{"id":13869,"date":"2017-12-25T12:02:48","date_gmt":"2017-12-25T09:02:48","guid":{"rendered":"http:\/\/lorenalupu.com\/blog\/?p=13869"},"modified":"2024-09-24T13:53:08","modified_gmt":"2024-09-24T10:53:08","slug":"femei-cu-pla-mare-doru-roman","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/femei-cu-pla-mare-doru-roman\/","title":{"rendered":"Femei cu p*la mare: Doru Roman"},"content":{"rendered":"

Nu \u015ftiu al\u0163ii cum sunt, dar mie \u00eemi plac femeile de\u015ftepte \u015fi libere-n mentalit\u0103\u0163i. De aceea, lunea pe blogul meu e a lor. A femeilor care fac lucruri, inoveaz\u0103, rup bariere \u015fi joac\u0103 rolul principal \u00een propriile lor vie\u0163i. Pe scurt, femei cu pensula mare. Azi, Simona Catrina-Roman, cea din amintirile so\u0163ului ei, Doru. <\/em><\/p>\n

Nu aveai cum s\u0103 fii t\u00e2n\u0103r\u0103 femeie proasp\u0103t ie\u015fit\u0103 din facultate \u00een anii 2000 \u015fi s\u0103 nu o cite\u015fti asiduu pe Simona Catrina-Roman. Nespus de inteligent\u0103, sclipitoare, acid\u0103, ironic\u0103, erect\u0103-n verb, Simona era ca o gur\u0103 de aer proasp\u0103t \u00een peisajul majoritar t\u00e2mp \u015fi diabetizant al sec\u0163iunii de reviste glossy. Pentru mine, a fost dovada vie c\u0103 nu e obligatoriu s\u0103 te pisice\u015fti \u00een scris \u015fi s\u0103 faci pe proasta (“femeile trebuie s\u0103 scrie sensibil \u015fi afectat, c\u0103 de-aia au ales s\u0103 se nasc\u0103 cu vagin” era cli\u015feul momentului) \u015fi m-a ajutat s\u0103 merg cu curaj pe linia propriei mele personalit\u0103\u0163i.<\/p>\n

Pl\u0103nuiam un interviu cu Simona Catrina – Roman cam din cretacicul t\u00e2rziu. Dar mereu aveam treburi, ba ea, ba eu. Cu dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00eenainte s\u0103 ne p\u0103r\u0103seasc\u0103, am vorbit cu ea la telefon. Era \u00eenc\u0103 iarna aceea geroas\u0103, de nu scoteai nici un c\u00e2ine din cas\u0103, dar\u0103mite un om care tocmai \u00eenfruntase iadul. \u015ei am stabilit \u00eempreun\u0103 c\u0103, gata, c\u00e2nd apare primul ghiocel, facem acest fabulos interviu.
Dar c\u00e2nd a ap\u0103rut primul ghiocel, Simona nu mai era cu noi.<\/p>\n

Doru Roman i-a fost al\u0103turi, pas cu pas, \u00een ace\u015fti ultimi ani, cu toat\u0103 iubirea \u015fi devotamentul unui so\u0163 adev\u0103rat. Drept care, v\u0103 propun s-o descoperim \u00eempreun\u0103 pe Simona cea din sufletul \u015fi amintirile lui Doru.<\/p>\n

\"\"<\/p>\n

TROLLYWOOD: Doru, poate \u00eei va surprinde pe cititori c\u0103 te-am inclus la Femei cu p* mare, dar realitatea e c\u0103 e\u015fti mai femeie dec\u00e2t multe dintre noi \u015fi ai \u015fi p*la mai mare: tocmai vii de la preparat 2.000 de sarmale. Poveste\u015fte un pic contextul.<\/em>
Doru Roman: Ba chiar peste 2000, vreo 2500. A fost o ac\u021biune a Direc\u021biei Generale de Asisten\u021b\u0103 Social\u0103 a Municipiului Bucure\u0219ti la care am participat. Pe scurt, \u00eempreun\u0103 cu colegii de la Complexul Integrat de Servicii Sociale pentru Adul\u021bi “Sf. Ioan” – cel mai mare centru de acest fel al Capitalei, am preg\u0103tit o mas\u0103 tradi\u021bional\u0103 de Cr\u0103ciun pentru cei c\u00e2teva sute de “chiria\u0219i” ai centrului, dar \u0219i pentru oamenii str\u0103zii care, \u00een acest moment, nu sunt inclu\u0219i \u00een nici un spa\u021biu de cazare.. Ah, am uitat: \u00eempreun\u0103 cu colegii \u0218I CU c\u00e2\u021biva voluntari.<\/p>\n

Respect.<\/em>
Noi ne \u015ftim din momente mai fericite: de pe vremea c\u00e2nd ie\u015feam la bere cu so\u0163ia ta, Simona Catrina. \u015ei facem acest interviu s-o evoc\u0103m pe ea. A fost dragoste la prima vedere pentru tine?<\/em>
Nu. A fost dragoste dinainte de prima vedere. \u00cenainte de a ne vedea efectiv, \u00een noiembrie 2011, m\u0103 \u00eendr\u0103gostisem deja de Simona. \u00cencepusem s\u0103-i citesc textele -cam cu o lun\u0103-dou\u0103 \u00eenainte de a ne \u00eent\u00e2lni- p\u00e2n\u0103 atunci, Simona Catrina era, pentru mine, un jurnalist haios, un pamfletar genial, o scriitoare al c\u0103rei creier chiar face cinste speciei umane.
Nici m\u0103car o clip\u0103 nu m-am g\u00e2ndit c\u0103 \u00eentre noi ar putea fi o rela\u021bie fie \u0219i de scurt\u0103 durat\u0103, eram “prea mic” pentru a\u0219a o personalitate.<\/p>\n

A\u015fadar, \u00eenainte s\u0103 cuno\u015fti persoana, ai cunoscut scriitorul. \u0162i-ai creat un orizont de a\u015ftept\u0103ri legate de ea?<\/em>
Ini\u021bial, nu. Nici nu \u00eendr\u0103zneam s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la a\u0219a ceva! \u00cen definitiv, cine eram eu? Doar un alt fan oarecare de pe net, iar Simona nu ducea lips\u0103 de fani. Eram un anonim \u0219i at\u00e2t – cel pu\u021bin a\u0219a m\u0103 vedeam eu. Orizontul de a\u0219tept\u0103ri legate de ea am \u00eenceput s\u0103 mi-l creez abia c\u00e2nd m-a chemat la ac\u021biunea de pres\u0103 de la Constan\u021ba, dar s\u0103 \u0219tii c\u0103 nici atunci nu-mi puneam mari speran\u021be. Era, dac\u0103 vrei, doar o visare. Ceva de genul “ce-ar fi dac\u0103?…”<\/p>\n

Unde \u015fi cum ai cunoscut-o pe Simona?<\/em>
Pe Facebook. Ca s\u0103 vezi ce \u021bi-e soarta! Eram cu cineva pe vremea aia – \u00een toamna lui 2011. S\u0103 zicem “\u00eentr-o rela\u021bie”. Eu trecusem printr-o desp\u0103r\u021bire de prima so\u021bie (pe atunci, doar \u00een fapt, nu \u0219i \u00een drept, plecasem deja de mai bine de un an de l\u00e2ng\u0103 prima mea familie). Ei, “rela\u021bia” de care am zis era la distan\u021b\u0103 \u0219i nu se \u00eentrevedea absolut nimic mai mult \u00een viitorul oarecum apropiat, chiar dac\u0103 ne v\u0103zuser\u0103m de vreo trei ori, ba chiar petrecuser\u0103m un Cr\u0103ciun \u00eempreun\u0103, cel din anul dinainte…
Ei, prin acea fat\u0103 am dat de Simona. Da, repet, pe Facebook. Totul a \u00eenceput cu friend request. Apoi, a continuat cu prezen\u021ba mea pe blogul Simonei, pe urm\u0103, cu discu\u021bii \u00een privat. Vorbeam vrute \u0219i nevrute nop\u021bi \u00eentregi.<\/p>\n

Practic, i-ai fost comentator \u015fi fan, \u00eenainte s\u0103-i devii iubit. Cu ce te-ai distins?<\/em>
Hahaha, o s\u0103 r\u00e2zi! Remarca ini\u021bial\u0103 a Simonei (\u0219i a lui Alice, prietena \u0219i colega ei) vizavi de mine a fost cam asta: ia te uit\u0103, cineva nou pe blog, care mai \u0219tie s\u0103 \u0219i scrie corect!
Vezi, d-aia e bine uneori s\u0103 se mai \u021bin\u0103 cont \u0219i de glumi\u021bele alea ale fetelor, gen “dac\u0103 nu \u0219tii gramatic\u0103, nu te da la mine!”<\/p>\n

