min\u0163i care v\u0103d dincolo de prezent, dincolo de lumea asta, ni\u015fte min\u0163i care te pot duce p\u00e2n\u0103 acolo unde e\u015fti dispus s\u0103 pierzi orice de pe lumea asta dac\u0103 m\u0103car c\u00e2teva secunde e\u015fti \u00eenc\u0103rcat de incadescen\u0163a divin\u0103. Totodat\u0103, ascult\u00e2nd-o, \u00ee\u0163i dai seama c\u00e2t de mici suntem. Minunata “lume nou\u0103” se pr\u0103bu\u015fe\u015fte precum statuia din visul lui Nabucodonosor la picioarele sopranei transformate \u00een mesager ceresc c\u00e2nd c\u00e2nt\u0103 “Libera me, Domine, de morte aeterna” \u015fi minunatele noastre realiz\u0103ri nu mai \u00eenseamn\u0103 nimic \u00een fa\u0163a unei muzici cu asemenea puteri revelatoare. Dincolo de emo\u0163ia estetic\u0103 pe care o poate resim\u0163i oricine are gust \u00eentr-ale muzicii, dar care nu modific\u0103 nimic \u00een experien\u0163a ontologic\u0103 a ascult\u0103torului, se ascunde ceva magic \u015fi ucig\u0103tor. Vestea bun\u0103 e c\u0103, dup\u0103 ce te zdrobe\u015fte, aceea\u015fi muzic\u0103 \u00ee\u0163i leag\u0103 r\u0103nile pentru a te hr\u0103ni din p\u00e2ine de la Tronul lui Dumnezeu. Este clar muzica pe care vor \u00eenvia cei drep\u0163i (\u00een categoria drep\u0163ilor, \u00eemi permit s\u0103 \u00eei includ \u015fi pe “porcii” despre care vorbea Marmeladov \u00een “Crim\u0103 \u015fi pedeaps\u0103”), este \u015fi muzica ale c\u0103rei ritmuri vreau s\u0103 le port \u00een fiin\u0163a mea \u00eenainte s\u0103 \u00eenchid ochii \u015fi este sunetul care \u00ee\u0163i amor\u0163e\u015fte sim\u0163ul eului pentru a-L l\u0103sa pe Dumnezeu s\u0103 p\u0103trund\u0103 acolo. Acolo, \u00een acele locuri pe care nici nu \u015ftiai c\u0103 le ai, acele locuri c\u0103rora, cum spunea Leon Bloy, numai suferin\u0163a le d\u0103 fiin\u0163\u0103. <\/strong><\/p>\n

E ridicol s\u0103 te mai cutremure a\u015fa ceva \u00een 2008? E ridicol s\u0103 te dispre\u0163uie\u015fti \u015fi s\u0103 implori mila Cerului dup\u0103 c\u00e2teva minute de audi\u0163ie a Recviemului verdian? Poate e ridicol, dar tot acolo e t\u0103inuit\u0103 \u015fi redemp\u0163iunea. Unul dintre paradoxurile cre\u015ftinismului este acela c\u0103, de\u015fi \u00ee\u0163i cere s\u0103 te lepezi de tine, de\u015fi \u00ee\u0163i pune oglinda care te arat\u0103 cel mai jalnic, tot el d\u0103 individului frumuse\u0163ea pe care nimic altceva nu o poate da. Singurii care ating frumuse\u0163ea \u015fi des\u0103v\u00e2r\u015firea sunt aceia care nu o mai a\u015fteapt\u0103 din lume…<\/strong><\/p>\n

Pentru mine, Recviemul este una dintre minunile pentru care realmente \u00cei mul\u0163umesc lui Dumnezeu zilnic. Cre\u015ftinii cei mai pio\u015fi spun c\u0103 emo\u0163ia nu trebuie luat\u0103 \u00een seam\u0103 \u00een raportarea la Dumnezeu. Eu cred c\u0103 oricare 5 minute din Recviem spun mult mai multe despre Dumnezeu \u015fi puterea Lui dec\u00e2t orice predic\u0103 \u00eendelung \u015fi profesionist g\u00e2ndit\u0103.<\/strong><\/p>\n

Recviemul este totodat\u0103 Geneza \u015fi Apocalipsa. Este \u00eenceputul Sf\u00e2r\u015fitului pe care \u00eel a\u015ftept\u0103m \u00eentru unirea paradisiac\u0103.<\/strong><\/p>\n

Recviemul este una dintre oglinzile umanit\u0103\u0163ii, a\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu literatura lui Dostoievski \u015fi, a\u015f ad\u0103uga aici, cu convingerea c\u0103 nu exagerez, a lui C\u0103rt\u0103rescu. Recviemul este un argument pentru via\u0163\u0103. Recviemul poate fi arma prin\u0163ilor sfin\u0163eniei \u00eempotriva diavolului, care \u00ee\u015fi arog\u0103 \u015fi el participarea la marea art\u0103…Dup\u0103 Recviem \u00eens\u0103, diavolul nu a mai putut p\u0103c\u0103li a\u015fa de u\u015for nici m\u0103car pe este\u0163i.
\nPe m\u0103sur\u0103 ce muzica se cobora din ceruri \u00een sala cople\u015fit\u0103 a Ateneului, mi se tasa coloana \u015fi corpul \u00eemi era paralizat. \u015etiam c\u0103 experimentez nimicirea care duce, \u00een final, la des\u0103v\u00e2r\u015fire. Pentru des\u0103v\u00e2r\u015fire \u00eens\u0103, trebuie ca toate ramurile fiin\u0163ei s\u0103 tind\u0103 \u00eenspre Acela care a scris El \u00censu\u015fi Recviemul prin m\u00e2na lui Verdi. Nu \u00eemi mai p\u0103sa c\u0103 mor sau tr\u0103iesc, m-am bucurat suficient c\u0103 mi s-au dat \u015fi clipele astea, \u00een care cerul s-a deschis chiar \u00een mine. Nimic din mine nu mai t\u00e2njea \u00eenspre altceva dec\u00e2t Dumnezeu. Mi-am devenit str\u0103in\u0103 mie \u00eens\u0103mi pentru a m\u0103 lumina cu splendoare. Recviemul este mai mult dec\u00e2t muzic\u0103, asta mi-a devenit clar, Recviemul este o foarte aleas\u0103 alegorie despre via\u0163a etern\u0103, un cr\u00e2mpei care vorbe\u015fte despre cum poate fi \u00een ceruri \u015fi care \u00ee\u0163i poate modifica existen\u0163a pentru a-\u0163i dori s\u0103 ajungi acolo.
\n<\/strong><\/p>\n

Verdi a trecut nepermis de mult peste limita suportabilului.Ritmul devenea pe alocuri at\u00e2t de intens \u00eenc\u00e2t ziceam: gata, c\u00e2teva secunde \u00een plus de a\u015fa ceva \u015fi m\u0103 pr\u0103bu\u015fesc. \u015ei atunci se oprea. To\u0163i se opresc acolo.<\/em><\/strong>
\nDe ce?<\/strong><\/em><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

“\u015ei am v\u0103zut \u015fi am auzit glas de \u00eengeri mul\u0163i, de jur-\u00eemprejurul tronului \u015fi al fiin\u0163elor \u015fi al b\u0103tr\u00e2nilor, \u015fi era num\u0103rul lor zeci...<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1],"tags":[356],"class_list":["post-131","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-spicy","tag-verdi"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/131","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=131"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/131\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=131"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=131"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=131"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}