{"id":132,"date":"2008-04-13T02:17:11","date_gmt":"2008-04-12T23:17:11","guid":{"rendered":"http:\/\/lorenalupu.wordpress.com\/?p=132"},"modified":"2008-04-13T02:17:11","modified_gmt":"2008-04-12T23:17:11","slug":"lumea-ca-niste-banane","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/lumea-ca-niste-banane\/","title":{"rendered":"Lumea ca ni\u015fte banane"},"content":{"rendered":"

Una dintre c\u0103r\u0163ile care mi-au \u00eenc\u00e2ntat cel mai mult toate sim\u0163urile, de la sim\u0163ul estetic p\u00e2n\u0103 la cel tactil, \u00eei apar\u0163ine celebrului autor englez Patrick Hillsburry, care a mai fost tradus la noi cu cartea lui de teorie literar\u0103- \u201eO s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een balon cu Roland Barthes\u201d \u015fi romanul \u201eLolita la cules de perle\u201d. Acum a ap\u0103rut \u015fi la noi \u201eNeprih\u0103nirea lui Jamie, P\u0103c\u0103tosul\u201d (The righteousness of Jamie, the Sinner). <\/span><\/em><\/span><\/strong><\/p>\n

Eu am fost nevoit\u0103 s\u0103 citesc, pentru facultate, cartea lui despre Roland Barthes, scris\u0103 \u00eentr-un fel mult mai pu\u0163in arid dec\u00e2t alte c\u0103r\u0163i de teorie literar\u0103 cu care m-am intersectat. Mai pe scurt, el reia tema biblic\u0103 a celor \u015fapte zile ale crea\u0163iunii pentru a le aplica la ceea ce a f\u0103cut Barthes pentru literatur\u0103 \u015fi felul \u00een care a reu\u015fit s\u0103 umple un spa\u0163iu amorf. Pe de alt\u0103 parte, tot ceea ce savantul a suprimat \u00een scrierile academice, \u015fi-a g\u0103sit locul perfect \u00een \u201eLolita la cules de perle\u201d, unde autorul imagineaz\u0103 o Lolita contemporan\u0103, care dup\u0103 ce ob\u0163ine de la fiecare iubit (b\u0103tr\u00e2n, fire\u015fte) ceea ce \u00ee\u015fi dore\u015fte- adic\u0103 bijuterii multe \u015fi c\u00e2t se poate de scumpe, \u00eei omoar\u0103 pe to\u0163i la fel. Interesant este c\u0103 lui Hillsburry nu-i pas\u0103 deloc de logic\u0103- Lolita nu este prins\u0103, nici urm\u0103rit\u0103 de poli\u0163ie- pe el \u00eel intereseaz\u0103 s\u0103 fixeze \u00eentr-un mod c\u00e2t mai original reperele psihologice \u015fi metafizice pe alocuri ale eroinei sale ciudate. Sun\u0103 a roman poli\u0163ist, dar v\u0103 asigur c\u0103 nu e!<\/span><\/strong><\/p>\n

Dar toat\u0103 aceast\u0103 introducere prelungit\u0103 am f\u0103cut-o pentru c\u0103 voiam s\u0103 v\u0103 da\u0163i seama \u00een ce registre stilistice \u015fi narative diferite poate lucra acest autor genial \u00een mod la fel de autentic. <\/span><\/strong><\/p>\n