OK, dar sigur a fost ceva \u00een plus. Ce?<\/em>
Probabil discu\u021biile pe care, \u00eencet- \u00eencet, am \u00eenceput s\u0103 le avem \u00een privat. Ok, nu probabil, ci sigur. Nu mai \u021bin minte exact ziua \u00een care \u00eei d\u0103dusem add request Simonei pe Facebook, \u0219tiu sigur c\u0103 era imediat dup\u0103 ziua ei de na\u0219tere, 22 octombrie. S\u0103 fi fost 24 sau 25 octombrie 2011. Destul de repede -cam dup\u0103 o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, s\u0103 zic- am \u00eenceput discu\u021biile \u00een privat. Nu erau “asalturi”, declara\u021bii de amor sau mai \u0219tiu eu ce. Nu! Vorbeam despre muzic\u0103, despre preferin\u021bele din domeniu, despre literatur\u0103…
O admiram foarte mult \u00eenc\u0103 dinainte de a o vedea.<\/p>\n

De obicei, asalturile din prima cu amor sunt sortite e\u015fecului din start. Te fac s\u0103 pari neverosimil, \u00een cel mai bun caz, \u015fi labagiu disperat, \u00een cel mai r\u0103u. Deci, bravo \u0163ie.<\/em>
Nici m\u0103car nu sunt genul care practic\u0103 a\u0219a ceva. Mi se pare unul dintre cele mai penibile lucruri pe care le poate face cineva. \u00cen plus, repet, nici nu a\u0219 fi \u00eendr\u0103znit -\u00eenc\u0103- s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc m\u0103car la “ce-ar fi dac\u0103?…”<\/p>\n

Tu cu ce te ocupai pe atunci \u015fi ce \u00ee\u0163i doreai de la via\u0163\u0103?<\/em>
Treceam printr-o perioad\u0103 foarte grea. Plecasem, cum am mai spus, de mai bine de un an de la Sibiu, de l\u00e2ng\u0103 prima familie, m\u0103 mutasem la ai mei, la Suceava – temporar, ziceam eu, dar temporarul \u0103la se cam prelungea. \u00cen plus, \u00een Suceava nu mi-am g\u0103sit niciodat\u0103 nici locul, nici un job pe m\u0103sura experien\u021bei \u0219i preg\u0103tirii mele profesionale. Pur \u0219i simplu mergeam la o companie care de\u021bine un lan\u021b de libr\u0103rii \u0219i m\u0103 iroseam crunt \u00eentr-un job de operator date. \u00cencepeam s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la emigrare, dar niciodat\u0103 nu am putut s\u0103 rup pisica \u00een dou\u0103, s\u0103-mi fac bagajul \u0219i s\u0103 plec \u00een lumea larg\u0103. Eu am fost genul de om c\u0103ruia \u00eei place s\u0103 fie totul planificat, previzibil, nu sunt omul care s\u0103 plece la \u00eent\u00e2mplare. Sigur, nu ri\u0219ti, nu c\u00e2\u0219tigi. Mi-a fost team\u0103 s\u0103 risc \u0219i a\u0219a ajunsesem s\u0103 m\u0103 plafonez \u00een Suceava copil\u0103riei mele.<\/p>\n

A\u015fadar, \u00een momentul c\u00e2nd o comentai pe blog, tu o f\u0103ceai din Suceava?<\/em>
Da, din Suceava. Noaptea vorbeam cu Simona, diminea\u021ba plecam cu frate-meu la job – el era managerul IT al companiei. Simona a aflat t\u00e2rziu c\u0103 eu, de fapt, diminea\u021b\u0103 la 6-6.30 trebuie s\u0103 fiu \u00een picioare, apt de plecat la munc\u0103. Ea avea un program foarte lax, de altfel, de c\u00e2nd se \u00eentorsese din Canada – din februarie 2010 – a r\u0103mas setat\u0103 pe acel fus orar. P\u00e2n\u0103 aproape \u00een ultima ei zi pe lumea asta. Nu i se p\u0103rea nimic anormal c\u0103 stau nop\u021bi \u00eentregi la pove\u0219ti cu ea.<\/p>\n

Atunci, la Constan\u0163a, v-a\u0163i cunoscut fizic prima oar\u0103?<\/em>
Pe la sf\u00e2r\u0219itul lui octombrie ne-am “cunoscut virtual”, \u00een sensul c\u0103 a aflat \u0219i ea de existen\u021ba mea. Am \u00eenceput discu\u021biile, pove\u0219ti, pove\u0219ti, pove\u0219ti… Dup\u0103 aproape o lun\u0103, mai precis pe 21 noiembrie (\u0219tiu sigur c\u0103 era luni, prima zi a s\u0103pt\u0103m\u00e2nii), pur \u0219i simplu a luat ini\u021biativa. Ea! \u00cen vinerea urm\u0103toare, pe 25 noiembrie, ea \u0219i Alice urmau s\u0103 aib\u0103 o \u00eent\u00e2lnire cu cititoarele din Constan\u021ba ale revistei Tango. F\u0103ceau relativ des astfel de \u00eent\u00e2lniri prin \u021bar\u0103. M-a \u00eentrebat dac\u0103 nu vreau s\u0103 vin \u0219i eu, iar eu i-am r\u0103spuns imediat “Ba da!”
La Constan\u021ba. De la Suceava! \u00cen condi\u021biile \u00een care trebuia s\u0103-mi iau \u0219i o zi liber\u0103 de la job (bine, asta nu a fost o mare problem\u0103), \u00een condi\u021biile \u00een care nici nu prea aveam bani… Dup\u0103 ce i-am zis c\u0103 vreau s\u0103 vin, mi-am dat seama ce am promis \u0219i \u00eencepusem s\u0103 m\u0103 tem c\u0103 m\u0103 voi face de r\u00e2s. T\u0103nt\u0103l\u0103u, ce s\u0103 mai zic?! Am \u00eencercat s\u0103-mi iau o marj\u0103 de siguran\u021b\u0103 (ce m\u0103 f\u0103ceam dac\u0103 nu puteam pleca de la job sau dac\u0103, pur \u0219i simplu, nu aveam cu ce s\u0103 plec?) P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, tot eu am zis: gata, vin, fie ce-o fi! M\u0103 voi descurca eu cumva.
\u0218i am plecat joi noapte spre Constan\u021ba.<\/p>\n

\u015ei cum a fost acolo?<\/em>
Am ajuns \u00een Constan\u021ba pe undeva \u00eenainte de amiaz\u0103. Vineri. Simona \u00eenc\u0103 nu ajunsese de la Bucure\u0219ti. \u00cent\u00e2lnirea era la hotelul Ibis, pe falez\u0103. Doar c\u0103 abia seara trebuia s\u0103 aib\u0103 loc ac\u021biunea.
Aveam – \u0219i \u00eenc\u0103 mai am\u00a0 – rude \u00een Constan\u021ba, dar nu am vrut s\u0103 le deranjez, a\u0219a c\u0103 am stat tot restul acelei zile pe o banc\u0103, pe falez\u0103, \u00een fa\u021ba hotelului \u0219i am a\u0219teptat. Eu \u0219i o valijoar\u0103 din aia pe care o iei \u00een cabina pasagerilor, \u00een avion. Mic\u0103.
Am sunat-o dup\u0103 amiaz\u0103, Simona era \u00een spume. Trebuia s\u0103 vin\u0103 cu o ma\u0219in\u0103 a redac\u021biei Adev\u0103rul (pe atunci, revista Tango era \u00een holdingul Adev\u0103rul), dar interveniser\u0103 ni\u0219te probleme cu \u0219oferul, cu naiba mai \u0219tie ce \u0219i s-a tot \u00eent\u00e2rziat plecarea.
\u00cen fine, au ajuns foarte t\u00e2rziu \u00een Constan\u021ba, da’ ce s\u0103 vezi? S-au oprit \u00eent\u00e2i la hotelul unde avea loc ac\u021biunea, dar pe urm\u0103 a trebuit s\u0103 plece la Iaki, unde aveau cazarea, c\u0103 Simona trebuia s\u0103 se mai \u0219i schimbe. Atunci am v\u0103zut-o prima dat\u0103, a trecut cu ma\u0219ina pe l\u00e2ng\u0103 mine \u00een timp ce vorbeam la telefon \u0219i-mi spunea fiecare pas pe care \u00eel face.<\/p>\n

