{"id":14138,"date":"2018-01-22T11:02:38","date_gmt":"2018-01-22T08:02:38","guid":{"rendered":"http:\/\/lorenalupu.com\/blog\/?p=14138"},"modified":"2018-01-22T11:18:01","modified_gmt":"2018-01-22T08:18:01","slug":"amintiri-din-copilarie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/amintiri-din-copilarie\/","title":{"rendered":"Amintiri din copil\u0103rie"},"content":{"rendered":"

Dup\u0103 cum v\u0103 mai aminti\u0163i, \u015fi dac\u0103 nu v\u0103 aminti\u0163i voi, v\u0103 amintesc eu, am f\u0103cut un concurs acum zece zile, pun\u00e2nd la b\u0103taie cartea “Castelul de sticl\u0103” de Editura All. Condi\u0163iile de participare: Mergi pe pagina de facebook Lorena Lupu, d\u0103 like \u015fi relateaz\u0103 o \u00eent\u00e2mplare ciudat\u0103 din copil\u0103rie. Pove\u015ftile au fost captivante, tocmai de aceea, le compilez acum \u00een acest articol.<\/p>\n

1.<\/p>\n

”\u00a0\u00centr-o var\u0103, c\u00e2nd aveam cam 4-5 ani, am fost cu maic\u0103-mea la Ol\u0103ne\u0219ti s\u0103 fac\u0103 un tratament.<\/p>\n

Prima s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, din nu \u0219tiu ce motiv, a trebuit\u00a0s\u0103 \u00eemp\u0103r\u021bim camera de hotel cu o tanti care avea un b\u0103ie\u021bel cam de v\u00e2rsta mea, pe nume Marius. Uneori se \u00eent\u00e2mpla s\u0103 r\u0103m\u00e2nem singuri \u00een camer\u0103. Nu mult, cinci-zece minute, dar Marius profita din plin de acele scurte momente ca s\u0103 m\u0103 terorizeze.<\/p>\n

De exemplu, venea foarte aproape de mine \u0219i pe un ton ap\u0103sat, \u00eemi zicea enormit\u0103\u021bi de genul: \u201ete omor\u201d sau \u201ebag cu\u021bitu-n tine\u201d sau \u201ete str\u00e2ng de g\u00e2t\u201d. Eu f\u0103ceam ochii c\u00e2t cepele \u0219i \u00eencepeam s\u0103 pl\u00e2ng. Nu \u0219tiam cum s\u0103 reac\u021bionez, c\u0103 nu eram obi\u0219nuit\u0103 cu asemenea declara\u021bii – oamenii din jurul meu erau, de obicei, pa\u0219nici \u0219i binevoitori. \u0218i, cum ai mei m\u0103 \u00eenv\u0103\u021baser\u0103 s\u0103 nu fiu p\u00e2r\u00e2cioas\u0103 \u0219i smiorc\u0103it\u0103, nu mi s-a p\u0103rut c\u0103 ar fi o idee bun\u0103 s\u0103-i povestesc maic\u0103-mii despre Marius cel dement.<\/p>\n

Dar \u00eentr-o zi, \u00eentorc\u00e2ndu-se \u00een camer\u0103, mama m-a g\u0103sit pitit\u0103 dup\u0103 perdea, pl\u00e2ng\u00e2nd. Cum-necum m-a f\u0103cut s\u0103-i zic ce se \u00eent\u00e2mplase: Marius, care acum se uita la mine foarte uimit din bra\u021bele m\u0103-sii, ie\u0219ise pe bacon cu p\u0103pu\u0219a mea Mana (ur\u00e2\u021bic\u0103 \u0219i cr\u0103c\u0103nat\u0103, dar o iubeam la infinit) \u0219i, \u021bin\u00e2nd-o de p\u0103r, s-a f\u0103cut c\u0103 o arunc\u0103 peste balustrad\u0103. Eu am \u021bipat \u0219i l-am rugat s\u0103 mi-o dea \u00eenapoi, iar el m-a \u00eentrebat dac\u0103 prefer s\u0103 m\u0103 arunce pe mine de la balcon.
\nDup\u0103 m\u0103rturisirea mea, a urmat o discu\u021bie aprins\u0103 \u00eentre mamele noastre \u0219i p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 au hot\u0103r\u00e2t c\u0103 cei doi vor cere s\u0103 fie muta\u021bi \u00een alt\u0103 camer\u0103.
\n\u00cen ultima zi pe care am petrecut-o cu ei, mama lui Marius mi-a dat o carte de colorat \u0219i o cutie de creioane noi-nou\u021be. Mama a r\u0103spuns rece c\u0103 \u201enu e nevoie\u201d, la care femeia a spus c\u0103 Marius a insistat \u0219i c\u0103 nu i-a dat pace p\u00e2n\u0103 nu ne-a cump\u0103rat, \u0219i mie \u0219i lui, c\u00e2te o carte \u0219i creioane de colorat.”<\/p>\n

Ioana P.<\/p>\n

2.<\/p>\n

“Mi-am petrecut mare parte din copil\u0103rie singur\u0103 \u00een cas\u0103, c\u0103 tata lucra \u00een ture, iar mama f\u0103cea navet\u0103 grea, cu trenul, pleca diminea\u0163a \u015fi ajungea \u00eenapoi seara.<\/p>\n

\u00centr-o zi, pe la patru ani \u015fi ceva, singur\u0103 fiind, de la ora 13,00 p\u00e2n\u0103 pe la 21,00, la un moment dat, c\u00e2nd era deja \u00eentuneric afar\u0103, s-a luat curentul. \u015etiam care e treaba, dar tot nu-mi pl\u0103cea pe \u00eentuneric, a\u015fa c\u0103 mi-am f\u0103cut cort sub p\u0103turi, unde \u00eemi \u0163ineam lanterna aprins\u0103, pentru atmosfer\u0103. S-a st\u00e2rnit \u00eens\u0103 o furtun\u0103 afar\u0103 (chestiune pe care n-o \u015ftiam eu atunci) \u015fi a \u00eenceput s\u0103 se aud\u0103 un zgomot ritmic, pe care eu \u00een mintea mea l-am asociat pa\u015filor t\u00e2r\u015f\u00e2i\u0163i ai cuiva pe holul apartamentului.<\/p>\n