Cine a citit postarea mea despre Recviemul lui Verdi, va \u00een\u0163elege repede de ce titlul m-a atras instantaneu. Dar Hillsburry ne-a preg\u0103tit iar o surpriz\u0103. C\u0103ci \u201eNeprih\u0103nirea lui Jamie, P\u0103c\u0103tosul\u201d<\/em> nu este chiar ceea ce pare dup\u0103 titlu, dar asta nu a fost o dezam\u0103gire pentru mine, din contr\u0103. De\u015fi am fost cam uimit\u0103 s\u0103 \u00eencep o carte a c\u0103rei prim\u0103 fraz\u0103 sun\u0103 cam a\u015fa: \u201eJamie era surprins c\u0103 nici de data asta nu a catadicsit s\u0103 ia m\u0103car cojile de banane din pat. S-a frecat la ochi \u015fi a constatat c\u0103, de fapt, nu dormise numai cu cojile de banane \u00een pat, ci \u015fi cu hainele purtate \u00een ziua anterioar\u0103 \u015fi cu ochelarii de soare. Jamie era surprins \u015fi trist s\u0103 constate c\u0103 devine din ce \u00een ce mai neglijent \u015fi mai lene\u015f\u201d<\/em>. \u015ei tot a\u015fa, \u00een dou\u0103 pagini, Hillsburry \u00ee\u0163i poveste\u015fte \u00een fraze care, toate \u00eencep neap\u0103rat cu \u201eJamie era…Jamie a constatat c\u0103…\u201d, ratarea treptat\u0103, dar continu\u0103, pe care o resimte personajul s\u0103u. Pe parcurs, afli c\u0103 Jamie este fiul unui pastor protestant, dar pentru c\u0103 din fraged\u0103 copil\u0103rie p\u00e2n\u0103 \u00een adolescen\u0163\u0103 a tot ratat tot ce se putea rata, a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 plece de acas\u0103, c\u00e2\u015ftig\u00e2nd astfel \u015fi dispre\u0163ul \u00eentregii comunit\u0103\u0163i de \u201ecredincio\u015fi\u201d din micul s\u0103tuc din Anglia \u00een care a fost crescut.<\/span><\/strong><\/p>\n

Nici pe cont propriu nu \u00eei merge mai bine lui Jamie: \u201eJamie se sim\u0163ea ca fiul risipitor \u015fi nu prea. Nu-i era dor nici de bucatele tat\u0103lui, nici de tat\u0103l \u00eensu\u015fi, ci \u00eei era mai degrab\u0103 dor de pas\u0103rea aceea albastr\u0103 care purta \u00een cioc ni\u015fte plicuri roz pe cerul mov. O vedea din ce \u00een ce mai des. Dar Jamie s-a enervat c\u00e2nd \u015fi-a amintit c\u0103 asta fusese \u00een vis. Realitatea cea dulce \u015fi goal\u0103 ca dansatoarele de cabaret care \u00eel \u00eenc\u00e2ntau \u00eei preg\u0103tise o alt\u0103 surpriz\u0103: scrisoare de la serviciu. Concediat. Bun. Scrisoare de la proprietar: evacuat. Bun. Nu \u015ftia nici el de ce, dar dup\u0103 at\u00e2tea nenorociri \u015fi-ar fi dorit pur \u015fi simplu s\u0103 vad\u0103 din nou pas\u0103rea aia. \u00cen visul urm\u0103tor, urma s\u0103 o-ntrebe dac\u0103 vorbe\u015fte, dac\u0103 nu cumva poate s\u0103 \u00eel iubeasc\u0103. A\u015fa.\u201d <\/em><\/span><\/strong><\/p>\n