\u015ei \u00eentr-un t\u00e2rziu, v-a\u0163i \u00eent\u00e2lnit?\u00a0<\/em>
S-a \u00eentors pe ultimele secunde la Ibis, nici nu am apucat s\u0103 d\u0103m m\u00e2na, c\u0103 lumea se adunase deja \u00een sal\u0103, a \u00eenceput ac\u021biunea de pres\u0103… Ea era \u00een fa\u021b\u0103, cu Alice, so\u021bul lui Alice f\u0103cea poze pentru foto-reportaj, eu m\u0103 a\u0219ezasem, ca fraierul clasei, pe un scaun din primul r\u00e2nd \u0219i, la un moment dat, dau roat\u0103 cu ochii prin sal\u0103. Erau c\u00e2teva zeci de femei \u0219i trei b\u0103rba\u021bi. At\u00e2t: trei b\u0103rba\u021bi mari \u0219i la\u021bi. Eu, Paul (so\u021bul lui Alice) \u0219i tat\u0103l unei foste colege \u0219i prietene din facultate ale fetelor. Cam \u0103la a fost primul nivel de panic\u0103. Gen “Romane, ce naiba faci tu aici?!” Punctul culminant a fost c\u00e2nd mi s-a dat microfonul \u0219i a trebuit s\u0103 spun ceva. \u021ain minte \u0219i acum, tema \u00eent\u00e2lnirii era “C\u00e2t ne cost\u0103 dragostea?” No! Apuc\u0103-te, Romane, \u0219i b\u0103lm\u0103je\u0219te ceva, c\u0103 \u021bi s-a dat microfonu’!
Nu m\u0103 \u00eentreba ce am zis, habar nu mai am.
\u00cen fine, m-am descurcat destul de onorabil, \u00een sensul c\u0103 nu am auzit pe nimeni s\u0103 spun\u0103 “iete-l \u0219i pe bolovanu’ \u0103sta, nu-i \u00een stare s\u0103 lege dou\u0103 cuvinte!” Repet: nu am auzit. C\u0103 or fi zis vreunii, pardon, vreunele, e partea a doua.<\/p>\n

\u015ei dup\u0103 eveniment?\u00a0<\/em>
Dup\u0103 eveniment… hmmm! Alt moment penibil. Noi nu stabiliser\u0103m nimic anterior. Sau, cel pu\u021bin eu nu stabilisem nimic. Nu \u0219tiam ce trebuie s\u0103 fac mai departe \u0219i nici Simo nu \u00eendr\u0103znea s\u0103 spun\u0103 ceva. Doi prostu\u021bi, parc\u0103 am fi avut 16 ani! Mi-am luat, totu\u0219i, o marj\u0103 de siguran\u021b\u0103 \u0219i am zis a\u0219a, ca \u00eentr-o doar\u0103, c\u0103 m\u0103 duc la m\u0103tu\u0219\u0103-mea din Constan\u021ba s\u0103 dorm. Nu puteam s\u0103 m\u0103 autoinvit la fat\u0103 la hotel, nu? Abia atunci a zis Simo: hai cu noi la Iaki, mai st\u0103m pu\u021bin de vorb\u0103 cu Alice \u0219i Paul, pe urm\u0103 mai vedem noi ce facem!
\u0218i asta a fost. Am stat vreo or\u0103- dou\u0103 cu Alice \u0219i Paul la ei \u00een apartament, apoi ne-am dus \u00een camera Simonei. Am ie\u0219it pe balcon – era bezn\u0103-bezn\u0103, deh, ca-n noiembrie, pe plaj\u0103, la mare! – da’ noi fumam \u0219i \u00eei spuneam prostii despre luminile vapoarelor care a\u0219teptau \u00een rada portului s\u0103 intre la danele de \u00eenc\u0103rcare-desc\u0103rcare. \u0218tiu c\u0103 la un moment dat, am intrat \u00een camer\u0103, mi-am luat geaca, am revenit \u00een balcon \u0219i i-am pus-o pe umeri. Mi-a spus atunci c\u0103 nimeni nu a mai fost at\u00e2t de atent cu ea. M-a durut…<\/p>\n

Erai impresionat de ea?\u00a0<\/em>
Era foarte frumoas\u0103, foarte delicat\u0103, foarte de\u0219teapt\u0103… iar eu eram un liliputan pe l\u00e2ng\u0103 imensa ei personalitate.
Nu-mi venea s\u0103 cred c\u0103 \u00ee\u0219i pierde timpul cu mine.<\/p>\n

\u015ei ai dormit la ea \u00een seara aceea?<\/em>
Da, evident! Am r\u0103mas \u00eempreun\u0103. A doua zi, s\u00e2mb\u0103t\u0103, era ziua \u00een care trebuia s\u0103 plec\u0103m fiecare pe drumul lui. \u0218tiam deja c\u0103 e aleasa, nu \u0219tiam dac\u0103 \u0219i eu sunt alesul. A fost o zi foarte grea.
Dup\u0103 micul dejun am ie\u0219it pe plaj\u0103, s\u0103 ne plimb\u0103m. Era foarte frumos, nici nu ziceai c\u0103 e sf\u00e2r\u0219it de noiembrie. Soare, cald, ca de prim\u0103var\u0103. Atunci i-am f\u0103cut primele poze. Trei. Una dintre ele -renumita poz\u0103 \u00een care ea st\u0103 cu spatele spre obiectiv \u0219i fa\u021ba spre mare- de parc\u0103 ar pleca s\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze un g\u00e2nd. Poza pe care \u0219i-a pus-o pe Facebook, la cover, cu aproape dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00eenainte s\u0103 plece de tot dintre noi.
Ne-am plimbat c\u00e2teva ore – ea a iubit foarte mult marea, spre deosebire de mine, care \u0219i acum o ur\u0103sc.<\/p>\n

\"\"
Dup\u0103 pr\u00e2nz, a zis s\u0103 ne \u00eentoarcem la Bucure\u0219ti \u00eempreun\u0103, cu trenul, de\u0219i ea avea ma\u0219ina redac\u021biei la dispozi\u021bie. \u00cen seara aia de s\u00e2mb\u0103t\u0103 avea o \u00eent\u00e2lnire cu buzoienii din Bucure\u0219ti. Am stat c\u00e2teva ore la pove\u0219ti \u00een Gara de Nord. Ne-am povestit vie\u021bile cu adev\u0103rat, i-am zis tot ce am avut, bune \u0219i rele, mi-a zis tot ce a avut.
Apoi, s-a urcat \u00een taxi \u0219i a plecat, iar eu am r\u0103mas s\u0103 a\u0219tept trenul spre Suceava. Din ziua aia am r\u0103mas, practic, nedesp\u0103r\u021bi\u021bi, chiar dac\u0103 \u00een urm\u0103toarele luni doar vorbeam zilnic la telefon, ore \u00een \u0219ir.<\/p>\n

\u015ei care a fost urm\u0103torul pas?<\/em>
S\u0103rb\u0103torile. Cr\u0103ciunul \u0219i Revelionul din 2011 spre 2012 le-am f\u0103cut \u00eempreun\u0103.
Am ajuns \u00een Bucure\u0219ti pe 24 decembrie, pe la ora 7 diminea\u021ba, Simona m\u0103 a\u0219tepta \u00een gar\u0103, dup\u0103 o noapte \u00eentreag\u0103 petrecut\u0103 \u00een redac\u021bie, c\u0103 au predat revista la tipar. Parc\u0103 o aud \u0219i acum cum se scuza c\u0103 nu a avut timp s\u0103 g\u0103teasc\u0103 nimic, prin urmare a luat ceva mic dejun de la McDonald’s. Nu am reu\u0219it s-o conving c\u0103 eu nu m\u0103n\u00e2nc nici diminea\u021ba, nici la pr\u00e2nz, c\u0103 nu pot s\u0103 m\u0103n\u00e2nc dec\u00e2t atunci c\u00e2nd mi-e foame \u0219i, de regul\u0103, asta se \u00eent\u00e2mpl\u0103 doar o dat\u0103 \u00een 24 de ore, seara.
Am venit acas\u0103 la ea, am b\u0103ut o cafea \u0219i… am adormit. :)))<\/p>\n