Drept pentru care, am \u00eencuiat u\u015fa sufrageriei pe din\u0103untru, am cobor\u00e2t jaluzele la geamuri (c\u0103 dac\u0103 se duce ho\u0163ul \u00een balcon, pe la buc\u0103t\u0103rie, \u015fi m\u0103 vede pe geam!), am stins lanterna \u015fi am \u00eencercat foarte serios s\u0103 nu respir, ca s\u0103 nu se vad\u0103 c\u0103 se ridic\u0103 p\u0103tura pe care mi-o tr\u0103sesem pe cap. M-a g\u0103sit a\u015fa mama, c\u00e2teva ore mai t\u00e2rziu, \u00eennebunit\u0103 c\u0103 unde e copilul \u015fi de ce e u\u015fa \u00eencuiat\u0103. Dup\u0103 criza de pl\u00e2nset de rigoare, c\u00e2nd a venit \u015fi tata din tura de dup\u0103-amiaz\u0103, pe la 23,30, eu continuam s\u0103 spun c\u0103 se aude cineva care vrea s\u0103 intre \u00een cas\u0103 \u015fi s\u0103 ne omoare.<\/p>\n

Ai mei au f\u0103cut lini\u015fte \u015fi ghici ce, chiar se auzea zgomotul cu pricina. Tata nu s-a l\u0103sat p\u00e2n\u0103 nu a g\u0103sit sursa (\u015ftia el, s\u0103racul, c\u0103 altfel n-o s\u0103 aib\u0103 lini\u015fte tot restul nop\u0163ii): din cauza v\u00e2ntului, clema antenei TV – o zn\u0103menie de metal c\u00e2t caru’, folosit\u0103 ca s\u0103 prindem Odessa – se l\u0103rgise \u015fi “b\u0103tea” ritmic \u00een balustrada balconului, b\u0103g\u00e2nd spaima \u00een mine. Tata mi-a ar\u0103tat cum face, a str\u00e2ns-o temeinic, conving\u00e2ndu-m\u0103 c\u0103 de acolo e \u015fi c\u0103 nu se mai aude, dup\u0103 care ne-am culcat, eu lini\u015ftit\u0103 \u015fi dormind bu\u015ftean p\u00e2n\u0103 diminea\u0163\u0103, ai mei f\u0103c\u00e2nd noapte alb\u0103 fiindc\u0103 erau de p\u0103rere c\u0103 nu sunt p\u0103rin\u0163i buni. Eu i-am iubit pentru c\u0103 s-au pus la mintea unui copil de patru ani \u015fi nu m-au trimis la culcare cu dou\u0103 palme la fund, cum se obi\u015fnuia. \u00centunericul nu-mi place nici acum, dar m\u0103car \u015ftiu c\u0103 zgomotele ciudate \u00een cas\u0103 noaptea au mereu o explica\u0163ie logic\u0103.”<\/p>\n

Anca S.<\/p>\n

3.<\/p>\n

”\u00a0Eram la bunici, mic\u0103, s\u0103 tot fi avut 4 ani maxim. Iubeam animalele, a\u015fa cum le iubesc \u015fi azi, iar bunicii mei aveau bivoli\u0163e pentru laptele lor gras \u015fi care f\u0103cea o sm\u00e2nt\u00e2n\u0103 numa’ bun\u0103 de \u00eentins pe p\u00e2ine ca untul. \u00centr-o s\u00e2mb\u0103t\u0103 pe la pr\u00e2nz, ne adun\u0103m\u00a0la mas\u0103. Bunica f\u0103cuse sup\u0103 de cartofi, cu sm\u00e2nt\u00e2n\u0103 evident. Mie \u00eemi puneau \u00een farfurie din aceea de tabl\u0103, mic\u0103, s\u0103 nu o sparg. Eu mi-am luat farfurioara pus\u0103 la r\u0103cit pe mas\u0103 \u015fi am disp\u0103rut. M-au c\u0103utat cu to\u0163ii pre\u0163 de vreo jum\u0103tate de or\u0103. Ca s\u0103 m\u0103 g\u0103seasc\u0103 \u00een poiata bivoli\u0163elor, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 hr\u0103nesc un vi\u0163el f\u0103tat de cel mult o lun\u0103. St\u0103team cu farfuria \u00een m\u00e2n\u0103 \u015fi \u00eencercam s\u0103 \u00eei dau sup\u0103 cu linguri\u0163a, iar el \u00eencerca s\u0103 bage botul. \u015ei \u00eei mai \u015fi explicam frumos: “Nu se face a\u015fa, se m\u0103n\u00e2nc\u0103 cu linguri\u0163a, c\u0103 a\u015fa fac copiii educa\u0163i”.<\/span><\/span><\/p>\n

N-a fost prima dat\u0103 c\u00e2nd m-au pierdut \u00eentre animale. \u015ei nici ultima. Poate de aia sunt at\u00e2t de s\u0103lbatic\u0103.”<\/p>\n

Mihaela.<\/p>\n

4.<\/p>\n

“Acum doi ani am citit (sau am \u00eencercat s\u0103 citesc, c\u0103 nu am reu\u0219it s\u0103 o finalizez din cauza lacrimilor) cartea \u201cFiicele perfecte ale b\u0103rba\u021bilor alcoolici\u201d \u0219i a fost momentul \u00een care am realizat efectiv c\u00e2t de tare m-a afectat aceast\u0103 dependen\u021b\u0103 a tat\u0103lui \u0219i\u00a0co-dependen\u021b\u0103 a mamei. Filmul \u201cThe Glass Castle\u201d a avut asupra mea acela\u0219i impact, l-am urm\u0103rit cu nod \u00een g\u00e2t \u0219i ochii \u00eemp\u0103ienjeni\u021bi.
\nDin copil\u0103ria \u0219i adolescen\u021ba mea nici nu \u0219tiu ce s\u0103 descriu prima dat\u0103: senza\u0163iile de \u201csf\u00e2r\u0219it de lume\u201d care \u00eenso\u021beau toate s\u0103rb\u0103torile \u0219i evenimentele terminate aproape inevitabil \u00een be\u021bie urmat\u0103 de gelozie, brutalit\u0103\u021bi \u0219i umilin\u021be pe care mama le \u00eenghi\u021bea cu stoicism \u201cpentru copii\u201d, picioarele tat\u0103lui meu ie\u0219ind din gardul viu de pe alee, \u00een care se pr\u0103bu\u0219ise \u00een drum spre cas\u0103, \u00eenchipuirea mea c\u0103 \u00eentr-o zi o s\u0103 intre drept \u0219i demn \u0219i \u00eembr\u0103cat \u00een sacou pe poarta unuia dintre cele mai prestigioase licee din ora\u0219, la care habar n-avea \u00een ce clas\u0103 sunt…
\nSau cel mai pregnant: eu pe holurile spitalului de psihiatrie c\u0103ut\u00e2nd disperat\u0103 un medic care s\u0103 \u00eemi spun\u0103 cum s\u0103 \u00eel tratez pe el care st\u0103tea ascuns \u00een curtea spitalului \u00eennebunit de fric\u0103 \u0219i de voci care \u00eel urm\u0103reau. Pe el, tat\u0103l meu, absolvent al \u0218colii populare de art\u0103 sec\u021bia regie, omul inteligent \u0219i talentat prins \u00een colivia unei existen\u021be mediocre care \u00eel sugruma, \u00eei turna pe g\u00e2t cu propriile m\u00e2ini licorile blestemate care dezlegau fiara din el \u0219i o \u00eembr\u00e2nceau afar\u0103 pe u\u0219a coliviei.”<\/p>\n