<\/em><\/strong>Pentru un ochi profan, via\u0163a lui Jamie Starcock se poate rezuma ca o serie de dezam\u0103giri, decep\u0163ii \u015fi rat\u0103ri. Ce e interesant \u015fi pl\u0103cut totodat\u0103 e faptul c\u0103, \u00een toat\u0103 \u00eenv\u0103lm\u0103\u015feala lui existen\u0163ial\u0103, Jamie pare un personaj amorf, care nu reac\u0163ioneaz\u0103 \u00een niciun fel la toate aceste tulbur\u0103ri: nu se enerveaz\u0103, nu pl\u00e2nge, nici nu se hot\u0103r\u0103\u015fte s\u0103 lupte. Pare un \u201eom f\u0103r\u0103 \u00eensu\u015firi\u201d. <\/span>Prima iubit\u0103, Dalida, dansatoare de cabaret, \u00eel p\u0103r\u0103se\u015fte cu mari mustr\u0103ri de con\u015ftiin\u0163\u0103, mustr\u0103ri pe care i le confeseaz\u0103, iar el, departe de a se enerva sau a traversa crize, o roag\u0103 pe Dalida s\u0103 se lini\u015fteasc\u0103, pentru c\u0103 i se pare absolut normal ca ea s\u0103-\u015fi doreasc\u0103 s\u0103-l p\u0103r\u0103seasc\u0103. Urm\u0103toarele iubite, toate \u201ede o stupiditate \u015fi de o vulgaritate de ne\u00een\u0163eles\u201d, \u00eel iubesc totu\u015fi tocmai pentru c\u0103 el d\u0103 at\u00e2t de mult f\u0103r\u0103 s\u0103 cear\u0103 nimic \u00een schimb, iar ele, paradoxal, \u00een loc s\u0103 \u00eel trateze ca pe un \u201eve\u015fnic fraier\u201d , \u00eencep s\u0103 \u00eel iubeasc\u0103 sincer, dar niciodat\u0103 ca b\u0103rbat. <\/span><\/strong><\/p>\n

O scen\u0103 memorabil\u0103 are loc c\u00e2nd una dintre aceste iubite, desprinse parc\u0103 dintr-un tablou de Toulouse-Lautrec, \u00eel ia pe Jamie la biseric\u0103, spun\u00e2ndu-i clar c\u0103 vrea s\u0103 mearg\u0103 cu el acolo ca s\u0103 se roage pentru iertare pentru c\u0103 tocmai l-a \u00een\u015felat pe el cu un t\u00e2n\u0103r plin de bani: \u201eCadiz s-a \u00eendreptat cu urechile ei portocalii \u015fi cu sclipiciul mov de la ochi c\u0103tre Jamie, supus \u015fi gata s\u0103 aud\u0103 orice. Cadiz l-a mu\u015fcat lent de ureche \u015fi apoi \u015fi-a f\u0103cut semnul crucii, spun\u00e2ndu-i c\u0103 trebuie s\u0103 mearg\u0103 acum, urgent, la biseric\u0103, pentru a <\/span>o ierta Dumnezeu pentru c\u0103 l-a \u00een\u015felat pe bl\u00e2ndul Jamie. Ea \u015fi-a ridicat volanele \u015fi a \u00eenceput s\u0103 zboare, p\u0103rul la fel de portocaliu ca \u015fi urechile acoperindu-i s\u00e2nii imen\u015fi \u015fi goi.\u201d<\/em> <\/span><\/strong><\/p>\n

Pe alocuri marquezian \u00een expresie \u015fi dostoievskian prin conturarea unui personaj aparent \u201eidiot\u201d, cartea de 250 de pagini a lui Hillsburry te cucere\u015fte instantaneu. Partea mai interesant\u0103 e c\u0103, dup\u0103 seria de pagini \u00een care sunt exploatate toate e\u015fecurile t\u00e2n\u0103rului erou, imposibil de integrat \u00eentr-o colectivitate, \u00eencepe o alt\u0103 parte a c\u0103r\u0163ii \u00een care, asemenea unui iluzionist \u00eent\u00e2rziat, autorul face un fel PS-uri la fiecare episod anterior al c\u0103r\u0163ii, tehnic\u0103 narativ\u0103 interesant\u0103 \u015fi original\u0103 dar, ce-i drept, \u015fi un pic obositoare, dac\u0103 nu e\u015fti fericitul posesor al unei memorii bune. De exemplu, dup\u0103 scena \u00een care \u015feful \u00eei repro\u015feaz\u0103 incapacitatea de a vinde vreuna dintre casele agen\u0163iei imobiliare la care lucra, aflat\u0103 cu aproximativ o sut\u0103 de pagini \u00eenaintea continu\u0103rii propriu-zise a ei, afl\u0103m c\u0103 Jamie, \u00een loc s\u0103-\u015fi \u00eenjure \u015feful \u015fi soarta, se duce \u015fi ia de pe strad\u0103 un b\u0103tr\u00e2n f\u0103r\u0103 locuin\u0163\u0103 pentru a-l ad\u0103posti la el, sim\u0163ind astfel c\u0103 r\u0103scump\u0103r\u0103 incapacitatea de a vinde locuin\u0163e la locul de munc\u0103…<\/span><\/strong><\/p>\n