Cum ai adormit??<\/em>
Iete-a\u0219a! Cu ochii \u00eenchi\u0219i. :)))) Am dormit am\u00e2ndoi c\u00e2teva ore -c\u0103 \u0219i ea era rupt\u0103 dup\u0103 noaptea alb\u0103- apoi am plecat \u00eempreun\u0103 \u00een pia\u021b\u0103, s\u0103 facem cump\u0103r\u0103turi. Deh, era Ajunul Cr\u0103ciunului. Chiar r\u00e2deam ca doi copii tembeli, c\u0103 numai noi vom mai fi prin pia\u021b\u0103<\/p>\n

\u015ei n-a fost a\u015fa?<\/em>
Nu, \u00eenc\u0103 mai erau \u0219i al\u021bi \u00eent\u00e2rzia\u021bi pe acolo. Am luat ce voiam s\u0103 lu\u0103m, \u0219tii tu, pentru sarmale, friptur\u0103… d-astea, ca de Cr\u0103ciun. Am luat \u0219i un brad, am zis c\u0103 nu se poate s\u0103 nu aib\u0103 brad. Ea nu mai f\u0103cuse brad de ani de zile, chiar a fost foarte emo\u021bionat\u0103. “Nu mi-a f\u0103cut nimeni, niciodat\u0103, de c\u00e2nd sunt adult, brad. De c\u00e2te ori am avut, mi-l f\u0103ceam eu.”
Doare. S\u0103 \u0219tii c\u0103 doare r\u0103u, Lorena!… Las\u0103-m\u0103 c\u00e2teva minute.<\/p>\n

Dar nu \u0163i-e drag s\u0103-\u0163i aminte\u015fti?<\/em>
Poate peste c\u00e2\u021biva ani. Acum, \u00eemi reamintesc doar c\u00e2t de nefericit\u0103 a fost toat\u0103 via\u021ba ei.<\/p>\n

Tu i-ai adus fericire \u00een ultimii ani. G\u00e2nde\u015fte-te la asta. Tu ai fost omul care i-a dovedit c\u0103 nu to\u0163i b\u0103rba\u0163ii sunt mui\u015fti ordinari \u015fi nu to\u0163i vor doar s\u0103 profite de ea pe toate p\u0103r\u0163ile. A murit \u00eemp\u0103cat\u0103.<\/em>
\u00cen anul \u0103la am f\u0103cut S\u0103rb\u0103torile \u00eempreun\u0103. De la cap la coad\u0103. Am g\u0103tit \u00eempreun\u0103, am fost \u00een vizite. Momentul plec\u0103rii era deja foarte greu, dar a trebuit s\u0103 vin\u0103 \u0219i \u0103la. M-am mai \u00eentors o dat\u0103 \u00een Bucure\u0219ti, la ea, \u00een februarie, de ziua mea. Mi-am f\u0103cut ziua \u00eempreun\u0103 cu ea, am mai cerut \u0219i o prelungire a \u00eenvoirii de la firm\u0103, c\u0103 nu-mi venea s\u0103 mai plec de l\u00e2ng\u0103 Simona. Am ob\u021binut-o. Am stat \u0219i de Ziua \u00cendr\u0103gosti\u021bilor am\u00e2ndoi, de\u0219i, p\u00e2n\u0103 atunci, ziua asta mi se p\u0103rea ceva oribil. Am plecat din nou la Suceava dup\u0103 14 februarie. \u0218i a fost ultima dat\u0103 c\u00e2nd am plecat de l\u00e2ng\u0103 Simona. M-am \u00eentors definitiv pe 1 aprilie 2012. Chiar pusese Simo un status pe Facebook, cu vreo dou\u0103 zile \u00eenainte: “Iubitul meu se mut\u0103 definitiv cu mine pe 1 aprilie. Crede\u021bi c\u0103 vrea s\u0103-mi transmit\u0103 ceva?”<\/p>\n

\u00cen afar\u0103 de ea, mai aveai rela\u0163ii, pile, sprijin \u00een Bucure\u015fti \u00een acel moment?<\/em>
Pe nimeni. Doar pe ea o aveam \u0219i-mi era destul. Pe ea \u0219i \u00eencrederea \u00een ea.
Din punct de vedere profesional, am avut, iar, o perioad\u0103 destul de grea. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, tot pe cont propriu \u0219i complet \u00een afara domeniului de activitate al Simonei a trebuit s\u0103 m\u0103 descurc. Dar a fost bine, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 am reu\u0219it.<\/p>\n

Practic, a trebuit s-o iei de la zero \u00een Bucure\u015fti. Cum a mers \u015fi ce ai f\u0103cut?<\/em>
Da, chiar am luat-o de la zero. \u00cen primele dou\u0103- trei luni a fost \u00een regul\u0103. M\u0103 adaptam la via\u021ba \u00een singurul ora\u0219 din lume \u00een care, p\u00e2n\u0103 cu ceva vreme \u00eenainte, spuneam c\u0103 nu m-a\u0219 muta niciodat\u0103. Da’ \u0219tii cum e: c\u00e2nd via\u021ba vrea s\u0103 r\u00e2d\u0103 de tine…
Ei, problema a fost c\u0103, de la o vreme m\u0103 sim\u021beam aiurea. Nu eram obi\u0219nuit s\u0103 fiu un parazit, nu mai suportam s\u0103 nu fac nimic. A \u00eencercat Simona pe filierele ei s\u0103-mi g\u0103seasc\u0103 ceva de f\u0103cut, dar nu a fost s\u0103 fie, a\u0219a c\u0103 am luat totul pe cont propriu. Nu mai \u0219tiu cum, am dat de un fost coleg -un jurist str\u0103lucit- care era \u0219i el \u00een Bucure\u0219ti \u0219i pe care \u00eel cuno\u0219team de mul\u021bi ani, c\u0103-l angajasem ca \u0219ef de departament juridic la firma din Sibiu la care eu eram Manager de Resurse umane la vremea respectiv\u0103. Deci m-a contactat omul \u0103sta \u0219i am f\u0103cut \u00eempreun\u0103 o societate de consultan\u021b\u0103 managerial\u0103. Aveam \u0219i clien\u021bi -90% societ\u0103\u021bi cu capital chinez, \u0219i nu m\u0103 refer aici la comercian\u021bii din Dragonul Ro\u0219u, chiar dac\u0103 biroul nostru de peste 300 mp era acolo. Aveam societ\u0103\u021bi chineze\u0219ti din domeniul imobiliar, din domeniul industriei extractive, miniere.
A\u0219a am \u00eenceput s\u0103-mi revin c\u00e2t de c\u00e2t. Consultan\u021b\u0103 \u00een resurse umane, consultan\u021b\u0103 juridic\u0103 -inclusiv negocieri de contracte de milioane de euro.<\/p>\n

Cum a reac\u0163ionat ea c\u00e2nd, din partenerul pe care \u00eel sus\u0163inea, te-ai transformat brusc \u00een bread winner?<\/em>
Ini\u021bial, s-a bucurat c\u0103 am reu\u0219it s\u0103 g\u0103sesc ceva ca s\u0103 nu mai stau doar housekeeper (c\u0103 asta am f\u0103cut \u00een primele luni). O durea \u0219i pe ea c\u0103 nu putea s\u0103 fac\u0103 mai mult, s\u0103 m\u0103 ajute s\u0103-mi g\u0103sesc un loc \u0219i \u00een societate, nu doar \u00een casa ei. Ulterior, a fost chiar wow! Ulterior, adic\u0103 \u00een momentele \u00een care ea r\u0103m\u00e2nea f\u0103r\u0103 job, c\u0103 au fost \u0219i multe momente din astea.<\/p>\n