Dana.<\/p>\n

5.<\/p>\n

“Aveam 7 ani c\u00e2nd am \u00een\u0163eles c\u0103 nu am s\u0103 v\u0103d niciodat\u0103 \u015fi c\u0103 nu pot desena\u00a0copaci cu creionul pe foaie. \u00cemi pl\u0103cea zgomotul creionului pe h\u00e2rtie, m\u0103 relaxa, \u00eemi amesteca g\u00e2ndurile. Atunci, \u00eemi aduc aminte c\u0103 m-am sim\u0163it foarte furioas\u0103, dar cu timpul, furia s-a transformat \u00een altele. Ei, fiecare cu dramele lui…<\/p>\n

\u00cen orice caz, cartea nu este o pierdere de timp. Ps: corect ar fi s\u0103 spun c\u0103 am ascultat-o, dar m-am obi\u015fnuit s\u0103 \u00eentrebuin\u0163ez verbul “a citi”, ori de c\u00e2te ori vorbesc despre o carte.”<\/p>\n

Alina.<\/p>\n

6.<\/p>\n

“Cu mintea de acum, pot s\u0103 calific “ciudat” faptul c\u0103, \u00een copil\u0103rie, \u00eemi doream s\u0103 fiu “dacii” \u015fi\/sau “romanii”. Aveam scut (din capacul unei oale de 20 de litri, sabie (chiar dou\u0103, una curbat\u0103, pentru conformitate istoric\u0103 :-)), arc, s\u0103ge\u0163i, tog\u0103\/pelerin\u0103 dintr-un sac de iut\u0103 \u015fi coif dintr-o minge de gum\u0103 \u00eentoars\u0103 pe dos.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Mai grav este c\u0103, inspirat\u0103 fiind de Gerula, obi\u015fnuiam s\u0103 le spun celor din jur “deoarece cam pu\u0163i”. Partea bun\u0103 pare s\u0103 fi fost c\u0103 nu spuneam la \u00eent\u00e2mplare, \u00eencercam s\u0103 contextualizez, c\u0103 altfel n-avea rost. <\/span><\/span><\/span><\/p>\n

M\u0103 g\u00e2ndesc acum c\u0103, la v\u00e2rsta aia, trebuie s\u0103 fi fost destul de complicat s\u0103 g\u0103se\u015fti contextul potrivit s\u0103 spui celor din jurul t\u0103u c\u0103 put, cu subiect \u015fi predicat. Toat\u0103 treaba s-a dus de r\u00e2p\u0103 c\u00e2nd, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 \u00eemi fac ghioaga \u0163intuit\u0103, m-am \u00eenv\u00e2rtit pe l\u00e2ng\u0103 cazanul cu bitum fierbinte al unor muncitori care izolau o cl\u0103dire de al\u0103turi \u015fi m-am ars. R\u0103u. Ca atare, tot arsenalul meu r\u0103zboinic a sf\u00e2r\u015fit pe foc. Pentru ciud\u0103\u0163enia asta, mul\u0163umesc frumos, Sergiu Nicolaescu, you movie making, brainwashing mofo! (& RIP!)<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