S\u0103 fiu mai precis\u0103: \u00eentre paginile 97 \u015fi 100, are loc scena \u00een care \u015feful \u00eei arunc\u0103 repro\u015furi grosolane \u015fi exagerate lui Starcock. Ceva mai \u00eencolo, autorul poveste\u015fte cum Jamie preg\u0103te\u015fte m\u00e2ncarea pentru b\u0103tr\u00e2nul Raphael, care st\u0103 la el, dar nu \u015ftim nici ce e cu el, nici de unde vine, nici c\u00e2nd a ap\u0103rut. Dac\u0103 nu ai memorie bun\u0103 \u015fi treci ziua urm\u0103toare mai departe, po\u0163i s\u0103 \u015fi ui\u0163i, dup\u0103 alte c\u00e2teva pagini, de mustrarea teribilului Jenkins \u015fi de Raphael. Numai c\u0103 la pagina 200, scriitorul realizeaz\u0103 \u201eP.S.-ul\u201d la aceast\u0103 scen\u0103, PS care const\u0103 \u00een \u201eadoptarea\u201d b\u0103tr\u00e2nelului singur. Tot prin intermediul acestei tehnici, cititorul afl\u0103, exact atunci c\u00e2nd se a\u015fteapt\u0103 mai pu\u0163in, c\u0103 Jamie nu reu\u015fea s\u0103 fie eficient la locul de munc\u0103 pentru c\u0103 nu \u00eenceta s\u0103 viseze la des\u0103v\u00e2r\u015firea propriului volum de poezie, intitulat \u201eBananele bolnave jongleaz\u0103\u201d<\/em> \u015fi mai afl\u0103m c\u0103 el reu\u015fe\u015fte s\u0103 treac\u0103 peste toate decep\u0163iile sentimentale pentru c\u0103 se visa iubitul Reginei Schelom, personaj \u201ereal\u201d dac\u0103 se poate spune a\u015fa, produs al min\u0163ii unei alte prozatoare engleze care m-a \u00eenc\u00e2ntat \u015fi pe mine cu romanul citat \u00een cartea de fa\u0163\u0103 \u015fi care se intituleaz\u0103 \u201eIubirile \u00een gri ale Reginei f\u0103r\u0103 Rege\u201d. Jamie spera s\u0103 devin\u0103 el Regele personajului care \u00eencepea s\u0103 existe din ce \u00een ce mai pregnant \u015fi pip\u0103ibil \u00een mintea sa, iar paginile acestea sunt foarte emo\u0163ionante prin emo\u0163ia subtil\u0103 pe care o eman\u0103. \u00cen niciun moment, tonul nu devine patetic, f\u0103r\u0103 ca, astfel, s\u0103 lipseasc\u0103 vreun dram de c\u0103ldur\u0103 uman\u0103. <\/span><\/strong><\/p>\n