\"\"<\/p>\n

\u00cen 2012, revistele glossy \u00eenc\u0103 mergeau ok \u015fi d\u0103deau salarii ok. \u00cen cazul viostru, \u00een ce ritm s-a destr\u0103mat treaba asta?<\/em>
Prin toamna lui 2012, revista Tango era \u00eenc\u0103 \u00een holdingul Adev\u0103rul, dar salariile erau restante \u0219i cu trei luni. \u00centr-o zi eram cu Simona \u00een redac\u021bie, \u00een Pipera. La corpora\u021bie. \u0218i a izbucnit dintr-o dat\u0103: “Nu mai suport! Vreau s\u0103-mi dau demisia!!!”
\u00cei zic “Ok, d\u0103-\u021bi demisia.” \u0218i se apuc\u0103 fata mea s\u0103 scrie: “Subsemnata… prin prezenta…”
Nu! \u00eei zic. Nu a\u0219a, c\u0103 e prea finu\u021b.
\u0218i m\u0103 apuc eu s\u0103 i-o scriu: “Subsemnata… prin prezenta… demisia din urm\u0103toarele motive:…”
\u0218i la motive am scris articolul din Codul muncii care prevedea ne\u00eendeplinirea obliga\u021biilor angajatorului. Repet: Simona (\u0219i nu doar ea) nu mai primise salariul de trei luni. I-am listat-o, a semnat-o, a plecat cu demisia la HR. S-a \u00eentors \u00een redac\u021bie \u0219i nu au mai trecut cinci minute c\u0103 au chemat-o \u00eenapoi. Cu rug\u0103min\u021bi s\u0103 schimbe, s\u0103 nu mai treac\u0103 acel articol, cu promisiuni c\u0103 \u00eei vireaz\u0103 banii \u00een cont \u00een dou\u0103 zile. Am riscat atunci, i-am schimbat demisia, dar \u00een mai pu\u021bin de 48 de ore a primit banii \u00een cont. Tot, p\u00e2n\u0103 la ultimul leu\u021b. Sigur c\u0103 mai p\u0103strasem un as \u00een m\u00e2nec\u0103 \u00een caz de ceva, dar nici \u0103ia nu erau pro\u0219ti, \u0219i-au dat seama c\u0103 Simona nu era singur\u0103.<\/p>\n

\u015ei care a fost traseul ulterior?<\/em>
Ulterior, a revenit la Adev\u0103rul, dup\u0103 ce s-a schimbat ac\u021bionarul principal. A mai stat o perioad\u0103 acolo, apoi a trecut la Ringier, publica editoriale \u00een Libertatea. Nu mai \u0219tiu p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, \u0219tiu doar c\u0103, la un moment dat, spre ultimul sfert al anului 2015, a r\u0103mas f\u0103r\u0103 job. Mai publica doar \u00een revista Tango – Marea Dragoste.
Pe urm\u0103, au ap\u0103rut bolile. De fapt, ea era bolnav\u0103 oricum, dar p\u00e2n\u0103 la \u00eenceputul lui 2016 noi \u0219tiam de o singur\u0103 boal\u0103.<\/p>\n

\u015ei anume?<\/em>
Primele au fost problemele cu ficatul. Ciroza pe care o f\u0103cuse \u00eenc\u0103 din 2015. Apoi, au venit diabetul, \u00een februarie 2016 \u0219i cancerul, \u00een mai 2016.<\/p>\n

Despre bolile ei am tot citit pe Facebook. Hai s\u0103 ne \u00eentoarcem un pic \u00eenapoi, la momentele frumoase. Cum era o zi obi\u015fnuit\u0103 al\u0103turi de Simona?<\/em>
O zi obi\u0219nuit\u0103 al\u0103turi de Simona? Asta e una dintre cele mai grele \u00eentreb\u0103ri la care am fost pus s\u0103 r\u0103spund, pentru c\u0103 nu existau “zile obi\u0219nuite” sau nu le percepeam eu ca atare. Nu, serios! \u00cen afar\u0103 de faptul c\u0103 zilnic r\u00e2deam \u00eempreun\u0103 de te miri ce, sau c\u0103, de la un moment dat, aproape zilnic ne duceam \u0219i petreceam timpul pe holurile Fundeniului, nimic nu era obi\u0219nuit. Adic\u0103 nimic nu intra \u00een rutin\u0103, \u00een obi\u0219nuin\u021ba aia, a\u0219a cum o percep al\u021bi oameni.
De fapt, nici m\u0103car \u00een zilele de Fundeni nu era nimic obi\u0219nuit, except\u00e2nd perfuziile care o chinuiau \u0219i o \u00eenvine\u021beau peste tot. La tot pasul g\u0103seam ceva nou de comentat, de observat, de notat. Chiar \u0219i pove\u0219tile oamenilor cu care se nimerea \u00een salon erau ceva nou, ceva pe care Simona ar fi vrut s\u0103 le adune \u00eentr-o carte. Pove\u0219ti de via\u021b\u0103 \u00een durere \u0219i boal\u0103, dar ea ar fi \u0219tiut cum s\u0103 le \u00eembrace \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fie ni\u0219te lec\u021bii pentru oricine.
\u0218tii? C\u00e2nd te lup\u021bi cu o boal\u0103 implacabil\u0103, altfel vezi tot ce e \u00een jurul t\u0103u. Altfel auzi, altfel \u00eel ascul\u021bi pe cel de l\u00e2ng\u0103 tine, altfel vezi frunzele copacilor sau zborul p\u0103s\u0103rilor. Iar cel care este l\u00e2ng\u0103 tine, tu fiind cel bolnav, empatizeaz\u0103 \u0219i rezoneaz\u0103 100% cu emo\u021biile \u0219i tr\u0103irile tale.
Sau, m\u0103car a\u0219a a fost la noi.<\/p>\n

C\u00e2nd \u00eencepe o rela\u0163ie, de obicei oamenii sunt mai politico\u015fi, apoi se descoper\u0103 \u00een timp. \u00ce\u015fi dau arama pe fa\u0163\u0103, cum se spune. \u00cen cazul vostru, ce-a\u0163i descoperit \u00een timp?<\/em>
La noi nu a fost cazul. Noi ne-am “dat arama pe fa\u021b\u0103” \u00eenc\u0103 din prima sear\u0103 de discu\u021bie serioas\u0103 fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103. Seara aia c\u00e2nd am stat \u00een Gara de Nord. I-am spus absolut tot, ba chiar mai mult dec\u00e2t ar fi putut afla, dar am considerat eu c\u0103 e necesar s\u0103 \u0219tie. Nu am avut secrete fa\u021b\u0103 de ea, pentru c\u0103 mi-am zis de la \u00eenceput: \u0103sta sunt, cu tot trecutul meu. De acum \u00eencolo, tu decizi dac\u0103 m\u0103 accep\u021bi.
\u0218i m-a acceptat cu tot.
Nu \u0219tiu ce a descoperit ea \u00een timp, dar pot s\u0103-\u021bi spun ce am descoperit eu: o comoar\u0103 de om! Mult mai mult dec\u00e2t intuisem, dec\u00e2t l\u0103sa ea s\u0103 se vad\u0103.<\/p>\n

Care a fost cea mai pl\u0103cut\u0103 surpriz\u0103 a personalit\u0103\u0163ii ei?<\/em>
Habar n-am ce s\u0103-\u021bi r\u0103spund. \u00cen contrapartid\u0103, \u00eens\u0103, o s\u0103-\u021bi spun care a fost cea mai enervant\u0103 – pentru mine – surpriz\u0103 a personalit\u0103\u021bii ei: modestia. Modestie nejustificat\u0103. Modestie exagerat\u0103.<\/p>\n

D\u0103-mi exemple de situa\u0163ii.<\/em>
Citeai un text al ei. Te \u00eent\u00e2lneai cu ea. \u00cei spuneai: “B\u0103i, ce mi\u0219to a fost articolul X pe care l-ai scris! Excep\u021bional!” \u0218i chiar era excep\u021bional. Simona ro\u0219ea toat\u0103, pleca ochii \u0219i spunea abia abia \u0219optit: “Mul\u021bumesc! E\u0219ti foarte dr\u0103gu\u021b\u0103!” Sau “Eee, e\u0219ti tu dr\u0103gu\u021b\u0103, nu a fost chiar at\u00e2t de bun!”
De\u0219i textul era absolut ge-ni-al!
Alte situa\u021bii cu care eu unul nu am reu\u0219it s\u0103 m\u0103 \u00eempac niciodat\u0103: comentariile de pe Adev\u0103rul, c\u00e2nd publica acolo. Simona aduna cele mai multe vizualiz\u0103ri, de multe ori \u00eel dep\u0103\u0219ea chiar \u0219i pe Ple\u0219u. Ca de obicei, se g\u0103seau \u0219i heit\u0103ri care comentau aiurea doar ca s\u0103 o r\u0103neasc\u0103. De fiecare dat\u0103, ea \u00ee\u0219i cerea scuze c\u0103 ori nu s-a f\u0103cut \u00een\u021beleas\u0103 pe deplin, ori a exagerat (de\u0219i nu era vorba de exager\u0103ri niciodat\u0103, era vorba doar de analfabetismul func\u021bional al idio\u021bilor care comentau pe acolo).<\/p>\n