Ioana G.<\/p>\n

\n
7.<\/div>\n<\/div>\n
<\/div>\n
“Locuiam la bunici c\u00e2nd eram mic\u0103, \u00eentr-un bloc compact din Bucure\u015fti, cu mai multe sc\u0103ri; (un bloc, n. r.) care avea form\u0103 de C \u015fi o curte interioar\u0103 mare, unde ne str\u00e2ngeam to\u0163i copiii s\u0103 ne juc\u0103m zilnic. Singura noastr\u0103 grij\u0103 era s\u0103 nu facem prea mult\u0103 g\u0103l\u0103gie la anumite ore, pentru c\u0103 mereu ie\u015fea la balcon o vecin\u0103 de la etajul 1 (din scara noastr\u0103) care striga la noi \u015fi de care ne era cam fric\u0103, a\u015fa c\u0103 treceam cu pruden\u0163\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 u\u015fa ei, atunci c\u00e2nd nu eram cu bunicii.<\/div>\n
\u00centr-o zi, vecina respectiv\u0103 a murit. \u015etiu c\u0103, la o zi sau dou\u0103 dup\u0103, \u00een timp ce urcam sc\u0103rile seara, \u00eentorc\u00e2ndu-ne de la joac\u0103, s-a deschis deodat\u0103 u\u015fa (apartamentului, n. r.) unde locuia doamna \u015fi ni s-a p\u0103rut c\u0103 am v\u0103zut-o ie\u015find din cas\u0103, \u00eenv\u0103luit\u0103 \u00een fum. Ei, atunci am \u0163ipat ca apucatele, \u015fi eu, \u015fi sora mea, \u015fi am fugit pe sc\u0103ri p\u00e2n\u0103 la etajul 3 unde locuiam, am intrat \u00een cas\u0103 \u015fi nu ne-am oprit p\u00e2n\u0103 \u00een dormitor, unde am \u00eenceput s\u0103 tremur\u0103m \u015fi s\u0103 pl\u00e2ngem c\u0103 am v\u0103zut fantoma care a venit s\u0103 ne pedepseasc\u0103. Dup\u0103 ce ne-a lini\u015ftit, bunica a zis c\u0103 era sora doamnei respective, c\u0103 g\u0103tise pentru parastas (de acolo fumul) \u015fi ie\u015fise cu coliva pe scar\u0103. Memorabil, oricum, episodul. Mult timp dup\u0103, am trecut repede \u015fi f\u0103r\u0103 zgomot pe la etajul \u0103la, \u00een drumul nostru spre joac\u0103. :))”<\/div>\n
<\/div>\n
Diana<\/div>\n
<\/div>\n
8.<\/div>\n
<\/div>\n
“O amintire ciudat\u0103 \u015fi nu prea, mai degrab\u0103 a\u015f numi-o stupid\u0103\ud83d\ude06<\/span><\/span>\u00a0 a fost acel moment \u00een care am descoperit c\u0103 mo\u015f Cr\u0103ciun era tata \u015fi faptul c\u0103 am pl\u00e2ns de ciud\u0103, crez\u00e2nd c\u0103 \u00eemparte dulciuri tuturor copiilor, \u00een loc s\u0103 mi le dea mie pe toate.”<\/div>\n
<\/div>\n
Irina<\/div>\n
<\/div>\n
9.<\/div>\n
<\/div>\n
“Pe la 4-5 ani, m-a luat bunic\u0103-mea la biseric\u0103 (la \u0163ar\u0103) \u00eentr-o noapte de \u00eenviere, iar o bab\u0103, din neaten\u0163ie, mi-a dat foc cu lum\u00e2narea la p\u0103r, glug\u0103 sau a\u015fa ceva. \u00cemi amintesc c\u0103 m-am enervat foarte, foarte tare \u015fi am dr\u0103cuit-o c\u00e2t se putea de tare \u015fi r\u0103spicat (“fii a dracu tu!” este replica cu care am ajuns “celebr\u0103”).
\nA fost c\u00e2t pe ce s\u0103 m\u0103 exorcizeze to\u0163i popii prezen\u0163i la slujb\u0103 :))).”<\/div>\n
<\/div>\n
Ioana D.<\/div>\n
<\/div>\n
10.<\/div>\n
<\/div>\n
“Eu am copil\u0103rit \u00een Bucure\u015fti, \u00eentr-o curte at\u00e2t de mare, de credeam c\u0103 aia e practic lumea. \u00cen curtea aia, st\u0103teau foarte mul\u0163i oameni cu chirie, iar copiii lor (printre care \u015fi eu) erau cei mai buni prieteni. \u00cemi amintesc c\u0103 tocmai trecea moda cu frigiderele Fram \u015fi ai mei au decis s\u0103 \u00eel pun\u0103 \u00een curte, p\u00e2n\u0103 vin gunoierii.
\nNoi, copiii, ne-am apucat s\u0103 ne juc\u0103m de-a v-a\u0163i ascunselea, iar eu, care eram \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een trening albastru, \u015fosete flau\u015fate gri \u015fi papuci de cauciuc maro, \u00eenchi\u015fi \u00een fa\u0163\u0103, am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 m\u0103 ascund \u00een frigider. \u00cemi amintesc \u015fi acum c\u0103 aveam \u00een m\u00e2n\u0103 o plas\u0103 cu buruieni cump\u0103rate de la aprozarul Florinei, pentru c\u0103 mai \u00eenainte ne jucasem de-a aprozarul. S\u0103ateam lini\u015ftit\u0103 \u00een frigider \u015fi m\u0103 \u00eentrebam c\u00e2nd au s\u0103 m\u0103 g\u0103seasc\u0103. Era din ce \u00een ce mai cald, dar nu era foarte deranjant, pentru c\u0103 era toamn\u0103. M-a luat somnul \u015fi \u015ftiu c\u0103 ultimul lucru la care m-am g\u00e2ndit a fost \u201clas\u0103, m\u0103 trezesc ele c\u00e2nd m\u0103 g\u0103sesc\u201d.
\n(M-au g\u0103sit ai mei, dup\u0103 ce s-a dat alarma general\u0103 \u015fi toat\u0103 lumea deja o luase razna c\u0103ut\u00e2ndu-m\u0103, incon\u015ftient\u0103, plin\u0103 de chestii fiziologice \u015fi nedumerit\u0103 pentru c\u0103 nu \u00een\u0163elegeam ce s-a \u00eent\u00e2mplat. De-a lungul vie\u0163ii, mi-am dorit de sute de ori s\u0103 nu m\u0103 fi g\u0103sit la timp).”<\/div>\n
<\/div>\n
Cristina.<\/div>\n
<\/div>\n
11.<\/div>\n
<\/div>\n
“Nu \u00eemi amintesc c\u00e2\u0163i ani aveam, dar mai pu\u0163in de 6 ani, nu eram la \u015fcoal\u0103. \u00cen dormitor am avut un tablou \/ icoan\u0103 cu Isus, Fecioara Maria \u015fi Iosif. Isus era personajul central \u015fi purta o c\u0103ma\u015f\u0103 lung\u0103. La v\u00e2rsta aceeea, eram convins\u0103 c\u0103 Isus e o feti\u0163\u0103 \u015fi \u00eemi amintesc c\u0103 m-am contrazis cu mama foarte vehement pe aceast\u0103 tem\u0103\u00a0\"\".<\/span>\u00a0Eu vedeam o rochi\u0163\u0103, p\u0103rul lung, buclat, deci trebuia s\u0103 fie o fat\u0103. Din cauza comunismului, care interzicea religia, mama a preferat s\u0103 nu \u00eemi explice de ce sus\u0163inea c\u0103 e un b\u0103iat acolo, a\u015fa c\u0103 am r\u0103mas o perioad\u0103 destul de lung\u0103 cu opinia mea. De multe ori m-am \u00eentrebat cum m-a influen\u0163at asta\u00a0\"\".”\u00a0<\/span><\/div>\n
<\/div>\n
Ana Maria.<\/div>\n
<\/div>\n
12.<\/div>\n
<\/div>\n
“Cea mai ciudat\u0103 \u0219i trist\u0103 amintire din copil\u0103rie este de la sf\u00e2r\u0219itul clasei \u00eent\u00e2i. Am \u00eencercat s\u0103 pup un b\u0103iat de clasa a IV-a de care-mi pl\u0103cea, la afterschool-ul la care eram \u00eenscri\u0219i am\u00e2ndoi. Mi-a dat br\u00e2nci din capul sc\u0103rilor. \u00cen dou\u0103 secunde, m-am trezit c\u0103 eram la baza sc\u0103rii \u00een form\u0103 de melc. Toate oasele m\u0103 dureau. Nu am priceput vreodat\u0103 de ce.”<\/div>\n
<\/div>\n
Eugenia.<\/div>\n
<\/div>\n
13.<\/div>\n
<\/div>\n
“Cred c\u0103 aveam 2.5 ani \u015fi eram la \u0163ar\u0103, la sora mamei \u015fi la mama mamei (locuiau \u00een acela\u015fi sat, av\u00e2nd casele una l\u00e2ng\u0103 alta). \u00centr-o zi, am disp\u0103rut, \u015fi toat\u0103 lumea (m\u0103tu\u015fa, bunica, v\u0103ru-meu) m\u0103 c\u0103uta disperat\u0103. V\u0103ru-meu \u00eenc\u0103 era acuzat c\u0103 el m\u0103 f\u0103cuse pierdut \u00een p\u0103durea din vecin\u0103tate. C\u00e2nd disperarea rudelor ajunsese la o culme, am ap\u0103rut z\u00e2mbitor din cas\u0103 (nu se g\u00e2ndise nimeni s\u0103 m\u0103 caute \u00een cas\u0103) \u015fi am declarat: “F\u0103cut\u0103 cacaua!”. De fapt, la ce lucrasem eu de zor: pusesem cacao in fiecare vas cu lapte pus la prins \u015fi mai si amestecasem bine, ca s\u0103 fie incorporat\u0103 cacaua \u00een lapte. De bucurie c\u0103 m-au g\u0103sit, rudele au uitat s\u0103 m\u0103 mai certe pentru pozna f\u0103cut\u0103. M-au pupat to\u0163i, de\u015fi eram plin de lapte \u015fi cacao.”<\/div>\n
<\/div>\n
Iulian.<\/div>\n
<\/div>\n
14.<\/div>\n
<\/div>\n