Sf\u00e2r\u015fitul este \u00eenc\u0103rcat de simbolistic\u0103, \u00een ciuda faptului c\u0103, aparent, \u015fi insist pe termenul \u201eaparent\u201d, aveam de-a face cu istoria loserului perfect. Se duce acas\u0103, dorind o \u00eemp\u0103care, unde pio\u015fii enoria\u015fi ai tat\u0103lui s\u0103u \u00eei fac o primire nepl\u0103cut\u0103: o femeie are, nu se \u015ftie de unde, poze cu iubitele ciudate \u015fi compromise ale lui Jamie \u015fi le expune \u00een timpul predicii, tat\u0103l spune c\u0103 prefer\u0103 s\u0103 nu mai \u015ftie de el \u015fi doar s\u0103 se roage pentru el, iar prietenul s\u0103u cel mai bun din copil\u0103rie poveste\u015fte, pe un ton plin de falsitate, cum era s\u0103 \u00ee\u015fi piard\u0103 sufletul din cauza influen\u0163ei proaste a amicului s\u0103u, considerat de to\u0163i o cauz\u0103 \u201epierdut\u0103\u201d. Plec\u00e2nd din sat, Starcock nu d\u0103 semne de revolt\u0103. Se afund\u0103 \u00een g\u00eendurile lui \u015fi dintr-o dat\u0103 are viziunea coper\u0163ii perfecte pentru volumul s\u0103u de poezie. Odat\u0103 ce face primul pas \u00een afara satului (gest deloc lipsit de simbolism), pas\u0103rea din visul lui, de care am amintit la \u00eenceput, \u00ee\u015fi desface ciocul din care cade volumul s\u0103u tip\u0103rit de poezie, dup\u0103 care i se face r\u0103u \u015fi se \u00eentinde. Ultima fraz\u0103 a romanului pune \u00een valoare \u015fi mai mult semnifica\u0163ia \u00eenceputului c\u0103r\u0163ii care, desp\u0103r\u0163it de contextul final, poate p\u0103rea plictisitor \u015fi mecanic: \u201eAceluia despre care \u00een cur\u00e2nd vom spune c\u0103 a fost Jamie Starcock, P\u0103c\u0103tosul, i-a fost clar c\u0103 va…da, chiar asta urma s\u0103 i se \u00eent\u00e2mple. Dar \u00een acela\u015fi moment, lui Jamie Starcock i-a fost clar c\u0103 a meritat s\u0103 tr\u0103iasc\u0103\u201d.<\/em><\/span><\/strong><\/p>\n

De ce a ajuns un om a\u015fa dispre\u0163uit ca Starcock la concluzia aceasta, nu ni se spune, dar ni se sugereaz\u0103 de-a lungul tuturor celor 250 de pagini. Criticul Herbert Millstow sugera \u00eentr-un eseu de \u00eent\u00e2mpinare a c\u0103r\u0163ii faptul c\u0103 avem de-a face cu o figur\u0103 christic\u0103. E drept c\u0103, at\u00e2t Isus, c\u00e2t \u015fi Starcock au fost judeca\u0163i gre\u015fit \u015fi nu s-au str\u0103duit s\u0103 alunge prejudec\u0103\u0163ile din jurul lor, dar Starcock a suferit f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie prea clar de ce, \u015fi a suferit superb, sublim \u015fi exemplar, \u00een timp ce Isus a \u015ftiut permanent exact pentru ce sufer\u0103. Mie mi s-a p\u0103rut mai degrab\u0103 apropiat de prin\u0163ul M\u00ee\u015fkin din Idiotul. \u00cen orice caz, cartea asta, at\u00e2t prin personajele sale, c\u00e2t \u015fi prin tehnica narativ\u0103 genial construit\u0103, jongleaz\u0103 subtil \u015fi cu farmec cu prejudec\u0103\u0163ile colectivit\u0103\u0163ilor umane, asem\u0103n\u0103tor, pe alocuri, cu metoda pe care Lars von Trier a aplicat-o pentru \u201eDogville\u201d. \u015ei apreciez \u015fi salut faptul c\u0103 este una dintre foarte pu\u0163inele c\u0103r\u0163i \u00een care arhitectura scriiturii este pus\u0103 \u00een slujba esen\u0163ei mesajului.<\/span><\/strong><\/p>\n

Am f\u0103cut tot felul de analogii cu alte produse artistice, dar a\u015f dori s\u0103 \u00eenchei prin a v\u0103 asigura c\u0103 \u201eNeprih\u0103nirea lui Jamie, P\u0103c\u0103tosul\u201d<\/em> nu seam\u0103n\u0103 cu nimic altceva, nici din literatur\u0103, nici din vreo alt\u0103 art\u0103. <\/span><\/strong><\/p>\n