Scria acas\u0103 sau pe la redac\u0163ii? Avea o or\u0103 preferat\u0103 de scris sau tabieturi?<\/em>
Din 2014, de c\u00e2nd ne-am \u00eentors de la sora \u0219i cumnatul meu, din Thailanda, nu mai avea redac\u021bie. Adic\u0103 nu mai mergea nic\u0103ieri, scria de acas\u0103. Nu avea ore preferate de scris, era mai mult genul care am\u00e2n\u0103 pe ultima clip\u0103. Dar c\u00e2nd \u0219tia c\u0103 mai are o or\u0103 s\u0103 trimit\u0103 articolul, intra \u00een priz\u0103. Se a\u0219eza \u00een fa\u021ba laptopului \u0219i spunea tot timpul: “Despre ce naiba s\u0103 scriu eu azi?!” Cam cinci minute dura chestia asta, apoi o vedeam cum scria pe pagina de Word chiar a\u0219a: “TITLU”.
Iar dedesubt: “de Simona Catrina”.
Pe urm\u0103, \u00eencepea s\u0103 mitralieze textul. Nu se mai oprea dec\u00e2t foarte rar, s\u0103 m\u0103 \u00eentrebe ce \u00eenseamn\u0103 vreun anumit termen. Nu c\u0103 nu ar fi \u0219tiut, dar voia s\u0103 fie sigur\u0103 c\u0103 \u0219i eu \u00eei dau acela\u0219i \u00een\u021beles. Dac\u0103 nu picam de acord, c\u0103uta \u00een DEX.
Dup\u0103 ce termina, revenea la primul r\u00e2nd, se mai g\u00e2ndea c\u00e2teva secunde, apoi schimba cuv\u00e2ntul “TITLU” cu titlul propriu zis.
Niciodat\u0103 nu se \u00eentorcea asupra textului scris. De fiecare dat\u0103, eu \u00eei f\u0103ceam prima corectur\u0103 \u00eenainte de a-l trimite, pentru c\u0103, altfel, “nu l-a\u0219 mai termina niciodat\u0103 dac\u0103-l recitesc, pentru c\u0103 a\u0219 tot modifica \u00een text.”<\/p>\n

Cu ce \u00eei pl\u0103cea s\u0103 te r\u0103sfe\u0163e?<\/em>
\u00cei pl\u0103cea s\u0103 m\u0103 r\u0103sfe\u021be cu orice considera ea c\u0103 e bun de m\u00e2ncare. Simona a fost foarte gurmand\u0103, dar, dup\u0103 ce s-a operat de stomac, \u00een 2010, nu a mai putut s\u0103 m\u00e2n\u00e2nce mai mult de 100 de grame de alimente cumulate la o mas\u0103. \u0218i atunci, \u0219i-a rev\u0103rsat calitatea asta de gurmand asupra mea, de\u0219i nici eu nu puteam m\u00e2nca o cantitate prea mare de hran\u0103 zilnic (regimul meu normal e de o mas\u0103, un singur fel de m\u00e2ncare, \u00een 24 de ore).<\/p>\n

Dar \u0163ie cu ce \u00ee\u0163i pl\u0103cea s-o r\u0103sfe\u0163i?<\/em>
\u00cembr\u0103\u021bi\u0219\u0103ri, pup\u0103turi, “te iubesc!”-uri… Flori, mici cadouri f\u0103r\u0103 neaparat vreo ocazie anume. Adic\u0103 exact cu chestiuni cu care ea nu a fost obi\u0219nuit\u0103 niciodat\u0103. De la un moment dat, chiar pl\u00e2ngea c\u00e2nd \u00eei f\u0103ceam un cadou sau \u00eei aduceam flori. “Nu le merit la c\u00e2te \u00ee\u021bi fac!”
Ea avea convingerea c\u0103 din vina ei s-a \u00eemboln\u0103vit \u0219i c\u0103, din cauza ei, suf\u0103r \u0219i eu.<\/p>\n

Cea mai frumoas\u0103 vacan\u0163\u0103?<\/em>
Vara lui 2012, Eforie nu mai \u0219tiu care, c\u00e2nd a v\u0103zut primul r\u0103s\u0103rit de soare pe malul m\u0103rii. PRIMUL! De\u0219i, p\u00e2n\u0103 atunci, fusese \u00een zeci de ani la mare, cu iubi\u021bi anteriori. Niciunul, \u00eens\u0103, niciunul nu a fost at\u00e2t de cu bun sim\u021b s\u0103-\u0219i dea curu’ jos din pat \u00een vreo diminea\u021b\u0103, s\u0103 ias\u0103 cu Simona pe plaj\u0103, s\u0103 vad\u0103 r\u0103s\u0103ritul. Ajunsese fata la un moment dat s\u0103-\u0219i spun\u0103 “Doar cu adev\u0103ratul ales voi vedea r\u0103s\u0103ritul la mare!” \u0218i a avut ambi\u021bia s\u0103 nu vad\u0103 nici un r\u0103s\u0103rit singur\u0103, de\u0219i erau ani c\u00e2nd st\u0103tea toat\u0103 vara la mare, trimis\u0103 de diverse publica\u021bii.
Ei, primul r\u0103s\u0103rit l-a v\u0103zut cu mine, l\u00e2ng\u0103 mine. A pl\u00e2ns de emo\u021bie. \u0218i c\u00e2nd a ie\u0219it soarele din mare, \u021bop\u0103ia ca un copil pe plaj\u0103: “Cum?! Cum s\u0103 ias\u0103 at\u00e2t de repede?!!”
De aia anul \u0103sta, pe 1 aprilie, c\u00e2nd s-au \u00eemplinit fix 5 ani de c\u00e2nd m\u0103 mutasem \u00eempreun\u0103 cu Simona, am luat c\u0103\u021belul \u0219i am plecat din Bucure\u0219ti la mare. Pe plaja hotelului Iaki, unde am stat cu Simona. \u0218i am ajuns \u00eenainte de r\u0103s\u0103rit, am privit r\u0103s\u0103ritul, apoi ne-am \u00eentors \u00een Bucure\u0219ti.<\/p>\n

Un joc de cuvinte numai al vostru?<\/em>
Apelativele ei preferate – adresate mie – erau “p\u0103pu\u0219\u0103” \u0219i “plu\u0219u'”. De aici am plecat c\u00e2nd am \u00eenceput s\u0103-i spun ei “p\u0103plu\u0219u'”.
Pe de alt\u0103 parte, f\u0103ceam tot timpul mi\u0219touri de diminutive. \u0218i \u00cencepeam. Ea: “p\u0103pu\u0219ic\u0103!” Eu: “P\u0103pu\u0219icu\u021b\u0103!” Ea: “P\u0103pu\u0219iculu\u021bule” Eu: “P\u0103pu\u0219icuplu\u0219ule\u021bule”. \u0218i r\u00e2deam ca pro\u0219tii de ce cuvinte ne tunau creierii.<\/p>\n

Mo\u015fmondel (c\u0103\u0163elu\u015ful, n. r.) c\u00e2nd a ap\u0103rut \u00een peisaj?<\/em>
Mo\u0219mondel, aka Javroche \u0219i \u021a\u0103c\u0103nel, pe numele lui din pa\u0219aport \u0219i carnet de s\u0103n\u0103tate Clyde, a ap\u0103rut \u00een toamna lui 2015, pe c\u00e2nd avea vreo \u0219ase s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. A fost cadoul meu pentru Simona. Ini\u021bial, a fost cam speriat\u0103 de g\u00e2ndul c\u0103 a ap\u0103rut acel sufle\u021bel \u00een casa noastr\u0103. I-am cerut un r\u0103gaz de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u0219i, dac\u0103 \u00een timpul \u0103sta nu se r\u0103zg\u00e2nde\u0219te, \u00eei caut alt\u0103 cas\u0103 lui Mo\u0219mondel. Dup\u0103 o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, c\u00e2nd am \u00eentrebat-o dac\u0103 s\u0103 caut alt st\u0103p\u00e2n, Simona mi-a r\u0103spuns: “Ce? C\u0103\u021belul MEU?! Cui s\u0103 dai c\u0103\u021belul meu?!!”<\/p>\n