“C\u00e2nd aveam vreo doi sau trei ani, eram acas\u0103 la bunica mea la \u0163ar\u0103, \u015fi pisica tocmai f\u0103cuse pui. Fiind iarn\u0103, st\u0103tea cu ei \u00een cas\u0103, dup\u0103 sob\u0103. \u00centr-o zi, mama a ie\u015fit pu\u0163in \u015fi m-a l\u0103sat dormind pe patul de l\u00e2ng\u0103 sob\u0103. \u00centre timp, un pui mai curajos a ie\u015fit\u00a0de acolo pe pat \u015fi, cel mai probabil, tocmai m\u0103 trezisem \u015fi m-am speriat de el, pentru c\u0103, atunci c\u00e2nd a venit mama, eu \u00eel \u0163ineam de coad\u0103 \u015fi \u00eel \u00eenv\u00e2rteam \u00een aer, iar c\u00e2nd am v\u0103zut-o, i-am dat drumul. Bietul pisoi n-a p\u0103\u0163it nimic, dar n-a mai plecat de l\u00e2ng\u0103 mama lui o bun\u0103 perioad\u0103 de timp.”<\/div>\n
<\/div>\n
Anca C.<\/div>\n
<\/div>\n
15.<\/div>\n
<\/div>\n
“Prima (\u015fi ultima) oar\u0103 c\u00e2nd am avut nasul spart. Se \u00eent\u00e2mpla la gr\u0103dini\u021b\u0103. Mi l-a spart o feti\u021b\u0103 pentru c\u0103 i-am spus c\u0103 p\u0103pu\u015fa ei e \u015foferi\u021b\u0103. Ea: “e p\u0103pu\u015f\u0103!”
\nNe-am contrat p\u00e2n\u0103 mi-a dat un pumn \u00een nas.”<\/div>\n
<\/div>\n
Ciprian.<\/div>\n
<\/div>\n
16.<\/div>\n
<\/div>\n
“P\u00e2n\u0103 s\u0103 \u00eencep \u015fcoala, m-au crescut bunicii din partea mamei, care erau foarte credincio\u015fi \u015fi mergeau la slujb\u0103 \u00een fiecare duminic\u0103. C\u00e2nd aveam 3-4 ani, au \u00eenceput s\u0103 m\u0103 ia \u015fi pe mine. La intrare, era pictat\u0103 scena cu c\u0103derea \u00een dizgra\u0163ie a diavolului. Tot ce am re\u0163inut din explica\u0163iile bunicii a fost c\u0103 diavolul este \u00eentruchiparea r\u0103ului. La vreo s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 dup\u0103 ce am f\u0103cut aceast\u0103 descoperire, bunicul m-a dus s\u0103-mi vizitez p\u0103rin\u0163ii care locuiau \u00eentr-un sat apropiat. Cum nu veniser\u0103 \u00eenc\u0103 de la serviciu, am plecat s\u0103 explorez curtea, pe o potec\u0103 m\u0103rginit\u0103 de vi\u0163a de vie.<\/div>\n
Brusc, mi-a ap\u0103rut \u00een fa\u0163\u0103 o creatur\u0103 care sem\u0103na izbitor cu diavolul pictat pe peretele bisericii. Evident c\u0103 am fugit la bunicul c\u00e2t m-au \u0163inut picioarele, ca s\u0103-i dau de veste c\u0103 l-am g\u0103sit pe diavol. Bunicul nu prea mi-a dat aten\u0163ie, a\u015fa c\u0103, atunci c\u00e2nd a venit tata, i-am spus \u015fi lui. El mi-a cerut s\u0103-i ar\u0103t unde l-am v\u0103zut, ca s\u0103-l certe c\u0103 i-a speriat copilul. Diavolul era tot pe acolo, probabil pentru c\u0103 era iarb\u0103 din bel\u015fug. Tata a r\u00e2s cu poft\u0103 \u015fi mi-a spus c\u0103 aceea era o capr\u0103, iar dup\u0103 p\u0103rerea lui aduce mai mult a preot.”<\/div>\n
<\/div>\n
Rodica.<\/div>\n
<\/div>\n
17.<\/div>\n
<\/div>\n
Cea mai stranie amintire din perioada copil\u0103riei este “febra de Sovata”. Pe parcursul verii, p\u0103rin\u021bii mei planificau o \u0219edere de 7- 10 zile la o vil\u0103 din Sovata, de fiecare dat\u0103 aceea\u0219i. \u00cen mod invariabil, cu 2 zile \u00eenainte de finalul sejurului, f\u0103ceam\u00a0febr\u0103 mare \u0219i eram nevoi\u021bi s\u0103 plec\u0103m. M\u0103 duceau la bunicii materni care erau \u00een T\u00e2rgu Mure\u0219. Niciun medic pediatru nu a putut dezlega enigma febrei de Sovata c\u0103ci ea nu se asocia cu niciun alt simptom. Trecea de la sine dup\u0103 5-7 zile de z\u0103cut la pat. Ciud\u0103\u021benia a \u00eencetat de \u00eendat\u0103 ce s-au oprit \u0219i sejururile \u00een sta\u021biune.<\/div>\n
<\/div>\n
Margareta.<\/div>\n
<\/div>\n
18.<\/div>\n
<\/div>\n
“P\u0103rin\u0163ii mei au fost marinari \u015fi, de c\u00e2nd m-am n\u0103scut, am stat cu ei pe un \u015flep \u015fi am c\u0103l\u0103torit pe toat\u0103 Dun\u0103rea. La v\u00e2rsta de 5 ani, c\u00e2nd a venit momentul s\u0103 merg la gr\u0103dini\u0163\u0103, am fost dus\u0103 la bunica la Br\u0103ila, \u00eentr-o cas\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt. De la un trai semizolat intr-un spatiu restr\u00e2ns, am trecut brusc la un alt mod de via\u0163\u0103, \u00een ora\u015f printre mul\u0163i oameni (rude sau str\u0103ini, tot oameni noi erau pentru mine), printre mul\u0163i copii, \u00eenv\u0103\u0163at\u0103 fiind doar cu fratele \u015fi sora mai mici. Totul era nou, straniu \u015fi intimidant, de\u015fi v\u0103zusem at\u00e2tea ora\u015fe pe toat\u0103 Dun\u0103rea, dar acolo fusesem doar un simplu vizitator. Casa bunicii mirosea diferit, bunica mirosea diferit, astfel dec\u00e2t mama. M\u00e2ncarea bunicii avea alt gust dec\u00e2t m\u00e2ncarea mamei. Totul era diferit! A fost o perioad\u0103 \u00een care am \u00eencercat o mul\u0163ime de senza\u0163ii noi. Eram un copil timid \u015fi interiorizat, iar adaptarea a fost grea.”<\/div>\n
<\/div>\n
Margo.<\/div>\n
<\/div>\n
19.<\/div>\n
<\/div>\n
”\u00a0Una care m-a marcat pu\u0163intel mai mult ar fi logodna unui frate al mamei, survenit\u0103 la o v\u00e2rst\u0103 a acestuia mai coapt\u0103, adic\u0103 el era\u00a0un fl\u0103c\u0103u tomnatic, cum s-ar zice. Ei bine, eu am fost cel care i-am dus pe cei doi iubi\u0163i la p\u0103rin\u0163i \u00een vizit\u0103 cu sania tras\u0103 de Stelu\u0163a, iapa lui tataie, care era obi\u015fnuit\u0103 cu mine, fiind eu un mic \u0163\u00e2ng\u0103u ce abia puteam \u0163ine h\u0103\u0163urile. Iarn\u0103, viscol, \u015fube peste mirii a\u015feza\u0163i peste mald\u0103rul de f\u00e2n din sanie, clinchet de zurg\u0103l\u0103i (tataie m-a l\u0103sat s\u0103 pun salba cu clopo\u0163ei la g\u00e2tul Stelu\u0163ei) ajungem acas\u0103 la mire \u015fi, \u00een c\u0103su\u0163a b\u0103tr\u00e2neasc\u0103 cu dou\u0103 od\u0103i desp\u0103r\u0163ite de o s\u0103li\u0163\u0103 \u00eencepe o mic\u0103 petrecere acompaniat\u0103 de ce\u015fcu\u0163e mici din lut pline cu \u0163uic\u0103 fiart\u0103. Glume, \u00eentreb\u0103ri mai mult sau mai pu\u0163in directe, r\u0103spunsuri pe m\u0103sur\u0103 \u015fi asemenea, directe sau evazive, antren, voie bun\u0103… la un moment dat intr\u0103 \u00een cas\u0103 unchiu’ cu p\u0103rul v\u00e2lvoi, transfigurat \u015fi cu un glas tun\u0103tor de a f\u00e2lf\u00e2it flac\u0103ra l\u0103mpii din perete, a strigat:
\n-Tat\u0103, eu pe ea o iau chiar dac\u0103 ai s\u0103 m\u0103 dezmo\u015ftene\u015fti! Mi-a spus \u015fi stafia asta! Era pe gard \u00een gr\u0103dini\u0163\u0103!
\nO lini\u015fte ap\u0103s\u0103toare s-a a\u015fternut \u00een mica od\u0103i\u0163\u0103. Cel care a spart uluiala tuturor a fost tataie, tat\u0103l mirelui, care a zis molcom:
\n-Ap\u0103i, dac\u0103 \u0163i-a spus \u015fi ea, de ce m-a\u015f opune eu?
\nU\u015for, u\u015for, petrecerea s-a animat iar\u0103\u015fi dar eu am r\u0103mas cu-n sentiment de uimire \u015fi curiozitate: oare chiar exist\u0103 stafii? A fost doar o \u00eencercare de a l\u0103muri p\u0103rintele c\u0103 ea este aleasa a lui Niculaie? Ori momentele mari din via\u0163a unui om sunt str\u0103b\u0103tute de for\u0163e invizibile pentru cei neimplica\u0163i, dar vizibile clar de cei din mijlocul evenimentelor?
\n………………………………………………………………………………………………..
\nAcum, dup\u0103 ce am vorbit mai pe \u00eendelete cu unchiul meu sunt convins c\u0103 stafiile exist\u0103. \u00cen mintea noastr\u0103, desigur! El s-a c\u0103s\u0103torit cu aleasa lui, au un b\u0103iat, un nepo\u0163el chiar \u015fi toate au un sens \u00een via\u0163a lor.”<\/div>\n
<\/div>\n
Victor.<\/div>\n
<\/div>\n
20.<\/div>\n
<\/div>\n

