\u00centr-o \u0163ar\u0103 care pune construc\u0163ia Catedralei M\u00e2ntuirii Neamului cu mult peste s\u0103n\u0103tate \u015fi educa\u0163ie, un subiect precum seminarul de teologie care \u00eei transform\u0103 pe tinerii inocen\u0163i \u00een preo\u0163i este mai mult dec\u00e2t actual, fierbinte \u015fi demn de tratat. De aceea, filmul de debut al lui Daniel Sandu vine cu un bagaj de a\u015ftept\u0103ri \u015fi de interes pe care pu\u0163ine alte teme l-ar aduce. \u015ei, desigur, cu un prim val de \u00eenjur\u0103turi pe net. Majoritatea de la oameni care nu l-au v\u0103zut, dar care cred cu t\u0103rie c\u0103 a crede \u00eenseamn\u0103 a nu cerceta. <\/p>\n
Dac\u0103 e s\u0103 compar “Un pas \u00een urma serafimilor” cu un film rom\u00e2nesc precedent, care, de asemenea, \u015fi-a luat por\u0163ia copioas\u0103 de sud\u0103lmi pentru c\u0103 tatona pe teren minat, acest film ar fi “Dup\u0103 dealuri”. Dincolo de unghiul critic cu care trateaz\u0103 biserica ortodox\u0103 ca institu\u0163ie, ambele filme sunt animate de o nevoie a credin\u0163ei \u00een divinitate \u015fi de o lupt\u0103 a eroilor, cu al\u0163ii dar \u00een primul r\u00e2nd cu ei \u00een\u015fi\u015fi, pentru a ascende la o con\u015ftiin\u0163\u0103 superioar\u0103. <\/p>\n
H\u0103? recitesc eu fraza de mai sus, de data asta prin lentila publicului de mall, \u015fi-mi dau seama c\u0103 sun\u0103 a moartea definitiv\u0103 \u015fi dureroas\u0103 a pasiunii. V\u0103 voi ruga s\u0103 m\u0103 ierta\u0163i. Dar “Un pas…”, exact ca “Dup\u0103 dealuri”, are at\u00e2ta voluptate a nuan\u0163ei, a detaliului semnificativ, a emo\u0163iei subtile \u015fi a umorului \u015fi mai subtil, \u00eenc\u00e2t o s\u0103 te predispun\u0103 la pseudo-filosofat. Chiar \u015fi pe tine, spectatorule de mall. Nici tu nu e\u015fti scutit de g\u00e2nduri profunde, chiar dac\u0103 nimic din via\u0163a ta de acum nu las\u0103 loc presupunerii c\u0103 le-ai putea avea. <\/p>\n
Revenind: “Un pas” este despre “bobocii” seminarului de teologie care vin, cu b\u0103g\u0103jelul adus de p\u0103rin\u0163i, s\u0103-\u015fi \u00eencuie hormonii adolescentini \u00een plin\u0103 r\u0103zvr\u0103tire \u015fi setea de via\u0163\u0103, distrac\u0163ie, excese \u015fi atitudine (adic\u0103 adolescen\u0163a) \u00een spa\u0163iul claustrat, nu doar fizic, ci \u015fi prin tona de reguli \u015fi pedepse, al pepinierei de viitori p\u0103stori ai na\u0163iunii. Teoretic, o astfel de \u015fcoal\u0103 ar trebui s\u0103 fie o c\u0103l\u0103uz\u0103 f\u0103r\u0103 gre\u015f \u00eentru valorile cre\u015ftine supreme, nu? A\u015fa cum, \u00een “Art School Confidential”, c\u0103l\u0103uzirea tinerilor pentru a-\u015fi descoperi creatorul interior, generatorul de frumuse\u0163e \u015fi emo\u0163ie, ar trebui s\u0103 fie tot un drum lin, elevat, pres\u0103rat doar de inspira\u0163ie \u015fi lumin\u0103, nu? <\/p>\n
Nu. <\/p>\n
Dac\u0103 drumul spre iad e pavat de bune inten\u0163ii, drumul spre rai e pavat de c\u0103deri \u00een p\u0103cat de toate tipurile, pacturi cu Diavolul, erori de judecat\u0103 \u015fi, \u00een mod cert, pierderea timpurie \u015fi brutal\u0103 a inocen\u0163ei. Prin lentila lui Daniel Sandu, credin\u0163a e putere. Puterea de a recunoa\u015fte r\u0103ul, de a-l asuma \u015fi de a-l suprima cu armele proprii. <\/p>\n