\u015ei acum, o veste bun\u0103 pentru cei care sunt deja ai fani ai celebrului scriitor \u015fi profesor, dar \u015fi pentru cei pe care sper c\u0103 tocmai i-am c\u00e2\u015ftigat prin cronica asta: luna aprilie va fi onorat\u0103 nu numai de vizita lui Pamuk, ci \u015fi de vizita lui <\/span>Patrick Hillsburry la festivalul de literatur\u0103 \u201eScrybulon\u201d, coordonat de profesor doctor Ciprian S\u0103l\u0103nescu de la Universitatea Bucure\u015fti. Mai multe detalii legate de loc \u015fi dat\u0103 v\u0103 spun c\u00e2nd aflu \u015fi eu. Ne vedem acolo!<\/span><\/strong><\/p>\n

Mai jos, o mostr\u0103 de frumuse\u0163e a scriiturii marca Hillsburry:<\/span><\/strong><\/p>\n

<\/strong><\/p>\n

\u201eJamie \u015fi-a f\u0103cut curaj \u015fi-a s-a apucat s\u0103 scrie \u00eentr-un ritm ame\u0163itor scrisoarea de inten\u0163ie. \u015etia ce avea de f\u0103cut: trebuia s\u0103 fie sincer, clar \u00een exprimarea a\u015ftept\u0103rilor \u015fi a capacit\u0103\u0163ilor sale:<\/span><\/strong><\/p>\n

<<<\/strong>M\u0103 numesc Jamie Starcock \u015fi \u00eemi doresc s\u0103 fiu angajat \u00eentr-un birou. M\u0103rturisesc c\u0103 mi-e fric\u0103 de munca grea, inexpresiv\u0103, lipsit\u0103 de poezie \u015fi mi-e fric\u0103 de birourile \u00een care nu apar poze cu p\u0103rul portocaliu ca al iubitei mele. Deci m\u0103 numesc Jamie \u015fi a\u015f vrea s\u0103 fiu angajat \u00eentr-un birou \u00een care s\u0103 b\u0103tem to\u0163i la tastatur\u0103 pove\u015fti, fic\u0163iuni diferite. La sf\u00e2r\u015fit, ne oferim reciproc \u0163ig\u0103ri \u015fi deschidem ferestrele pentru a ne \u00eendr\u0103gosti de cerul mov. <\/span><\/em><\/strong><\/p>\n

Pot sta opt ore \u00eencontinuu la birou \u015fi s\u0103 inevntez pove\u015fti. M\u0103 mul\u0163umesc cu orice salariu care m-ar putea ajuta s\u0103 \u00eemi cump\u0103r iaurturi bune \u015fi ciocolat\u0103 cu stafide, care, apropo, este preferata mea. Desigur, acestea sunt divaga\u0163ii nedorite \u015fi a\u015f dori s\u0103 m\u0103 scuza\u0163i pentru ele, ceea ce o s\u0103 \u015fi face\u0163i, pentru c\u0103, \u015fi dumneavoastr\u0103 \u015fti\u0163i, dac\u0103 m\u0103 ve\u0163i angaja, ve\u0163i avea cel mai mare produc\u0103tor de fic\u0163iune al Angliei.<\/span><\/em><\/strong><\/p>\n