“\u015eti\u0163i cum se presupune c\u0103, p\u00e2n\u0103 la o anumit\u0103 v\u00e2rst\u0103, copiii v\u0103d \u015fi aud lucruri “din alte lumi”, lucruri ascunse adul\u0163ilor? Ei bine, s\u0103 fi avut vreo 4-5 ani. Eram la bunica, \u00een Dobrogea, \u015fi m\u0103 luase cu ea la clac\u0103. Era faaaain la clac\u0103, m\u00e2ncare bun\u0103, dulciurele, b\u00e2rf\u0103, \u015fi unde mai pui c\u0103 puteam s\u0103 stau treaz\u0103 dup\u0103 miezul nop\u0163ii! Totul a decurs perfect, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd am plecat de acolo. Era foarte t\u00e2rziu \u00een noapte, dar pe strad\u0103 erau doi st\u00e2lpi cu becuri din acelea mari cu p\u0103l\u0103rii. De vecin\u0103 ne desp\u0103r\u0163ea o uli\u0163\u0103, deci nu era mult de mers. Numai ce ie\u015fisem pe poart\u0103, bunica m\u0103 \u0163inea \u00een bra\u0163e \u015fi st\u0103team at\u00e2rnat\u0103 peste um\u0103rul ei, uit\u00e2ndu-m\u0103 \u00een spate. C\u00e2nd, deodat\u0103 fac ochii mari; \u00een fa\u0163a mea se \u00eenfiripase o… Umbr\u0103? O creatur\u0103 neagr\u0103 cu dou\u0103 orbite goale se uita la mine \u015fi mergea dup\u0103 noi. Privirea aia nu o s\u0103 o uit niciodat\u0103. At\u00e2t de ap\u0103s\u0103toare era. Am \u00eenceput s\u0103 \u0163ip \u015fi s\u0103 pl\u00e2ng, bunica nu \u015ftia ce s\u0103 fac\u0103, creatura era tot acolo.<\/p>\n

