Rar ajungi s\u0103 descoperi mai intim o carte ca \u00een ipostaza de traduc\u0103tor. Poate chiar mai mult chiar dec\u00e2t \u00een momentul \u00een care o scrii. \ud83d\ude42<\/p>\n
Un cititor lunec\u0103 peste fraze ca un patinator pe ghea\u0163\u0103. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, c\u00e2teva ceva \u00eei atrage aten\u0163ia, dar \u00een general, lectura e relativ superficial\u0103, urm\u0103re\u015fte povestea pe firul ei general \u015fi o poate rezuma la modul: “\u015ei s-au dus, s-au certat, \u015fi-au dat cu toporul \u00een cap, \u015fi la final, s-au c\u0103s\u0103torit.”<\/p>\n
\u00cen secunda \u00een care traduci, trebuie s\u0103 \u0163ii cont nu doar de povestea \u00een ansamblu – de\u015fi \u015fi asta e important, s\u0103 nu te treze\u015fti c\u0103 ai pus Lemon Street pe pagina 30, iar pe la 250 ascultai Tudor Gheorghe \u015fi pulsa sentimentul rom\u00e2nesc al fiin\u0163ei \u00een tine, \u015fi ai pus Strada L\u0103m\u00e2iului – ci trebuie s\u0103 descoperi \u015fi, hopefully, s\u0103 redai corect nuan\u0163ele precise, at\u00e2t la nivel de informa\u0163ie, c\u00e2t \u015fi la nivel emo\u0163ional, ale fiec\u0103rei propozi\u0163ii \u00een parte. E o munc\u0103 mig\u0103loas\u0103 \u015fi o uria\u015f\u0103 responsabilitate, dac\u0103 vrei s-o faci corect.<\/p>\n
Prin noiembrie – decembrie anul trecut, Editura Art mi-a reeditat o traducere. “Castelul de sticl\u0103” de Jeannette Walls. \u015ei m-am bucurat foarte, foarte mult. Pentru c\u0103 e vorba de o carte pe care chiar am tradus-o “\u00eentr-un suflet”. \u00centr-un suflet referindu-se \u015fi la vitez\u0103 – cartea te \u0163inea m\u0103nunchi, \u015fi nu aveai cum s\u0103 te extragi din ea, nici s\u0103 fi vrut, \u015fi la puternicul impact emo\u0163ional, pe care Jeannette Walls \u00eel conduce cu o art\u0103 inegalabil\u0103, \u015ftiind mereu ce ingredient s\u0103 arunce \u00een joc, s\u0103 te aga\u0163e \u015fi mai tare.<\/p>\n
\u00cemi amintesc c\u0103 o primisem pe la un \u00eenceput de iunie, cu predare pe la final de august. Iar eu am dat-o pe 1 iulie, c\u00e2nd erau to\u0163i prin vacan\u0163e. “Ce-i cu tine? N-ai var\u0103, ca toat\u0103 lumea?” “Nu. Am var\u0103 ca mine \u00eens\u0103mi”.<\/p>\n
Serios, a fost o carte care s-a tradus singur\u0103. Eu doar am stat la taste.<\/p>\n
Cartea e o autobiografie. Jeannette Walls \u00ee\u015fi relateaz\u0103 copil\u0103ria absolut incredibil\u0103, ca vl\u0103star al unor oameni care probabil c\u0103 ar fi absolut minuna\u0163i ca tovar\u0103\u015fi de b\u0103ute \u00eentr-o sear\u0103: arti\u015fti boemi, cul\u0163i, doldora de replici sclipitoare de inteligen\u0163\u0103, excentrici \u015fi nonconformi\u015fti, dou\u0103 portrete excelent conturate – dar complet inadapta\u0163i pentru condi\u0163ia \u015fi responsabilitatea de p\u0103rin\u0163i.<\/p>\n
Cite\u015fti \u015fi te minunezi cum Rex, Rose Mary \u015fi cei patru copii ai lor, Lori, Brian, Jeannette \u015fi Rose Marie b\u00e2ntuie de colo p\u00e2n\u0103 colo prin California \u015fi Arizona, cum se aciueaz\u0103 \u00een diverse surogate de locuin\u0163e, cum mai nimeresc scurte momente de stabilitate, dup\u0103 care autoarea t\u00e2nje\u015fte din toat\u0103 f\u0103ptura ei. Din primul capitol al c\u0103r\u0163ii, \u0163i se descrie o traum\u0103 cu valoare de metafor\u0103 pentru tot restul pove\u015ftii: naratoarea ia foc pentru c\u0103, la trei ani, maic\u0103-sa e prea ocupat\u0103 cu pictatul s\u0103-i dea de m\u00e2ncare \u015fi o pune s\u0103-\u015fi fiarb\u0103 pastele singur\u0103. \u00cen timp ce e suit\u0103 pe scaun, s\u0103 arunce pastele \u00een oal\u0103, rochi\u0163a ei roz cu vol\u0103na\u015fe, probabil material chinezesc inflamabil, \u00eencepe s\u0103 ard\u0103. Apoi, ajunge la spital, unde, \u00een ciuda durerilor, e fericit\u0103 c\u0103 are a\u015fternuturi curate \u015fi m\u00e2ncare. Tu, cititor la primul contact cu cartea, te \u00eentrebi: ce copil poate tr\u0103i asemenea emo\u0163ii?<\/p>\n
Pe m\u0103sur\u0103 ce \u00eei cuno\u015fti familia, \u00een\u0163elegi.<\/p>\n
C\u00e2t timp copiii sunt mici, traiul boem \u015fi nomad al familiei Walls e o aventur\u0103 palpitant\u0103, savuroas\u0103 \u015fi pe alocuri \u015focant\u0103. Dar c\u00e2nd devin mai mari, ajung la v\u00e2rsta \u015fcolar\u0103, \u015fi nevoia de stabilitate \u015fi de confirmare cre\u015fte, refuzul celor doi p\u0103rin\u0163i de a-\u015fi asuma rolurile devine din ce \u00een ce mai obscen, mai revolt\u0103tor \u015fi mai tragic. Tat\u0103l, alcoolic, fur\u0103 banii copiilor. Mama, pierdut\u0103 \u00een visele ei artistice, picteaz\u0103 tablouri pe care nu le va cump\u0103ra nimeni. \u00centre timp, cei mici experimenteaz\u0103 foame, umilin\u0163e repetate, h\u0103r\u0163uiri, privare de libertate \u015fi multe alte situa\u0163ii care \u00ee\u0163i scoal\u0103 p\u0103rul \u00een cap.<\/p>\n
Ce e remarcabil? Faptul c\u0103, de\u015fi resim\u0163i aceast\u0103 furie, cei doi \u00ee\u0163i r\u0103m\u00e2n \u00een continuare simpatici. Pur \u015fi simplu, realizezi c\u0103 nu to\u0163i oamenii sunt f\u0103cu\u0163i s\u0103 fie p\u0103rin\u0163i \u015fi unii ar trebui s\u0103-\u015fi asume cu curaj acest fapt.<\/p>\n
*<\/p>\n
Trei dintre voi pot c\u00e2\u015ftiga acum un exemplar din “Castelul de sticl\u0103”, edi\u0163ie nou\u0103, urm\u00e2nd pa\u015fii:<\/p>\n