Nu v\u0103 <\/span>g\u00e2ndi\u0163i c\u0103 am \u00eencumetarea de a m\u0103 considera scriitor, nu! A fi scriitor presupune mult\u0103 lectur\u0103, pe care eu, din cauz\u0103 c\u0103 sunt mereu ocupat cu inventatul, nu am timp s\u0103 o realizez. Asta mai \u00eenseamn\u0103 \u015fi mult talent narativ \u015fi mult control al frazei dar, vede\u0163i dumneavoastr\u0103, mie Dumnezeu mi-a d\u0103ruit numai capacitatea de a-mi imagina. M\u0103 a\u015fez uneori la birou \u015fi scriu a\u015fa: p\u0103s\u0103ri albastre cu cioc portocaliu, dansatori slabi \u015fi \u00eenal\u0163i \u00eembr\u0103ca\u0163i \u00een rochii glamour de femeie, femei mici \u015fi grase \u00eembr\u0103cate \u00een re\u0163ele mov, banane care alearg\u0103 din fructier\u0103 pentru a se s\u0103ruta cu br\u00e2nza muceg\u0103it\u0103, lichid dans\u00e2nd de culoare vi\u015finie, cercei ag\u0103\u0163a\u0163i de pl\u0103m\u00e2ni, etc. \u015ei v\u0103 spun, f\u0103r\u0103 nicio fals\u0103 modestie, c\u0103 mul\u0163i designeri ar fi invidio\u015fi pe toate modelele de rochii absolut ravisante pe care eu le visez mereu, dar pe care nu am darul de a le modela pe h\u00e2rtie. <\/span><\/em><\/strong><\/p>\n

Mi-a devenit clar, \u00een urma e\u015fecurilor pe toate planurile artistice, faptul c\u0103 singurul meu dar, singura mea posibilitate de existen\u0163\u0103 este imaginatul \u00een cel mai pur statut al s\u0103u. M\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 poate m-a\u0163i ajuta s\u0103 c\u00e2\u015ftig \u015fi bani din asta. Iaurtul meu preferat, din p\u0103cate, cere bani reali, de\u015fi am \u00eencercat de c\u00e2teva ori s\u0103 \u00eel ob\u0163in prin puterea imagina\u0163iei. <\/span><\/em><\/strong><\/p>\n

V\u0103 mul\u0163umesc mult \u015fi v\u0103 asigur c\u0103 primul lucru despre care am s\u0103 scriu ca angajat al redac\u0163iei dumneavoastr\u0103 va fi fantezia dumneavoastr\u0103 cea mai ascuns\u0103, cea \u00een care acum crede\u0163i cel mai pu\u0163in. Pentru c\u0103, nu \u015ftiu dac\u0103 dumneavoastr\u0103 \u015fti\u0163i, atunci c\u00e2nd scrii despre ceva, e ca \u015fi cum ai tr\u0103i propriu-zis actul respectiv. Eu \u00eentotdeauna am fost de p\u0103rere c\u0103 oamenii cheltuie prea mult cu c\u0103l\u0103toritul, de exemplu. Mai bine s-ar a\u015feza \u015fi ar scrie despre Italia, iar efectul va fi o euforie \u015fi mai mare dec\u00e2t dac\u0103 ar vizita realmente Italia. Un doctor mi-a spus c\u0103 procesul \u0103sta se nume\u015fte sublimare.<\/span><\/em><\/strong><\/p>\n

Acesta sunt eu, Jamie Starcock<\/span>>>.<\/em><\/strong><\/p>\n

<\/em>Jamie s<\/strong>-a sim\u0163it bine scriind asta. \u00cencepea s\u0103 devin\u0103 aproape la fel de interesant ca lucrul la volumul lui cu bananele care jongleaz\u0103\u201d. <\/span><\/strong><\/p>\n

<\/em><\/strong><\/p>\n

<\/em><\/strong>Doamnelor \u015fi domnilor, acesta a fost Sir Patrick Hillsburry!<\/span><\/strong><\/p>\n

<\/em><\/strong><\/p>\n

<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Una dintre c\u0103r\u0163ile care mi-au \u00eenc\u00e2ntat cel mai mult toate sim\u0163urile, de la sim\u0163ul estetic p\u00e2n\u0103 la cel tactil, \u00eei apar\u0163ine celebrului autor englez...<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-132","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/132","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=132"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/132\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=132"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=132"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=132"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}