Noroc c\u0103 a ie\u015fit bunicul \u00een prag, \u015fi a urlat efectiv dup\u0103 noi. Am \u00eenchis ochii str\u00e2ns \u015fi, c\u00e2nd am intrat \u00een cas\u0103, am str\u00e2ns-o pe mama at\u00e2t de tare de talie, c\u0103 nu mai putea respira, \u015fi pur \u015fi simplu nu voiam s\u0103 \u00eei dau drumul. Nu \u00eemi aduc aminte cum m-au calmat. \u015etiu c\u0103 e ciudat, dar a fost at\u00e2t de real, \u00eenc\u00e2t o s\u0103 m\u0103 \u00eentreb mereu CE a fost aia!”<\/p>\n

Alexandra<\/p>\n

21.<\/p>\n

“Hmm… cred c\u0103 cea mai veche \u015fi interesant\u0103 amintire a mea din copil\u0103rie era legat\u0103 de momentul \u00een care m-am decis c\u0103 vreau s\u0103 fiu vr\u0103jitoare. S\u0103 \u00ee\u0163i dore\u015fti a\u015fa ceva la 6 ani, dar s\u0103 ajungi s\u0103 crezi cu adev\u0103rat \u00ee\u0163i cam bag\u0103 familia la b\u0103nuieli.<\/p>\n

Se face c\u0103, \u00eentr-o noapte, am visat mai aiurea c\u0103 e 13 august, se apropia ziua mea care este, culmea, pe 31. Eu \u015fi prietenii mei aveam ceva numit \u00een parc copacul vr\u0103jitoarelor, unde ne jucam \u00een general de-a vr\u0103jitorii \u015fi f\u0103ceam boac\u0103ne. \u00cen noaptea aceea, am visat c\u0103 ni\u015fte oameni r\u0103i atacau, iar eu m\u0103 \u00eent\u00e2lneam cu sinele meu din trecut \u015fi \u00eei \u00eenvingeam, prietenul meu cel mai bun murea, iar b\u0103iatul cu care eram eu din viitor disp\u0103rea.<\/p>\n

Era ceva gen: \u00eencepea cu plecarea mea la locul de joac\u0103 \u00een diminea\u0163a de 14 august, \u00eens\u0103 tot ce \u015ftiu e c\u0103, atunci c\u00e2nd m-am trezit, am avut sentimentul ciudat \u015fi real c\u0103 p\u0103\u0163isem acele lucruri, c\u0103ci era 13, nu 14 august , \u00een ciuda faptului c\u0103 adormisem cu impresia clar\u0103 c\u0103 este noaptea dinspre 13 spre 14, iar to\u0163i prietenii mei purtau acelea\u015fi haine din vis pe ei, pe care nu le mai v\u0103zusem, sau dac\u0103 o f\u0103cusem, nu sesizasem p\u00e2n\u0103 atunci. Recunosc: nu m-am \u00eent\u00e2lnit cu mine din trecut \u015fi nu am avut o aventur\u0103, \u00eens\u0103 a fost ciudat. \u015ei pot spune c\u0103 m-a b\u00e2ntuit ceva vreme \u00een copil\u0103rie, iar acum mi-am amintit visul tocmai pentru c\u0103 m\u0103 g\u00e2ndeam de c\u00e2t timp voiam s\u0103 citesc cartea \u015fi \u00eenc\u0103 nu am avut ocazia s\u0103 pun m\u00e2na pe ea.”<\/p>\n

Alexa.<\/p>\n

22.<\/p>\n

“Amintirea mea este de pe vremea c\u00e2nd eram la gr\u0103dini\u0163\u0103, long time ago. Gr\u0103dini\u0163a era \u00een apropierea parcului mare \u015fi mergeam des \u00een plimbare cu toate grupele de copii, \u00eenso\u0163i\u0163i de “tovar\u0103\u015fa”. \u00cen parc erau ni\u015fte poduri mici \u015fi verzi din lemn (acum sunt din metal, moderne) care mie \u00eemi pl\u0103ceau foarte mult. Dar am c\u0103zut de pe un astfel de pod. M-am lovit destul de tare la cap, dar nici o “tovar\u0103\u015f\u0103” nu a observat p\u00e2n\u0103 ne-am \u00eentors la gr\u0103dini\u0163\u0103. Eram plin\u0103 de s\u00e2nge din cap p\u00e2n\u0103 pe \u015for\u0163ule\u0163ul albastru cu guler de dantel\u0103 alb\u0103! Urmarea e simpl\u0103: chemat tata, dus la spital, cusut fruntea, cicatrice frumoas\u0103 toat\u0103 via\u0163a.”<\/p>\n

Crina.<\/p>\n

23.<\/p>\n

“Pe la \u00eenceputurile “f\u00e2n fest”-ului, ne hot\u0103r\u00e2m cu var\u0103-mea s\u0103 mergem \u0219i noi. Mai vine o amic\u0103 cu noi, \u015fi un amic de-al ei, care ne duce cu ma\u0219ina. Pe drum ne prinde o grindin\u0103 de \u021bineam cu m\u00e2inile de parbriz s\u0103 nu crape. N a cr\u0103pat, noroc. Mergem mai departe. Deja \u00eencepea s\u0103 se \u00eensereze. Pe muntele golit, g\u0103sim un tip cu un rucsac mai mare ca el, care mergea \u0219i el acolo. \u00cel lu\u0103m. Facem vreo 2 km, cred, pe drumul \u0103la exagerat de r\u0103u \u0219i, crap\u0103 ma\u0219ina. Adic\u0103, nu \u0219tiu, nu mai merge. Deja era noapte. Se uit\u0103 tipul sub capot\u0103, vede care e problema, n-are \u0219urubelni\u021ba. Scot bri\u0219ca mea. Desface nu \u015ftiu ce \u015fi \u00ee\u0219i d\u0103 seama c\u0103 n-o poate repara. Tipul cu ma\u0219ina se hot\u0103r\u0103\u0219te s\u0103 plece \u00een sat, s\u0103 aduc\u0103 ce are nevoie, s\u0103 o poat\u0103 repara.<\/p>\n