Serile, v\u0103 pl\u0103cea s\u0103 ie\u015fi\u0163i \u00een ora\u015f sau s\u0103 sta\u0163i \u00een cas\u0103?<\/em>
Nu! Nu prea ne pl\u0103cea s\u0103 ie\u0219im. De altfel, glumeam de multe ori c\u0103 ne-am g\u0103sit doi sociopa\u021bi. Preferam s\u0103 st\u0103m doar noi doi dec\u00e2t s\u0103 ie\u0219im. Aproape orice ie\u0219ire era o scoatere for\u021bat\u0103 din bula noastr\u0103 de confort \u00een care ne sim\u021beam extraordinar de bine.<\/p>\n

Avea\u0163i vreo \u00eendeletnicire comun\u0103 preferat\u0103?<\/em>
O, da! Ne pl\u0103cea s\u0103 g\u0103tim \u00eempreun\u0103, ne uitam la acelea\u0219i seriale, urm\u0103ream concerte pe net – \u00een special cele dirijate de Dudamel sau concertele lui Oldfield – \u015fi \u00eencercam s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b… araba. Da, limba arab\u0103. Simona, la \u00eenceputul carierei sale, \u00eenainte de a fi scriitor \u0219i jurnalist, a fost translator de arab\u0103.<\/p>\n

\u015ei ai f\u0103cut progrese?<\/em>
Nu. Nu pot s\u0103 afirm a\u0219a ceva. \u00cen afar\u0103 de faptul c\u0103 trebuie s\u0103 fii foarte atent cum pui accentul pe silab\u0103 \u00eentr-un cuv\u00e2nt, nu pot s\u0103 spun altceva despre limba arab\u0103. Chiar dac\u0103 \u0219i acum am Coranul \u00een arab\u0103, l\u0103sat mie de Simona.
S\u0103-\u021bi dau un exemplu: “jamilla” \u00eenseamn\u0103 frumoas\u0103, dar \u0219i c\u0103mil\u0103. Depinde cum pui accentul.\u00a0 Dac\u0103 pui accentul pe ja, zici c\u0103mil\u0103. Dac\u0103 \u00eel pui pe mi, zici frumoas\u0103.
Jamilla e \u0219i prenume. Chiar am o prieten\u0103 Jamilla, nu a\u0219 vrea s\u0103-i v\u0103d reac\u021bia dac\u0103 a\u0219 striga-o Jamilla, cu accent pe Ja. :))))))<\/p>\n

Ce planuri avea\u0163i, \u00eenainte s\u0103 apar\u0103 bolile? Cum v\u0103 vedea\u0163i viitorul?<\/em>
Viitorul? \u00cen viziunea Simonei, viitorul era re\u00eentoarcerea \u00een Canada, ea fiind cet\u0103\u021bean canadian. Mie nu prea mi-a sur\u00e2s ideea asta c\u00e2\u021biva ani de zile. Abia anul trecut a reu\u0219it s\u0103 m\u0103 conving\u0103 pe deplin c\u0103 trebuie s\u0103 plec\u0103m \u00een Canada. I-am promis c\u0103 vom pleca dup\u0103 ce va termina tratamentul, adic\u0103 la \u00eenceputul acestei luni.
Dac\u0103 mai tr\u0103ia, azi eram deja \u00een Canada…<\/p>\n

De ce nu voiai s\u0103 pleci \u00een Canada?<\/em>
Nu voiam s\u0103 plec nic\u0103ieri, nu era vorba de Canada. Probabil comoditatea, teama de care vorbeam anterior… Ce naiba s\u0103 fi f\u0103cut eu \u00een Canada? Cu specializ\u0103rile mele? Dac\u0103 eram vreun inginer, mai ziceam, dar a\u0219a?…
Chiar \u0219i \u00een Europa ce dracu’ ar putea face un absolvent al Facult\u0103\u021bii de Drept din cadrul Universit\u0103\u021bii din Ia\u0219i?<\/p>\n

Povesteai c\u0103 \u00eent\u00e2i a ap\u0103rut ciroza, apoi diabetul.<\/em>
Da. Dar \u00eenaintea cirozei a fost o hepatit\u0103 pe care a tratat-o superficial. De la aia a ajuns la ciroz\u0103. Diabetul a ap\u0103rut mult mai t\u00e2rziu. \u0218i pe \u0103la l-a \u021binut c\u00e2t de c\u00e2t sub control datorit\u0103 Simonei Tivadar.<\/p>\n

\u015ei c\u00e2nd s-au \u00eenr\u0103ut\u0103\u0163it lucrurile?<\/em>
\u00cenr\u0103ut\u0103\u021bit? \u00cen S\u0103pt\u0103m\u00e2na Mare din 2015. Adic\u0103 \u00een s\u0103pt\u0103m\u00e2na premerg\u0103toare Pa\u0219tilor din acel an. De atunci au \u00eenceput marile probleme. Am ajuns la urgen\u021be cu Simona, la internare, am stat 15 zile \u0219i 15 nop\u021bi cu ea, l\u00e2ng\u0103 ea, nonstop. Era deja \u00een com\u0103 hepatic\u0103. Timp de 2 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni nu auzeam altceva de la medici dec\u00e2t “list\u0103 de transplant- transplant hepatic”. Pur \u0219i simplu ficatul ei nu mai func\u021biona, cu toate tratamentele de \u0219oc pe care i le administrau \u00een spital. Am stat cu ea tot timpul \u0219i am f\u0103cut exact ceea ce face un p\u0103rinte pentru copilul lui de c\u00e2teva luni. Nu a\u0219 vrea s\u0103 insist pe aceast\u0103 perioad\u0103.<\/p>\n

OK. Spune-mi ce nu \u015ftim despre Simona Catrina.\u00a0<\/em>
\u021ai-am spus c\u0103 Simona a crescut cu Nichita St\u0103nescu \u00een cas\u0103? La propriu. Adic\u0103 nu cu poeziile lui, ci cu el \u00een persoan\u0103.
Tat\u0103l Simonei a fost un profesor emerit de limba rom\u00e2n\u0103. Mama Simonei a fost profesoar\u0103 de francez\u0103 (ulterior, dup\u0103 1990, a devenit ziarista Dara Mihaela Codescu).
Revin la tat\u0103l Simonei, profesorul Nicolae Catrina de la Buz\u0103u. \u00cen facultate, a fost coleg de grup\u0103 \u0219i prieten cu Nichita St\u0103nescu. Au fost prieteni at\u00e2t de buni, \u00eenc\u00e2t ani de zile dup\u0103 absolvire, Nichita \u00eel vizita pe tat\u0103l Simonei la Buz\u0103u. Simona era mic\u0103 pe atunci, dar \u00ee\u0219i amintea totul despre Nichita , despre nop\u021bile de pove\u0219ti dintre Nichita \u0219i tat\u0103l ei, despre damigeana de vin care st\u0103tea \u00eentre ei doi…
Vorbeau despre tot ce era literatur\u0103 atunci. \u0218i despre “valul proletar”, dar \u0219i despre clasicii francezi sau ru\u0219i.<\/p>\n

\u015ei probabil \u00eenjurau partidul.<\/em>
Asta nu pot s\u0103 spun pentru c\u0103 nu \u0219tiu. Dar, fie vorba \u00eentre noi, Ceau\u0219easca i-a cam terorizat pe medicii de la Fundeni ca s\u0103-l \u021bin\u0103 \u00een via\u021b\u0103 pe Nichita.<\/p>\n

Ce paradox. De\u015fi Nichita era intelectualul liber prin excelen\u0163\u0103. Adic\u0103 exact ce ura regimul. Chintesen\u0163a boemiei.<\/em>
Da, dar era deja o personalitate cunoscut\u0103 \u00een afar\u0103, fie \u0219i doar \u00een fostul bloc filosovietic. S\u0103 ne g\u00e2ndim doar la premiul Herder pe care \u00eel luase… \u00cen plus, cred c\u0103 Ceau\u0219easca \u00eel \u0219i admira pe undeva. Nu \u0219tiu de ce, clar c\u0103 nu datorit\u0103 poeziei.<\/p>\n

Ce carte ar fi scris Simona, dac\u0103 ar fi supravie\u0163uit?<\/em>
Autobiografia. \u0218tiu sigur c\u0103 o avea \u00een minte, dar nu ca o autobiografie, ci ca un roman \u00een care altcineva s\u0103 fie personajul principal.
Vorbea foarte mult despre cartea asta, \u00eemi spunea des ce anume vrea s\u0103 scrie. Poate de aia mi-a l\u0103sat mie sarcina asta c\u00e2nd a plecat. S\u0103 scriu eu ceea ce ea nu a apucat s\u0103 \u00eenceap\u0103.<\/p>\n