Noi r\u0103m\u00e2nem l\u00e2ng\u0103 ma\u0219in\u0103. Bezn\u0103. Lini\u0219te de morm\u00e2nt. Pe vremea aia ap\u0103ruse \u0219i “silent hill”, senza\u021bii maxime. Tipul vine dup\u0103 vreo 3-4 ore, face ma\u0219ina \u0219i mergem mai departe. Ajungem \u0219i, dup\u0103 vreo or\u0103, \u00eencepe s\u0103 plou\u0103 toren\u021bial. Bestial. Uzi leoarc\u0103, nu ne am l\u0103sat \u00eenvin\u0219i. Am stat p\u00e2n\u0103 diminea\u021b\u0103, \u0219i ziua urm\u0103toare am luat-o de la cap\u0103t, numai c\u0103 \u00een ziua urm\u0103toare, var\u0103-mea \u00ee\u0219i pierde portofelul cu toate actele. Le g\u0103sim p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, le g\u0103sise un localnic care sunase la ceva v\u0103r de al veri\u0219oarei de prin Bucure\u0219ti, avea num\u0103rul lui acolo, \u0103la l-a sunat pe tat\u0103-s\u0103u \u0219i apoi pe var\u0103-mea, deja e complicat.”<\/p>\n

Corina.<\/p>\n

24.<\/p>\n

“Nu este cea mai ciudat\u0103 amintire, pentru c\u0103 am avut o copil\u0103rie normal\u0103, chiar plictisitoare, dar este prima mea amintire. Gr\u0103dini\u0163a era la dou\u0103 case de casa mea. \u00cemi amintesc c\u0103 a venit bunicul meu dup\u0103 mine \u015fi ne-am gr\u0103bit acas\u0103 c\u0103 \u00eencepea meciul. Eu \u0163ineam cu L\u0103c\u0103tu\u015f. \ud83d\ude42 Ca \u015fi bunicul \u015fi m\u0103 bucuram stupid de oamenii care alergau aiurea pe ecran. E ciudat c\u0103 asta e prima mea amintire. \u015ei bonus: mi-am rupt aceea\u015fi m\u00e2n\u0103 st\u00e2ng\u0103 de dou\u0103 ori. O dat\u0103 pentru c\u0103 m-am urcat pe un zid de piatr\u0103, ca s\u0103 vorbesc cu vecina, \u015fi a doua oar\u0103, pentru c\u0103 am alergat dup\u0103 un ied \u015fi m-am \u00eempiedicat de un musuroi de furnici. :D”<\/p>\n

Livia.<\/p>\n

25.<\/p>\n

“Mi-am petrecut copil\u0103ria \u00een casa bunicilor \u0219i \u00een gr\u0103dina lor mare \u0219i plin\u0103 de flori, unde alergam cu ceata de copii din vecini. Bunicul avea un butoi plin mereu cu ap\u0103, destinat irig\u0103rii straturilor de ro\u0219ii. Pe luciul apei din butoi g\u0103seam mereu insecte c\u0103zute din pomii din jur, \u0219i am \u00eenceput s\u0103 le salv\u0103m de la \u00eenec. Le scoteam din ap\u0103 \u0219i le puneam s\u0103 se usuce la soare, le d\u0103deam zah\u0103r \u0219i le priveam \u00eenc\u00e2nta\u021bi cum \u00ee\u0219i revin. Bine\u00een\u021beles, doar insectele “bune” beneficiau de serviciile de salvare \u0219i resuscitare: albine, buburuze, furnici, fluturi, g\u00e2nd\u0103cei simpatici. Cele “rele” – viespi, mu\u0219te, g\u00e2ndaci mari – nu. Grija grupului nostru de zv\u0103p\u0103ia\u021bi pentru micile viet\u0103\u021bi a c\u0103p\u0103tat \u0219i alte forme – modelam, din lut moale, c\u0103su\u021be pentru furnici, pe care le ornam cu flori \u0219i le umpleam cu firimituri de p\u00e2ine. Furnicile \u00ee\u0219i c\u0103rau proviziile \u00een mu\u0219uroi \u0219i ignorau, desigur, efortul nostru de crea\u021bie.
\n\u00centr-o zi, am g\u0103sit \u00een butoiul cu ap\u0103 o albin\u0103 \u00eenecat\u0103. N-am mai putut s\u0103 o salv\u0103m. Nu-mi amintesc care din grup a avut ideea, dar am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 o…\u00eenmorm\u00e2nt\u0103m. Cu tot alaiul pe care \u00eel v\u0103zusem noi la oamenii mari. Am modelat din lut moale o cutiu\u021b\u0103 pe post de sicriu, i-am cules floricele \u0219i busuioc \u0219i am amenajat, \u00een gr\u0103din\u0103, un mini-morm\u00e2nt cu o cruce din dou\u0103 be\u021bi\u0219oare. Ne-am g\u00e2ndit c\u0103 o insect\u0103 at\u00e2t de folositoare precum albina merit\u0103 aceste onoruri. Ni s-a p\u0103rut interesant\u0103 toat\u0103 treaba, a\u0219a c\u0103 am repetat-o \u0219i cu alte insecte decedate \u00een \u00eemprejur\u0103ri tragice. Eram mereu p\u0103trun\u0219i de solemnitatea actului \u0219i veneam cu idei despre cum s\u0103 \u00eenfrumuse\u021b\u0103m “ceremonia”. Ba odat\u0103 am f\u0103cut \u0219i “parastas” pentru o furnic\u0103. \u00cenc\u0103 mai \u021bin minte “locurile de veci” alese pentru c\u00e2teva albine, un fluture galben \u0219i o buburuz\u0103.”<\/p>\n

Andreea.<\/p>\n

\u015ei c\u00e2\u015ftig\u0103torii celor 3 c\u0103r\u0163i, selecta\u0163i prin random.org:<\/p>\n

 <\/p>\n

\"\"\"\"\"\"<\/p>\n

Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 un exemplar din Castelul de sticl\u0103, de Jeannette Walls, merge la Ioana G., Ioana P. \u015fi, respectiv, Ana Maria. Mul\u0163umesc tuturor celor care au contribuit cu o fr\u00e2ntur\u0103 din via\u0163a lor la acest articol.<\/p>\n

Foto: pixabay.com<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dup\u0103 cum v\u0103 mai aminti\u0163i, \u015fi dac\u0103 nu v\u0103 aminti\u0163i voi, v\u0103 amintesc eu, am f\u0103cut un concurs acum zece zile, pun\u00e2nd la b\u0103taie...<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":14143,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14138","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-spicy"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/i0.wp.com\/lorenalupu.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2018\/01\/girl.jpg?fit=1280%2C871&ssl=1","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14138","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14138"}],"version-history":[{"count":7,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14138\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14150,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14138\/revisions\/14150"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media\/14143"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14138"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14138"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/lorenalupu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14138"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}