\u015ei te-ai apucat?<\/em>
Da, m-am apucat deja de scris. Problema este c\u0103 eu nu sunt scriitor, prin urmare, c\u00e2nd voi considera c\u0103 am terminat, voi fi destul de capabil s\u0103 \u0219i discern dac\u0103 ceea ce am scris a fost doar terapeutic sau dac\u0103, dimpotriv\u0103, va merita s\u0103 fie \u0219i publicat. Cu alte cuvinte, e o mare probabilitate ca ceea ce m-am apucat s\u0103 scriu s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 doar “literatur\u0103 de sertar”.<\/p>\n

Parc\u0103 ziceai c\u0103 modestia excesiv\u0103 e un lucru r\u0103u. \ud83d\ude42<\/em>
Da, este un lucru foarte r\u0103u c\u00e2nd \u0219i-o aplic\u0103 un geniu cum a fost Simona Catrina. C\u00e2nd e vorba de cineva ca mine, \u00eens\u0103, modestia e bine s\u0103 fie prezent\u0103 pe acolo, pe undeva.<\/p>\n

Avea o rochie care-\u0163i pl\u0103cea \u00een mod deosebit? Sau ni\u015fte accesorii?<\/em>
Simona nu purta rochii. Cred c\u0103 doar de dou\u0103 ori am v\u0103zut-o \u00een rochie – de c\u00e2nd am fost cu ea. \u0218i o dat\u0103 din alea dou\u0103 a fost pe 15 iunie 2014, la nunta noastr\u0103.
Am p\u0103strat c\u00e2teva accesorii de-ale ei, le mai am \u0219i acum \u0219i nu voi renun\u021ba niciodat\u0103 la ele. O br\u0103\u021bar\u0103 din piele cu capse, un colier…<\/p>\n

Cum ai cerut-o?<\/em>
O s\u0103 r\u00e2zi. Iar.
Nu am cerut-o niciodat\u0103 explicit de nevast\u0103. Adic\u0103 nu a fost niciodat\u0103 ceva de genul “Vreau s\u0103 fii so\u021bia mea!”\/ “Vrei s\u0103 fii so\u021bia mea?”
Sigur, mai \u00een glum\u0103, mai \u00een serios, vorbeam despre c\u0103snicie.
P\u00e2n\u0103 o dat\u0103 c\u00e2nd, vorbind cu sor\u0103-mea \u0219i cumnatu-meu pe skype, \u0103\u0219tia ne-au luat la refec: “B\u0103, da’ voi ce plm ave\u021bi de g\u00e2nd?! hai, c\u0103 noi vrem s\u0103 v\u0103 cunun\u0103m”.\u00a0 Le-am r\u0103spuns eu timid: “Da, \u0219i noi am vrea, da’ n-avem bani acum…”.
Urmarea? Cumnatu-meu – ei st\u0103teau \u00een Bangkok atunci – ne-a trimis biletele de avion pe mail. Bucure\u0219ti-Bangkok \u0219i retur.
A doua zi dup\u0103 ce am ajuns la ei, am plecat la Phuket, la Mariott. O s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103. Dup\u0103 aia, ne-am \u00eentors 2 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00een Bangkok, timp \u00een care ne-am f\u0103cut \u021binutele de miri. La o croitorie a unui indian, cum vezi doar \u00een filmele britanice de epoc\u0103.
\u00cemi era \u0219i jen\u0103 c\u00e2nd indianul \u00eemi lua m\u0103surile pentru costumul din ca\u0219mir, iar eu aveam un ceai \u00een m\u00e2n\u0103. Simona \u0219i-a desenat singur\u0103 rochia de mireas\u0103 \u0219i indianul i-a f\u0103cut-o exact dup\u0103 desenul ei. Ne-am \u00eentors \u00een mai \u00een Rom\u00e2nia, \u0219i \u00een iunie ne-am c\u0103s\u0103torit. Asta a fost…<\/p>\n

\"\"<\/p>\n

Tu ai fost c\u0103s\u0103torit \u015fi \u00eenainte, dar lucrurile s-au destr\u0103mat. Cum e sentimentul c\u0103 te \u00eensori cu aleasa?<\/em>
S\u0103 \u0219tii c\u0103 niciodat\u0103 nu realizezi c\u0103 cel\/cea de l\u00e2ng\u0103 tine e alesul\/ aleasa dec\u00e2t \u00een momentele grele. \u00cen momentul c\u0103s\u0103toriei, Simona era iubirea vie\u021bii mele. O minune de om, o femeie al\u0103turi de care chiar mi-a\u0219 fi dorit s\u0103 \u00eemb\u0103tr\u00e2nesc. S\u0103 \u00eemb\u0103tr\u00e2nesc eu, \u021bin\u00e2nd cont de faptul c\u0103 ea era cu 5 ani jumate mai mare dec\u00e2t mine.
Am realizat cu adev\u0103rat, cu adev\u0103rat!, c\u0103 ea e aleasa abia \u00een momentele \u00een care a \u00eenceput s\u0103 ne fie greu. Din ce \u00een ce mai greu.\u00a0De\u0219i nici p\u00e2n\u0103 atunci eu nu voiam altceva, nu vedeam altceva, nici m\u0103car nu m\u0103 uitam dup\u0103 alte femei pe strad\u0103.\u00a0Fie vorba \u00eentre noi: nici acum nu m\u0103 uit dup\u0103 femei pe strad\u0103 sau \u00een orice alt mediu. Simona mea \u00eenc\u0103 mi-e prezent\u0103.<\/p>\n

Ce metode ai g\u0103sit s\u0103 lup\u0163i cu singur\u0103tatea, dup\u0103 ce s-a stins?\u00a0<\/em>
Nu am g\u0103sit. \u00cenc\u0103 mai caut. A nu se \u00een\u021belege de aici c\u0103 acum caut vreo companie. Nu! Dimpotriv\u0103, resping orice apropiere. Deocamdat\u0103, mi-e bine cu Mo\u0219mondelu’ meu. C\u0103\u021belul pe care Simona \u00eel adora de-a dreptul. Datorit\u0103 lui – \u0219i unor prieteni adev\u0103ra\u021bi – nu m\u0103 simt singur.<\/p>\n

Apropo de apropieri, am v\u0103zut c\u0103 au existat dudui care au \u00eenceput s\u0103-\u0163i bat\u0103 apropouri asidue, dup\u0103 ce ai demonstrat calit\u0103\u0163i de provider.\u00a0<\/em>
Da, au fost cazuri, dar pentru ele eu eram un trofeu. Eram “so\u021bul Simonei Catrina”. Sigur, pe mine m-a scos din s\u0103rite cu totul alt aspect, nu m\u0103 interesa faza cu “so\u021bul Simonei Catrina” \u0219i at\u00e2t.
Ceea ce m\u0103 scotea -\u0219i \u00eenc\u0103 m-ar scoate!- din s\u0103rite ar fi asta: cum crezi tu, oricine ai fi, c\u0103 dup\u0103 geniul, minunea pe care am avut-o l\u00e2ng\u0103 mine, ai putea s\u0103 ocupi acel loc? At\u00e2t a\u0219 vrea s\u0103 \u00eentreb.
S\u0103-\u021bi mai spun c\u0103 la Bellu, pe monument, va scrie Simona Catrina \u0219i Doru Roman? Pentru c\u0103 aia e casa noastr\u0103. Cea final\u0103.<\/p>\n

Spor la scris \u015fi-\u0163i doresc s\u0103 ias\u0103 cartea perfect\u0103.<\/em>
Mul\u021bumesc! Eu voi fi primul critic al c\u0103r\u021bii. \u0218i voi fi mai afurisit dec\u00e2t cel mai afurisit critic.<\/p>\n

Photo: KnowYourSins\u00a0<\/a><\/p>\n

\u00a0<\/p>\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nu \u015ftiu al\u0163ii cum sunt, dar mie \u00eemi plac femeile de\u015ftepte \u015fi libere-n mentalit\u0103\u0163i. De aceea, lunea pe blogul meu e a lor. A...<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":13872,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-13869","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/i0.wp.com\/lorenalupu.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2017\/12\/doru1.jpg?fit=960%2C720&ssl=1","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13869","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13869"}],"version-history":[{"count":6,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13869\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":26989,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13869\/revisions\/26989"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media\/13872"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13869"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13869"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13869"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}